{"id":13955,"date":"2012-11-22T12:53:30","date_gmt":"2012-11-22T10:53:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13955"},"modified":"2012-11-22T12:53:51","modified_gmt":"2012-11-22T10:53:51","slug":"poate-omul-european-sta-in-fata-lui-hristos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poate-omul-european-sta-in-fata-lui-hristos\/","title":{"rendered":"Poate omul european sta \u00een fata lui Hristos?"},"content":{"rendered":"

Saptam\u00e2na trecuta, la Facultatea de teologie Romano-Catolica din Bucuresti, a avut loc o conferinta intitulata, general, \u201eRatiunile credintei\u201c, la care au vorbit profesorii Daniel Barbu \u2013 cu un eseu despre \u201eSecularizare, separare, subsidiaritate: transformarile proiectului european\u201c \u2013 si Pr. Prof. dr. Wilhelm Danca \u2013 sustin\u00e2nd o prezentare despre \u201eOmul european \u00een fata lui Cristos\u201c. Aceste conferinte ne dau ocazia sa reflecam din nou asupra relatiei dintre Europa si crestinism, dar \u00een niste termeni noi, fata de aceia pe care \u00eei foloseam p\u00e2na acum.
\nTransformarile<\/strong>
\n proiectului european<\/strong>
\nConferinta profesorului Daniel Barbu a plecat de la o afirmatie, si nu de la o \u00eentrebare: da, nu numai Europa, ci si Uniunea Europeana are radacini catolice foarte clare, ce se pot sesiza daca facem un excurs \u00een biografiile celor trei lideri ai creatiei europene \u2013 Robert Schuman, Alcide de Gasperi si Konrad Adenauer; toti trei au fost catolici practicanti si s-au lasat influentati de g\u00e2ndirea sociala a papei Leon al XIII, mai ales de cea propusa \u00een enciclica Rerum Novarum. Datorita educatiei catolice \u00eesi formasera o parere optimista despre natura umana si despre posibilitatea de a gasi niste oameni virtuosi care sa fie capabili sa guverneze acest proiect comun numit mai t\u00e2rziu UE.
\nProfesorul Daniel Barbu a insistat pe deosebirile dintre modul de a g\u00e2ndi politicul al fondatorilor UE si cel al fondatorilor SUA. G\u00e2ndirea catolica considera ca persoana umana este orientata catre bine si atrasa \u00een mod natural de el (cel mai probabil, datorat preluarii de catre Sf. Toma a elementelor din Etica Nicomahica aristotelica), \u00een consecinta, ea propune o guvernare facuta de catre cei virtuosi (probabil o alta preluare a lui Aristotel), si nu una de tip democratic. \u00cen opozitie, g\u00e2ndirea protestanta a parintilor fondatori ai SUA vede omul ca pe o fiinta cazuta, o fiinta marcata profund de pacatul originar si pentru care binele nu (mai) este \u00een firescul sau. Ca urmare a acestei conceptii despre ce este omul, proiectul politic propune un regim democrat, un regim care evita cumularea puterii, datorita credintei ca nu se vor gasi prea usor oameni suficient de virtuosi pentru a lucra \u00een favoarea binelui comun. Asadar, g\u00e2ndirea protestanta construieste un sistem care sa evite raul, deoarece crede ca omul este \u00eenclinat catre coruptie, \u00een timp ce g\u00e2ndirea catolica propune un sistem care cauta binele, pentru ca priveste persoana umana ca fiind \u00een esenta sa buna. Din aceasta diferenta de conceptie reies si diferentele \u00eentre sistemele politice american si european.
\nPe l\u00e2nga elementele care tin de genealogia proiectului european, profesorul Barbu subliniaza si c\u00e2teva aspectele formale de asemanare \u00eentre Uniunea Europeana si Biserica Catolica. Ambele au parinti spirituali pe care si-i proclama ca atare ca parinti spirituali. Ambele au un Magisteriu, care produce documente despre ce este filosofia oficial acceptata. Ambele au o anumita traditie pe care \u00eesi propun sa o promoveze. Plec\u00e2nd de la conferinta aceasta, putem sa ne \u00eentrebam c\u00e2teva lucruri: nu cumva Uniunea Europeana face concurenta Bisericii Catolice? \u00cencerc\u00e2nd sa reglementeze viata si g\u00e2ndirea cetateanului \u00een c\u00e2t mai multe dintre aspectele ei, nu cumva UE, de la un simplu proiect economic, a crescut acum \u00eentr-unul politic si vrea sa se extinda si ca unul cultural, care propune o g\u00e2ndire unitara asupra mai multor fenomene?
\nCatolicismul a fost, de-a lungul istoriei, foarte critic cu multe proiecte politice, cu comunismul, cu nazismul, cu liberalismul, cu democratia, cu republica, dar nu si cu proiectul european, care a fost \u00eent\u00e2mpinat cu entuziasm. Poate nu ar fi cazul sa ne grabim sa \u00eel \u00eembracam pe Iisus cu un steag UE, av\u00e2nd \u201erezeve de tip eshatologic\u201c, dupa experesia lui J.B. Metz fata de orice forma de guvernare politica. Acest lucru nu \u00eenseamna, evident, sa refuzam proiectul european, mai ales ca pentru noi, rom\u00e2nii, UE reprezinta un factor de civilizatie, pe care nu putem sa \u00eel fentam asa usor cum facem cu proprii compatriotii. Dar, pentru ca suntem cetateni cu drepturi si responsabilitati depline \u00een UE, ar fi de dorit ca fiecare dintre noi sa ne preocupam nu doar de politica locala, de care oricum ne-am plictisit, ci si de a raspunde la o \u00eentrebare esentiala: care ar fi cel mai bun mod de a ne guverna \u00eempreuna, ca europeni? Filosofia politica clasica are doua maniere de a trata problema guvernarii: prima este influentata de modul antic de a g\u00e2ndi politicul, ce se \u00eentreba cum arata cetatea ideala, care este cea mai buna forma de guvernam\u00e2nt si care ar fi virtutile omului politic si ale cetateanului. Cea de-a doua forma se \u00eentreaba cum putem evita raul? Cum putem g\u00e2ndi un sistem \u00een care raul sa fie c\u00e2t mai greu de facut? Care este cel mai putin rau sistem posibil? Acest tip de a pune problema s-a dezvoltat foarte mult dupa experienta totalitarismelor. Primul mod de-a pune problema pune accentul pe constructie, cel de-al doilea pune accentul pe critica. La limita, nici un regim nu este posibil fara ambele elemente, dar conteaza foarte mult proportia fiecaruia \u00een distilarea unui regim politic.
\nOmul european \u00een fata lui Cristos<\/strong>
\nProfesorul Wilhelm Danca, tocmai parca pentru a veni sa ilustreze teza profesorului Barbu despre optimismul catolic, a dat un exemplu despre cum putem veni \u00een \u00eent\u00e2mpinarea lumii moderne, deschisi fiind si afirm\u00e2nd identitatea catolica cu tarie, delimit\u00e2nd foarte clar punctele nenegociabile din doctrina catolica si pastr\u00e2ndu-ne, \u00een rest, deschiderea catre alte culturi si interpretari. Parintele Danca a vorbit si despre nevoia unei noi evanghelizari, o evanghelizare pentru cei care nu cunosc crestinismul, una pentru cei ce \u00eel cunosc, dar nu \u00eel aplica, pentru ca nu \u00eei convinge, si o evanghelizare intensiva, daca vreti, pentru cei ce traiesc viata \u00een biserica.
\n\u00cen timp ce \u00eel ascultam pe parintele Danca ma g\u00e2ndeam ca Franta sau Italia se confruntau deja cu o astfel de problema a decrestinarii undeva prin anii ’40. De fapt, razboiul a oferit ocazia observarii acestui fenomen si apoi a dat nastere unor \u00eencercari de evanghelizare. Consider ca aceasta comparatie cu Franta anilor \u201940 se poate sustine, nu doar datorita faptului ca Rom\u00e2nia este \u00een urma a orice, cu aproximativ 50 de ani, de unde si o \u00eent\u00e2rziere a fenomenului secularizarii, ci si datorita faptului ca Rom\u00e2nia, p\u00e2na de cur\u00e2nd, nu a fost obligata sa faca fata \u00een mod direct curentelor de g\u00e2ndire mai noi, care b\u00e2ntuie Europa de ceva vreme. Venind la urma, am putea \u00eenvata ceva din experienta franceza (din aceasta experienta ar putea avea de \u00eenvatat si ortodocsii, nu doar catolicii, vorba aceea, Cine are urechi de auzit…). Vaz\u00e2nd o societate decrestinata (aici o parte consistenta din vina o poarta Revolutia Franceza, si ceea ce i-a urmat), Biserica Catolica din Franta a constientizat ca este de datoria ei sa faca ceva. Primii lipsiti de educatie crestina erau muncitorii francezi, prinsi, de altfel, foarte usor \u00een mrejele Partidului Comunist Francez.
\nPentru a lega orice forma de conversatie cu necredinciosii, trebuia plecat de la un punct comun; punctul comun pe care l-au ales francezii a fost solidaritatea dintre muncitori, dublata de spiritul de sacrificiu ce li se cere \u00een fata greutatilor vietii. Mai departe, catolicii au \u00eencercat sa le arate ca, de fapt, aceste atitudini sunt fundamental crestine. \u00censa Bisericii Catolice i-a fost frica de propriu sau imperialism si s-a oprit din evanghelizare, \u00eencerc\u00e2nd doar sa fie \u00eempreuna cu acei oameni si sa le arate ca nu \u00eei condamna pentru faptul de a g\u00e2ndi diferit. Astfel, proiectul francez de evanghelizare de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost \u00eenlocuit usor-usor de un proiect de trai \u00een comun, \u00een conditiile \u00een care vecinii \u00eempartasesc viziuni diferite despre sensul omului si existenta sau nonexistenta lui Dumnezeu. Numarul de valori nenegociabile a scazut vaz\u00e2nd cu ochii si, \u00een loc ca societatea sa fie adaptata la crestinism, crestinismul s-a adaptat la societatea \u00een care traia, \u00eemprumut\u00e2ndu-i valorile. \u00centr-un fel, pentru occident ca \u00eentreg, batalia este pierduta, si singurul lucru pe care putem sa \u00eel facem este sa veghem, astfel \u00eenc\u00e2t noi sa nu devenim la r\u00e2ndul nostru victimele iubirii de frati, adica sa nu ne convertim, din iubire de relativisti, la relativism.
\n\u00cen final, s-ar putea ca radacinile si modelul crestin al Europei sa se \u00eentoarca \u00eempotriva ei, ca orice \u00eencercare de a implementa crestinismul \u00een plan politic sau ca orice \u00eencercare de secularizare. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Saptam\u00e2na trecuta, la Facultatea de teologie Romano-Catolica din Bucuresti, a avut loc o conferinta intitulata, general, \u201eRatiunile credintei\u201c, la care au vorbit profesorii Daniel Barbu \u2013 cu un eseu despre \u201eSecularizare, separare, subsidiaritate: transformarile proiectului european\u201c \u2013 si Pr. Prof. dr. Wilhelm Danca \u2013 sustin\u00e2nd o prezentare despre \u201eOmul european \u00een fata lui Cristos\u201c. Aceste… Cite\u0219te mai mult »Poate omul european sta \u00een fata lui Hristos?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-13955","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":1136,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13955","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13955"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13955\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13955"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13955"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13955"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}