{"id":13951,"date":"2012-11-22T12:51:22","date_gmt":"2012-11-22T10:51:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13951"},"modified":"2012-11-22T12:52:02","modified_gmt":"2012-11-22T10:52:02","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-v","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-v\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (V)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>De la zvastica nazista la crezul comunist. Interviu cu Anton Ferenschutz<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<br \/>\n<strong>Dezinformare sovietica:<\/strong><br \/>\n<strong> rom\u00e2nii i-au dat pe nemti<\/strong><br \/>\nLavinia Betea: \u00cen ce an v-ati nascut dv.?<br \/>\nAnton Ferenschutz: 1927. La Resita. Am fost deportat \u00een ianuarie 1945. Dupa Ural. \u00cen orasul Iss. Unde se afla o exploatare de aur si de platina. Acolo se lucra cu drage plutitoare. Niste baraje unde se spala pam\u00e2ntul si \u00een urma ram\u00e2nea aurul. Au fost zile c\u00e2nd se \u201erecoltau\u201c si c\u00e2te 3 kg de aur.<\/p>\n<p>L.B.: \u201eProductia\u201c c\u00e2tor deportati?<br \/>\nA.F.: 20 de oameni.<\/p>\n<p>L.B.: C\u00e2t ati stat \u00een deportare?<br \/>\nA.F.: 3 ani si jumatate.<\/p>\n<p>L.B.: Cum ati aflat despre deportare?<br \/>\nA.F.: Mi-aduc aminte ca \u00een timpul razboiului au fost puse niste afise mari contra sovieticilor. Ca si rom\u00e2nii erau atunci contra rusilor. Si au fost facute niste vagoane, asa cum le-am desenat si eu (se refera la desenele proprii expuse dupa 1990 \u2013 nota L.B.). Pe ultimul vagon era desenat un soldat, asa ca un schelet. Cu inscriptia \u201eniciodata\u201c. Adica noi nu vom deporta niciodata. Si totusi asta s-a \u00eent\u00e2mplat. \u00cenainte de \u00eenvagonare s-a anuntat ca toti germanii sa se prezinte la politie. Cine nu vine, va fi amendat. Si bine\u00eenteles, noi, cetateni constiinciosi, ne-am dus acolo ca niste oi. A fost asta cam \u00een 4-5 ianuarie. Dupa aceste liste, \u00een 16 ianuarie au venit doi soldati rusi cu un soldat rom\u00e2n \u2013 sa ne ridice din casa. Acasa eram eu, sora mea care a avut un copil mic si tatal meu. Numai eu am fost ridicat. Tatal meu a vrut sa plece el, iar eu sa ma ascund pentru ca ei au \u00eentrebat doar de Ferenschutz Anton. Fara alte date. Putea merge \u00een locul meu. Dar el venise de cur\u00e2nd din prizonierat. Am fost ridicat si dus la Scoala de beton din Cartierul Vechi al Resitei. Aproape 400 de oameni \u2013 femei si barbati \u00eentre 17 si 45 de ani \u2013 s-au adunat acolo.<\/p>\n<p>L.B.: V-au spus ca va deporteaza?<br \/>\nA.F.: Nu ne-au spus dar ne-am dat seama.<\/p>\n<p>L.B.: C\u00e2nd v-au ridicat v-au spus pentru ce?<br \/>\nA.F.: Ca sa ne duca la Scoala de beton unde vom fi verificati.<\/p>\n<p>L.B.: N-ati facut nici un fel de pregatiri?<br \/>\nA.F.: Au fost si pregatiri pentru ca s-au strecurat zvonuri prin ostasii rom\u00e2ni. Eu, de exemplu, \u00een ziua aia m-am dus la scoala pentru ca eram elev. Si pe pod erau santinele care au verificat oamenii. Cine nu era \u00een v\u00e2rsta aceea (pentru deportare, n.n.), i-au trimis \u00eenapoi acasa. Ceilalti, i-au dus la camionul care era pregatit. Eu aveam 17 ani, mai slabut, asa, paream mai t\u00e2nar. Si soldatul rom\u00e2n se uita la mine si la carnetul de scolar si zice: \u201eFiule, du-te acasa. Vezi ca va deporteaza, pregateste-te sau fugi, ascunde-te!\u201c. Rusii au vazut ca-mi vorbeste dar n-au priceput nimic. M-am dus acasa si le-am povestit parintilor ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Noi n-am fost prea bine situati, n-am taiat poc ca altii. Mama a facut o p\u00e2ine. Asta era de dimineata, pe la 8. Pe la ora 2 au venit sa ne ridice. Aveam \u00eembracaminte subtire din stofe slabe, nici izmene lungi n-am purtat.<\/p>\n<p>L.B.: Din familia dv. si dintre cunoscuti cine-a mai fost deportat?<br \/>\nA.F.: De exemplu la vecina noastra au fost trei fete. Va dati seama, toate trei fetele au fost deportate. Aveau \u00eentre 17 si 25 ani. Mama, vaduva, a ramas singura. Era o stare&#8230;! Pe de-o parte nu eram pregatit. Pe de alta, eram t\u00e2nar si ma g\u00e2ndeam: \u201eNe vor da ei drumul. Stam o luna, doua si venim acasa\u201c.<\/p>\n<p>L.B.: C\u00e2nd esti t\u00e2nar, raul pare departe, iar moartea totdeauna la p\u00e2nda \u00een apropierea altora. Viata pare nesf\u00e2rsita. \u00cen acel moment pe cine \u00eenvinuiati pentru ceea ce vi se \u00eent\u00e2mpla?<br \/>\nA.F.: Eram prea t\u00e2nar ca sa merg cu g\u00e2ndurile asa departe. Erau \u00eensa printre noi si oameni care stiau ruseste. I-au \u00eentrebat pe soldatii sovietici de ce ne duc. Si au raspuns ca guvernul sovietic a cerut de la Rom\u00e2nia despagubire de razboi o suta de mii de brate de munca. Iar rom\u00e2nii au zis: de ce sa plecam noi? Si ne-au dat pe noi, pe nemti.<\/p>\n<p>L.B.: Despagubire partiala&#8230; Ca au fost si altele.<br \/>\nA.F.: Partial despagubire. Mai ales ca nemtii de-aici au fost de partea germanilor \u00een razboi, unii plecasera si voluntari. Atunci asa am \u00eenteles.<\/p>\n<p>L.B.: Probabil ca aceasta a fost o explicatie dinainte convenita. Asa mi-a povestit si dl. Ignat Bernard Fischer din Timisoara ca le-a fost motivata deportarea. Abia dupa informatiile primite prin intermediul Ministerului de Interne din Germania, dupa \u201890, au aflat ca Stalin ceruse expres etnici germani din tarile \u00eenvinse \u00een razboi pentru reconstructia URSS. C\u00e2ti deportati ati plecat din Resita?<br \/>\nA.F.: Informatii exacte cred ca se gasesc la Forumul Democrat German din Resita. Le are Tigla \u2013 c\u00e2ti au plecat, c\u00e2ti s-au \u00eentors.<br \/>\nCalatorie spre necunoscut<\/p>\n<p>L.B.: Dar nu toti au avut aceeasi destinatie, nu toti au revenit dupa acelasi timp de deportare si nu totdeauna \u00eenapoi de unde-au plecat. Cum a \u00eenceput calatoria?<br \/>\nA.F.: Primul transport dupa ce ne-a arestat a plecat \u00een 18 ianuarie. Pe noi ne-a tinut p\u00e2na \u00een 20. De la scoala n-am putut sa iesim, nici sa avem vreo legatura. Mama mea, saraca, a \u00eencercat sa ma scape \u00een timpul acesta. Aflase ca sunt avocati care pot face schimbari de etnie si a adus o adeverinta ca sunt maghiar. Bine\u00eenteles ca rusii nici nu s-au uitat la adeverinta. \u00cen aceeasi zi ne-au \u00eembarcat \u00een camioane \u00eenchise cu prelate. Si mama mea a vrut sa ma \u00eembratiseze. Iar un rus, de statura mica, mongolica, i-a dat cu kalasnikovul \u00een piept. Va dati seama ce furie am avut pe acest soldat. Sa-mi vad asa mama! \u00cenca eram copil&#8230;<\/p>\n<p>L.B.: Nu voiau sa \u00eengaduie, probabil, asemenea momente de teama sa nu st\u00e2rneasca tulburari.<br \/>\nA.F.: Au fost foarte stricti. Erau oameni trecuti prin razboi soldatii aceia. De patru ani.<\/p>\n<p>L.B.: Nu mai aveau mila&#8230;<br \/>\nA.F.: Ne-au \u00eencolonat, vagoanele erau numerotate cu creta, am fost \u00een numarul 20 sau 21, nu mai stiu. Vagoane pentru animale, gata pregatite. Adica, vis-a-vis de usa s-a facut o gaura pentru \u201enevoi\u201c. Si era si o soba de tabla foarte mica. Si niste lemne \u2013 pentru o zi sau doua. Pe mijloc, era liber. Si deasupra, \u00een st\u00e2nga si \u00een dreapta, niste sc\u00e2nduri. Ca nu puteai sa dormi jos. Ei stiau ce urma, de aceea l-au si pregatit asa. Noi ne-am dat seama. Am lasat bagajele jos si &#8230; 40 de oameni \u00eentr-un vagon.<\/p>\n<p>L.B.: Ati putut sa va alegeti tovarasii de drum?<br \/>\nA.F.: Nu, ne-au \u00eencolonat c\u00e2te doi. Si ne-au spus \u2013 primii doi \u00eenainte, apoi urmatorii doi&#8230; Ca si la animale. Ne-au urcat la 6 seara, era deja \u00eentuneric, si au \u00eenchis usile. Zgomotul acela al \u00eenchiderii vagonului \u00eel mai aud si azi \u00een urechi. La vagon nu au mai fost soldati. Si, deodata, spune cineva ca \u00eemprejurul vagoanelor sunt multimi de oameni. Si am vazut pe tata-meu. Era usor de recunoscut ca era chel. Si \u00eemi spune tatal meu \u2013 care era social-democrat \u2013 ca niste reprezentanti social-democrati ai Resitei au intervenit la guvern si ca probabil n-or sa ne duca. Nu mai stiu care membru de partid din ilegalitate a spus, zicea tata-meu, ca nu se poate vindeca un rau cu alt rau. Dar \u00een 20 noaptea am plecat: Lugoj, Simeria, Brasov. \u00cen Moldova, la granita, s-au schimbat rotile. Ne-au deschis usile sa cobor\u00e2m \u00een timp ce schimbau rotile. Atunci au fugit din vagonul nostru doi baieti. Ce faceau rusii? Ei numarau \u00een fiecare zi c\u00e2nd ne lasau afara sa fie 40 de oameni. Si a doua zi au fost 38. Ei trebuiau sa predea 40 de oameni. Au oprit \u00een apropiere de Iasi, \u00eentr-o gara. Pe-acolo era un taran cu un cos cu oua de v\u00e2nzare. Si l-au luat pe taranul cu cosul de oua si l-au bagat cu noi \u00een vagon. Saracul, nici nu stia germana! Rom\u00e2n, rom\u00e2n, printre noi&#8230; Ei completau numarul de oameni.<\/p>\n<p>L.B.: Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu fugarii?<br \/>\nA.F.: Au scapat, probabil. Nu erau din Resita, ci din Bocsa. Am trecut de granita, am luat-o spre Transnistria, Odessa. La Odessa iar ne-au oprit ca sa luam lemne. Ne-au dus la depozite si ne-au spus sa luam. Ei stiau ce va urma. Unii au avut topoare aduse de acasa. Am luat lemne, am luat apa&#8230; cam la fiecare a doua zi. Prin Rusia mai rar ne-au dat drumul. \u00cenaintea Moscovei, cu c\u00e2tiva kilometri, am vazut tancuri lovite&#8230; Pe urma au \u00eenceput sa fie tot mai mari probleme. Noi care am fost rau \u00eembracati, simteam frigul. Eu am avut un palton de la fratele meu si o patura. Dar pentru foc nu mai aveam lemne. \u00cen drum spre Kazan, ne-a dat prima data m\u00e2ncare calda. Ciorba de peste. Au venit cu un butoi \u00eentr-un camion, cum era la armata. \u00cen Ucraina, am uitat sa spun, am stat o zi \u00eentreaga pe loc. Fac\u00e2nd \u201elipsa\u201c la veceul asta improvizat \u2013 erau femei, fete, tineau patura \u00eemprejur, ti-era rusine \u2013 am vazut ca ajunsese sub vagon gramada de excremente \u00eenghetata p\u00e2na sus. Si odata am vazut o m\u00e2na. C\u00e2nd ma uit, era un copil de vreo sase-sapte ani. Slab ca un schelet. Cauta m\u00e2ncare. Ca noi c\u00e2nd m\u00e2ncam, aruncam tot pe-acolo resturile. Care taiase porcul, arunca oase afara. Atunci ne-am dat seama \u00een ce tara intram daca acest copil rus arata asa. Asa ceva n-am mai vazut! Atunci am devenit g\u00e2nditor la ce sa ma astept. Tot asa, la Kazan a murit dintre noi, \u00een vagon, un barbat de 42 de ani. Era bolnav. Si a stat cu noi \u00een vagon p\u00e2na c\u00e2nd am luat santinela si am strigat. \u00cen vagon erau minus zece grade iar mortul era destul de \u00eenghetat. Rusul ne-a pus sa-l dam jos, sa-l sprijinim de un gard. \u00cen cealalta zi a mai murit unul. Tot un barbat. Tot asa, rusii au zis \u201elasa, c-o sa-l \u00eengroape rusii&#8230;\u201c<\/p>\n<p>L.B.: C\u00e2t a durat calatoria?<br \/>\nA.F.: 30 de zile. Am stat la Moscova, \u00een triaj, doua zile. La Penza, Magnitogorsk unde au fost uzinele mari. Stalin a fost destept ca le-a mutat dincolo de Ural. N-au putut fi bombardate. Unele transporturi au ramas pe loc \u2013 la Donbas, Donetk pentru minele de carbune.<\/p>\n<p>L.B.: Ce faceati c\u00e2nd trenul statea pe loc?<br \/>\nA.F.: Bogati nu eram acolo nici unul. Cum sunt resitenii, muncitori&#8230; Unii aveau mai mult, altii mai putin cu ei. \u00censa n-o sa uit c\u00e2nd a trecut trenul din Europa \u00een Asia, locul era marcat cu o piatra ca un triunghi. Toata lumea se uita sa vada. La Sverdlovsk. Un oras foarte mare.<\/p>\n<p>L.B.: Unde-a fost si ultimul tar deportat&#8230;<br \/>\nA.F.: Si sa stiti ca la Sverdlovsk ne-au cobor\u00e2t si ne-au urcat \u00een vagoane mici, cu gabarit \u00eengust. Mai \u00eengust dec\u00e2t cel rom\u00e2nesc. Si erau foarte bine pregatite aceste vagoane si cu m\u00e2ncare. Cu niste pastrame, puse asa la uscat. Si cu baloturi de f\u00e2n si paie ca sa putem dormi. Doua zile si doua nopti am mers apoi catre Iss. Si \u00eentr-o zi, la trei dupa masa, trenul s-a oprit. \u00cemprejurul lui erau o gramada de soldati pregatiti sa ne ia \u00een primire. M-ati \u00eentrebat ce am facut \u00een acele zile. Eu, nu ca am fost mai destept, dar m-am ocupat sa \u00eenvat limba rusa. Un vecin de-al nostru care a fost la armata, si el nu stiu cum a ajuns la niste dictionare \u00een limba rusa. Si am\u00e2ndoi am \u00eenvatat. C\u00e2nd urcasem \u00een tren, tata-meu i-a zis sa aiba grija de mine. Si am \u00eenvatat, \u00een fiecare zi, o ora-doua. Eu \u00eel \u00eentrebam pe el, el pe mine si cam asa, am \u00eenvatat putin. C\u00e2nd am sosit, au \u00eentrebat, pe nemteste, de \u201eperevoci\u201c, de cine stie sa traduca, de translator. Eu am stiut ce \u00eenseamna. Si mi-au zis: tu ai comanda la 20 de oameni. Raspunzi de ei.<br \/>\n\u201eSef\u201c la prima vedere<\/p>\n<p>L.B.: \u00cen ce sens \u201eai comanda\u201c?<br \/>\nA.F.: Sa nu fuga, daca i se face vreunuia rau \u00een marsul care-a urmat. 7 km pe jos. Va dati seama, dupa at\u00e2ta drum \u00een vagon. Printre noi erau deja oameni care nu mai puteau sa mearga. I-am luat \u00een c\u00e2rca, noi, astia mai tineri. Au fost minus 38 de grade atuncea. Si lumea, populatia din Iss, ne-a primit cu pietre, cu bulgari de gheata, cu \u00eenjuraturi&#8230; Si strigau \u201enemtii, moarte fascistilor&#8230;!\u201c Asa erau pregatiti probabil. Unele grupuri strigau, altii taceau. Fac aici o paranteza. De c\u00e2nd s-a gasit \u00een regiunea Iss, \u00een anii 20, aur si platina, cred ca era al doilea loc \u00een lume cu asemenea bogatie, s-a luat din toate tarile pe care le-au ocupat oameni la lucru. Au luat prizonieri, detinuti politici si i-au deportat. Oamenii nu au avut legitimatii, numai o h\u00e2rtie. Scria ca nu are voie sa se departeze mai mult de 30 de km.<\/p>\n<p>L.B.: Dv. ce acte de legitimare ati avut?<br \/>\nA.F.: Nu am avut acte. Le-am lasat acasa.<\/p>\n<p>Cititi \u00een numarul viitor continuarea interviului cu Anton Ferenschutz.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De la zvastica nazista la crezul comunist. Interviu cu Anton Ferenschutz &nbsp; Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu. Dezinformare sovietica: rom\u00e2nii i-au dat pe nemti Lavinia Betea: \u00cen ce an v-ati nascut dv.? Anton Ferenschutz:&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-v\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (V)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8437,8436],"class_list":["post-13951","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-germani-deportati","tag-interviu-cu-anton-ferenschutz"],"views":2596,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13951","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13951"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13951\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13951"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13951"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13951"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}