La 2 noiembrie, Academia Rom\u00e2na s-a oferit amfitrion si a organizat \u00eempreuna cu Ministerul Afacerilor Externe o reuniune ocazionata de \u00eemplinirea a 150 de ani de la \u00eenfiintarea Departamentului Treburilor din Afara de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Nu cred ca evenimentul poate fi pus doar pe seama momentului aniversar caruia Parlamentul si Ministerul de Externe \u00eei consacrasera, \u00een septembrie, o ceremonie oficiala. Suntem mult mai \u00eendreptatiti sa credem ca at\u00e2t Academia c\u00e2t si, din nou,\u00a0 Ministerul de Externe au dorit sa spuna rom\u00e2nilor ceva mult mai important dec\u00e2t se spune \u00een discursuri festive. Anume ca libertatea unui popor mic, cum este al nostru, s-a c\u00e2stigat cu \u00eentelepciune si trebuie pastrata cu\u00a0 devotament.
\n\u00cen istorie am putut rezista, am putut supravietui atunci c\u00e2nd am raspuns unei conditii: sa fi g\u00e2ndit bine alegerea. \u00cen rasp\u00e2ntiile timpului, marii nostri conducatori au avut \u00eentelepciunea sa aleaga calea cea buna. Nu a fost usor sa fii rom\u00e2n, iar astazi pare \u00eenca si mai dificil. C\u00e2nd nu are un tel, diplomatia unui stat mic, ca Rom\u00e2nia, risca sa atinga rapid limitele neputintei daca se cantoneaza \u00een prudenta. Si esueaza nefericit daca se preteaza la obedienta. Despre aceasta morala a istoriei au tinut sa vorbeasca academicienii Ionel Haiduc, presedintele Academiei Rom\u00e2ne, Mircea Malita si Dan Berindei, ministrul de Externe Titus Corlatean, ambasadorii Liviu Bota si Ion Anghel, profesorul Dan Dungaciu, presedinte al Institutului de Relatii Internationale al Academiei. Elogiind actele prin care rom\u00e2nii au stiut sa stinga sau sa ocoleasca cenusa fierbinte a istorie, oratorii le-au vorbit nu neaparat celor prezenti, c\u00e2stigati anticipat de prestigiul intelectual al domniilor lor, ci clasei politice de azi a Rom\u00e2niei. Era momentul.
\nTelul politicii unui guvern \u00een relatiile cu alte state \u2013 diplomatia este instrumentul acesteia \u2013 trebuie sa fie \u00eensasi existenta propriului stat. Sunt momente \u00een care nu puterea, nu forta salveaza statul ci abilitatea celor care \u00eel conduc.\u00a0 Rezistenta noastra \u00een raporturile cu strainii a tinut \u00eentotdeauna de abilitatea si \u00eentelepciunea conducatorilor: Matei Basarab, Stefan cel Mare, Constantin Br\u00e2ncoveanu,
\nAl. I. Cuza, regele Carol I; a unor diplomati de talia lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu; a diplomatiei deceniilor 6, 7 \u2013 de ce nu si 8 \u2013 ale trecutului secol. Aceasta este ideea interventiei acad. Dan Berindei. Furtuni\u00a0 existentiale au fost \u00eentotdeauna, dar p\u00e2na la urma ele au fost trecute. Exista putine marturii ca strategii domnitorilor Tarilor Rom\u00e2nesti \u00eel cunosteau pe Machiavelli, desi unii dintre ei au avut consilieri venetieni. Dar, printr-un exercitiu propriu comparatismului, putem constata ca domnitorii nostri mediavali au actionat de parca ar fi cunoscut sfatul dat Principelui de marele renascentist: \u201enu trebuie numai sa te adaptezi \u00eemprejurarilor, ci sa stii sa te desparti de pornirile tale naturale pentru a putea comanda evenimentelor\u201c.
\nPrivit cu calm, destinul istoric al rom\u00e2nilor este unul \u00een\u00a0 care sincopele au fost traite dramatic si depasite cu dificultate. \u00cen stralucitoarea sa interventie, acad. Mircea Malita a ales pentru ilustrarea acestei idei un exemplu cu valoare moralizatoare. Pentru a va reprezenta strategia de salvare a\u00a0 statelor rom\u00e2nesti medievale, spunea domnia sa, trebuie sa aveti \u00een vedere ca era nevoie de un savant echilibru \u00een relatiile cu toti factorii de putere. Unul aidoma celui de a tine \u00een aer, prin aruncare succesiva si partial concomitenta, patru bile. Br\u00e2ncoveanu a avut aceste patru bile; prima reprezenta relatiile cu Imperiul otoman, a doua pe cele cu cel tarist, a treia pe cele cu cel austriac, iar a patra relatiile cu boierii din tara. Pe primele trei bile Br\u00e2ncoveanu le-a tinut permanent \u00een aer. A patra i-a scapat la un moment dat din m\u00e2na! Pilda exemplului este confirmata de concluzia generalizatoare la care a ajuns un mare carturar rom\u00e2n, Paul Dimitriu, doctor \u00een drept si licentiat \u00een filozofie al Universitatii din Bucuresti. \u201eUniversul politic este, \u00een conditiile sale fundamentale, tragic\u201c. Nu este exclus ca \u00een aceasta cugetare sa fi intrat si suferinta proprie pe care i-au produs-o carturarului nostru cei noua ani de detentie politica \u00een tara. Din experienta lui din exil \u2013 a trait dupa 1977 \u00een Franta si a ajuns profesor de stiinte politice la universitati din Paris, Nisa, Louvain-Belgia, etc. \u2013 au iesit mai multe carti. \u00cen \u201eParadoxele politice\u201c, Paul Dimitriu depl\u00e2nge victimele revolutiilor egalitare care separau democratia de spiritul elitist si sugereaza astfel remediul. \u201eCorectivul necesar al democratiei este spiritul elitist, cel care atinge substanta sa, nu cadrele institutionale sau formale\u201c. Convingator si cuceritor, acad. Ionel Haiduc a amintit c\u00e2t de benefice pot fi relatiile, cu mult mai str\u00e2nse \u00een trecut, dintre Academie si diplomatie amintind nume celebre de savanti \u00eentrati \u00een serviciul diplomatic si, invers, de diplomati ridicati la demnitatea de academicieni. \u00cemi \u00eengadui sa constat ca, \u00een Rom\u00e2nia ultimelor decenii, nu printr-un paradox ci printr-o eroare regretabila, elitele rom\u00e2nesti, \u00eempinse \u00een ghemul de contradictii si interese politice, nu au \u00eendeplinit aceasta misiune de \u201ecorectiv\u201c. Vidul pe care l-au lasat astfel a facut\u00a0 ca politica sa nu mai poata beneficia de forta constructiva a inteligentei rom\u00e2nesti. Absenta cvasi-totala a participarii intelectualilor la strategia de guvernare a produs, printre multe alte necazuri, si pe acela al \u00eent\u00e2rzierii pregatirii societatii rom\u00e2nesti, \u00een ansamblu, si a clasei politice \u00een particular, pentru reforma statului. C\u00e2nd aceast\u00e3 participare s-a facut, ea nu a fost lipsita de\u00a0 partizanat politic, iar efectele ei au condus la discordie si abuz. A demonstrat-o criza perfect inutila \u00een care a intrat Rom\u00e2nia \u00een aceasta vara. Ar fi gresit sa se creada ca deteriorarea actului de guvernare se datoreaza numai absenteismului, fie si voluntar, al elitelor. Nu. Deteriorarea este rezultatul eliminarii deliberate a elitelor din actul politic. \u00cen comentariile moderatorului reuniunii, ambasadorul Liviu Bota, raportul dintre patriotism si diplomatie a revenit constant; patriotismul este indispensabil diplomatiei si devine salvator c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla sa lipseasca din politica, spunea cel care, dupa Titulescu, a ocupat cea mai \u00eenalta functie \u00eentr-o organizatie internationala, cea de secretar general adjunct al ONU. O idee valoroasa sustinuta \u00een contextul unei cazuistici punctuale este cea a ambasadorului Ion Anghel: alternativa la o politica eronata este diplomatia responsabila; chiar si un razboi poate fi c\u00e2stigat prin abilitatea diplomatilor. De aici si imperativa necesitate de a forma generatii de diplomati profesionisti. Profesorul Dan Dungaciu a amintit asistentei ca, \u00een materie de politica externa, statele care se respecta, nu numai cele mari, dispun de institute de studii si cercetari specializate. Unele apartin Ministerelor de Externe, altele sunt institutii academice, publice sau private, g\u00e2ndite sa urmareasca evenimentele internationale, sa furnizeze analize si sa propuna solutii factorilor de decizie. \u00cen acest fel, capriciile veleitarilor sunt macar tinute sub control. Noi nu avem astfel de institutii.
\nNoile idei care inspira miscarile politice din Europa ne-au surprins cu amatori la c\u00e2rma statului. Modificarile de politica, atunci c\u00e2nd sunt imperative, trebuie facute \u00een beneficiul statului, nu al individului, necum al unui partid. \u00cen Uniunea Europeana statul \u00eenca mai exista. Estonienii, portughezii, polonezii, ungurii\u00a0 apara interesele statelor lor \u00een interiorul limitelor date de transferul de suveranitate. \u00cen bataliile care se duc pentru Pactul bugetar, francezii \u00eesi apara interesele atunci c\u00e2nd nu vor sa cedeze privilegiile dob\u00e2ndite \u00een trecut la \u00eempartirea fondurilor pentru agricultura. Si nemtii \u00eesi apara interesele atunci c\u00e2nd pretind mai mult control prin Pactul de stabilitate pentru ca ei duc povara crizei. Chestiunea nu este, deci, numai de principii, ci si de interese. Noi nu prea mai pretuim principiile si parca nu mai avem interese. Din aceasta cauza recurgem la improvizatii. Academicianul Mircea Malita a explicat savuros c\u00e2teva modalitati de a-ti atinge scopurile. Francezii pornesc de la cazuistica si ajung, daca mai ajung, la principii; englezii pornesc de la principii pentru a ajunge, daca ajung, la cazuistica. Reprezentarea acestui stil ar fi o linie verticala, ca bastonul meu, r\u00e2de academicianul \u00eentorc\u00e2ndu-l cu m\u00e2nerul uneori \u00een sus, alteori \u00een jos. Chinezii au o g\u00e2ndire analogica, cer sa li se precizeze cu ce se mai aseamana cazul; g\u00e2ndirea lor poate fi reprezentata printr-un cerc; nu se stie daca si ei ajung la principii. \u00cen cautarea principiilor arabii aplica regula spiralei si nu ajung niciodata la ele. Rom\u00e2nii examineaza, analizeaza toate cazurile, le c\u00e2ntaresc si se opresc la acele principii care le convin! Explozia de r\u00e2s a auditoriului l-a \u00eempiedicat pe academician sa ne spuna ce figura geometrica ar putea ilustra modul nostru de a alege principiile. Oricum, oricare ar fi fost, acum ne-a parasit.
\nNu stiu prin ce miracol ideile prestigiosilor oratori si intentiile pe care suntem \u00eendreptatiti sa li le atribuim, ar putea sa ajunga la urechile clasei noastre politice. Debusolata de avaritie si de pofta de putere, aceasta ar putea\u00a0 afla ca statul \u00een fruntea caruia doreste sa se catere fara merite, a fost construit de oameni superiori, care au avut un ideal, au masurat perspectivele, au evaluat sinceritatea prietenilor si fortele adversarilor. Pentru supravietuire era absolut necesara o astfel de operatiune chiar daca nu ne ferea de fiecare data de pericole. Un Grigore Gafencu, acel \u201esoldat \u00een slujba tarii\u201c cum l-a numit Iorga, a intuit cu un ceas mai devreme drama ce p\u00e2ndea Rom\u00e2nia intrata \u00een razboi. \u201eNoua Hitler nu ne-a cerut nimic altceva dec\u00e2t Basarabia cu care el a platit o polita pe care o avea la rusi; apoi ne-a cerut Ardealul, cu care el a stap\u00e2nit pe unguri; apoi ne-a mai cerut petrolul, p\u00e2inea, dreptul de trecere spre Rasarit, dreptul de a se aseza \u00een Rom\u00e2nia si de a se \u00eentinde \u00een tara, ne-a pretins sa-i cedam dreptul nostru de a fi rom\u00e2ni ori de a fi asa cum am fost\u201c. Tot Gafencu, dupa cele zece luni c\u00e2t a fost ambasador la Moscova (septembrie 1940 \u2013 iunie 1941), a prevazut cu exactitate viitorul nostru de dupa razboi. \u201ePrimejdia politica este ca Rusia sa revina asupra cuv\u00e2ntului dat, sa refuze de a mai pleca din tara, adica sa-si statorniceasca cu sila stap\u00e2nirea \u00een Rom\u00e2nia\u201c (\u201eJurnal\u201c, zilele de 28, 29 si 30 august 1944). Pentru o jumatate de secol, profetia lui s-a adeverit.
\nLumea de azi nu mai seamana cu cea de ieri. Aceasta formula, servita tot mai frecvent, nu ne lamureste cum se \u00eent\u00e2mpla ca \u00een aceasta schimbare\u00a0 se petrec fenomene care asigura victoria acelorasi c\u00e2stigatori. Ca perdantii de ieri sunt azi cam aceeasi. Ce ne asteapta? \u00cen taria vremurilor trebuie sa ne facem singuri binele si sa ne pregatim pentru rau. Multe se mai pot \u00eent\u00e2mpla. Dl Titus Corlatean, t\u00e2narul nostru ministru de Externe, a privit dincolo de alegerile care ne asteapta. Are dreptate sa sustina ca politica externa trebuie ferita de barierele stupide care pot interveni odata cu schimbarile la guvernare. Cel mai mult mi-a placut, \u00eensa, c\u00e2nd a dat asigurari asistentei ca marile dosare ale ne\u00eemplinirilor noastre istorice sunt pastrate cu grija \u00een Ministerul de Externe. Si aceasta poate fi o proba ca, prin diplomatie, sansele de a supravietui nu au fost pierdute.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La 2 noiembrie, Academia Rom\u00e2na s-a oferit amfitrion si a organizat \u00eempreuna cu Ministerul Afacerilor Externe o reuniune ocazionata de \u00eemplinirea a 150 de ani de la \u00eenfiintarea Departamentului Treburilor din Afara de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Nu cred ca evenimentul poate fi pus doar pe seama momentului aniversar caruia Parlamentul si Ministerul de… Cite\u0219te mai mult »Supravietuirea prin diplomatie. Note pe marginea unei reuniuni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13947","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1027,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13947","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13947"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13947\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13947"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13947"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13947"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}