{"id":13972,"date":"2012-11-22T13:02:25","date_gmt":"2012-11-22T11:02:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13972"},"modified":"2012-11-22T13:02:41","modified_gmt":"2012-11-22T11:02:41","slug":"all-in","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/all-in\/","title":{"rendered":"All In"},"content":{"rendered":"

Bogdan Cosa, Poker,<\/em> Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Curios, dar s-a discutat foarte mult \u00een jurul unuia din debuturile de anul trecut. S-a discutat at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t si mai curios a devenit faptul ca romanul \u201ePoker\u201c al lui Bogdan Cosa nu s-a abonat aproape deloc la premiile literare rom\u00e2nesti. Am vazut, desigur, dupa tot ce-a \u00eensemnat gala de premiere pentru 2011, \u00een 2012, cum juriul unuia din cele mai discutate si mai promitatoare premii rom\u00e2nesti (premiul \u201eAugustin Fratila\u201c organizat de editura \u201eAll\u201c) nici macar nu a inclus romanul \u00eentre cele cinci finaliste ale concursului. Departe de a discuta aici problematica pe care o naste \u201efenomenul Augustin Fratila\u201c (\u00eel putem numi asa din moment ce a c\u00e2stigat usor atentia lumii literare), ne putem \u00eentreba cum de un roman care c\u00e2stigase concursul de debut al editurii \u201eCartea Rom\u00e2neasca\u201c \u00een 2011, si care a deturnat total asupra sa atentia cronicii de \u00eent\u00e2mpinare, nu raspunde ulterior criteriilor de departajare valorica, at\u00e2t celor ale criticii literare, c\u00e2t si celor ale diferitelor jurii de concurs.
\nRoman de consum
\nDe la \u00eenceput \u201ePoker\u201c arata a roman de consum. Critica literara s-a ferit sa scoata asta \u00een evidenta, desi s-a vorbit mai mereu de usurinta lecturii, povestea captivanta si stilul savuros al scriiturii. Au fost si discutii despre valoarea literara, ca si cum diferenta \u00eentre cele doua nise (roman de consum si roman cu valoare literara) ar exista \u00eentr-o oarecare realitate a literaturii. \u00censa cum literatura rom\u00e2neasca nu \u00eesi permite sa faca asemenea categorisiri, din moment ce literatura de consum \u00een Rom\u00e2nia aduce cu sine un paradox comercial (adica poti avea \u201eliteratura de consum\u201c care nu se consuma), romanul \u201etrendy\u201c \u2013 cum \u00eel numeste Alexandru Musina \u2013 al lui Bogdan Cosa este, de fapt, unul din punctele \u00een care literatura rom\u00e2na arata ca nu stie sa se autopromoveze si ca trebuie sa vina c\u00e2tiva autori tineri si isteti care sa \u201epacaleasca\u201c asteptarile si sa \u00eentoarca pe toate partile discutia despre tipologia romanesca actuala. La Bogdan Cosa mizele nu sunt deloc subtile: dincolo de discutia despre valoarea literara a romanului, \u201ePoker\u201c este o lovitura de imagine. E o carte care poate st\u00e2rni cu adevarat interesul amatorilor de romane \u201ecool\u201c si de literatura de duzina. Si pentru piata de carte rom\u00e2neasca ar fi un av\u00e2nt puternic. E, \u00een fond, o carte care poate atrage extraordinar de multi cititori (prin care literatura poate coloniza segmente de piata p\u00e2na atunci inexistente) si care nu si-i dezamageste prin constructie. De ce nu, e un fel de-a pacali publicul lenes de carte, dar si o cale de a intriga pe cei c\u00e2tiva cunoscatori pe care \u00eei mai are literatura rom\u00e2neasca. \u201ePoker\u201c c\u00e2stiga astfel tot ce poate c\u00e2stiga un roman \u00een momentul aparitiei: publicarea la o editura centrala, toate segmentele publicului acaparate si discutie vie \u00een jurul scriiturii. \u00censa foarte rar a spus \u00een mod direct critica literara ca \u201ePoker\u201c este un roman de consum. Si asta pentru ca e periculos termenul pentru asa o \u201eliteratura serioasa\u201c cum este cea rom\u00e2neasca. Aici, daca discutia de \u00eent\u00e2mpinare examineaza valoarea literara raport\u00e2ndu-se, \u00eentr-un soi de structuralism acut, la plasarea \u201eoperei\u201c \u00een \u2013 de ce nu? \u2013 \u201emarea literatura\u201c, romanul nu merita din start discutia. Pentru ca \u201ePoker\u201c este romanul unui scriitor t\u00e2nar situat \u00eentre literatura si experienta directa. Normal ca sunt multe de reprosat retoricii discursive a autorului, \u00eensa degajarea cu care Cosa reuseste sa-si spuna povestea eclipseaza micile stridente livresti, firesti pentru orice \u00eencepator.
\nPoveste captivanta, stil degajat si priza la realitate
\nRomanul nu pare sa-si propuna a fi mai mult. Nu \u00eesi propune sa rupa bariere conceptuale, nu \u00eesi propune sa restabileasca valori literare, ci \u00eesi propune sa v\u00e2nda o poveste captivanta si bine scrisa. \u00centr-un fel am putea vorbi si de Andy Adams sau Bret Harte (ambii prozatori americani fiind cunoscuti pentru prozele scurte referitoare la jocurile de noroc) ca de niste precursori timpurii ai lui Cosa, dar ar avea oare vreun sens viziunea comparatista? Pentru ca asta ar fi pur si simplu suprainterpretarea textului si a intentiilor autorului. Se vad clar influentele literare americane (limbajul at\u00e2t natural c\u00e2t si tonul smecheresc al discutiilor dintre personaje) c\u00e2t si capacitatea lui Cosa de a reda cinematografic pasaje \u00eentregi de actiune\/nonactiune. Si termenul \u201ecinematografic\u201c este unul c\u00e2t se poate de concludent pentru literatura noua,\u00a0 asta si datorita formarii autorilor. Autorii post-douamii vin dintr-o zona at\u00e2t de puternic invadata de cinematografia americana de duzina, \u00eenc\u00e2t e aproape pleonastic conceptul. \u00censa la Cosa se poate la fel de bine vorbi de o \u201eliterarizare\u201c a cinematograficului, at\u00e2t de bine sunt descrise momentele din cele c\u00e2teva \u00eencaperi \u00een care se petrece actiunea: \u201eNu mai am stare \u00een fata cafelei care deja s-a racit. Ma uit pe geam dupa masina Andreei, dar ea se \u00eencapat\u00e2neaza sa n-apara, si cu c\u00e2t trece mai mult timp, cu at\u00e2t sunt mai nelinistit. N-o sun totusi, poate a intervenit ceva. \u00cenv\u00e2rt telefonul \u00eentre degetul mare si aratator si-l lovesc de masa dupa fiecare rotatie de 360 de grade\u201c, \u201eAndreea sta \u00een fund, \u00een mijlocul patului. Pe cele doua ferestre intra destula lumina c\u00e2t sa disting suvitele brunete de par ce-i coboara peste umeri, ondulate, p\u00e2na pe s\u00e2ni. Tine plapuma str\u00e2nsa la piept, o rochie de seara neconventionala. Eu stau rezemat de perete si fumez, o studiez, uimita cum e de complicatia asta\u201c.
\nPrin comparatie, unul din alte romane discutate ale anului trecut \u2013 \u201eT\u00e2rg de arlechini\u201c al lui Paul Mihalache \u2013 este devansat direct de \u201ePoker\u201c. Asta pentru ca, pe l\u00e2nga subiectul mult mai ofertant pe care \u00eel propune Cosa, felul de a ascunde intrigile conceptuale \u00een spatele actiunilor si de a nu devoala inutil subtextul este clar o tehnica pe care Mihalache nu si-a \u00eensusit-o. De asemenea, desi felul de a concepe dialogul \u00eentre personaje este punctul comun al celor doi autori, Cosa are o priza mai mare la cotidian si la realitatile simple (Paul Mihalache este mai mult un maestru al epatarii si al livrescului). Nu e greu de observat cum mai toata proza t\u00e2nara rom\u00e2neasca are un numitor comun \u00een formule de adresare, \u00een limbajul degajat si \u00eentr-o oarecare comunicare cu cinematografia. E interesant de vazut cum, spre exemplu, un autor ca Lucian Dan Teodorovici, \u00een proza scurta din \u201eLumea vazuta printr-o gaura de dimensiunea unei tigari de marijuana\u201c are acelasi discurs cu cel al prozatorilor tineri de astazi. Se pare ca exista un punct de plecare comun pentru debutantii de astazi: lecturile din zonele vestice, cinematografia si dorinta de a reda c\u00e2t mai fidel realitatile socio-culturale ale secolului XXI. Placut este sa vezi cum, desi din zona \u201ecool\u201c, un autor reuseste sa poarte un roman cu toti indicatorii \u00een stare de functionare: poveste captivanta, stil degajat si priza la realitate. Este cu at\u00e2t mai mult o victorie cu c\u00e2t putinele romane ale scriitorilor foarte tineri de astazi sunt mai mult \u00eencercari de literatura. Chiar daca vine din zona puternic-comerciala a literaturii, \u201ePoker\u201c poate oric\u00e2nd concura cu aparitiile ultimilor ani. Pentru ca, de fapt, comercialul este aici pretextul unui autor deja matur. A spune ca Bogdan Cosa e un autor \u201eneserios\u201c, a spune ca Bogdan Cosa nu are stofa de prozator de cursa lunga sau a spune ca \u201ePoker\u201c e mai mult un exercitiu dec\u00e2t un roman serios e o ipoteza asemanatoare unei alteia posibile, ca si cum \u201eCrazy cock\u201c al lui Henry Miller ar fi un joc marunt de tinerete. Asa sa fie, oare?
\nDe fapt, mai toata proza t\u00e2nara ataca zonele literaturii de consum. Si asta nu pentru ca nu-si poate stabili o tinta clara \u00een \u201emarea literatura\u201c, ci pentru ca nimeni nu mai cauta, de fapt, intrigi conceptuale. Nici cititorii, nici autorii. Se cauta o literatura usor digerabila. \u00censa a depl\u00e2nge situatia literaturii contemporane e o chestiune deplasata. Ca se scrie bine, ca se scrie prost, toata lumea stie ca, de fapt, romanele de maturitate conteaza. Institutia debutului e, \u00eentr-un fel, o casa de pariuri, doar ca la Cosa pariul e unul sigur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Cosa, Poker, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011   Curios, dar s-a discutat foarte mult \u00een jurul unuia din debuturile de anul trecut. S-a discutat at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t si mai curios a devenit faptul ca romanul \u201ePoker\u201c al lui Bogdan Cosa nu s-a abonat aproape deloc la premiile literare rom\u00e2nesti. Am vazut, desigur, dupa tot… Cite\u0219te mai mult »All In<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6115,8439],"class_list":["post-13972","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogdan-cosa","tag-poker"],"views":1513,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13972","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13972"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13972\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}