\u00cen \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din 2 nov. 2012, dl Gabriel Dimisianu scrie la rubrica sa de lecturi libere despre \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c de Ion Ianosi. E prima parte dintr-un, probabil, serial. Promptitudinea comentariului e remarcabila, cu at\u00e2t mai remarcabila cu c\u00e2t se produce si ca o reactie reparatoare la o injustitie comisa cu ani \u00een urma asupra unui mare intelectual rom\u00e2n de st\u00e2nga. \u00cen \u201eInternationala mea\u201c Ion Ianosi nu lasa uitata, si se refera la ea cu raceala de clinician, \u201eexplozia de ura\u201c pe care a declansat-o, involuntar, filozoful Adrian-Paul Iliescu prin volumul sau \u201eAnatomia raului politic\u201c (2005) O carte \u00een care un filozof al limbajului supune criticii prejudecatile date la iveala de \u201emaestrii spirituali\u201c din fruntea vietii culturale de dupa anii ’90. Unii dintre acesti exponenti ai culturii politice dominante au luat \u00een acei ani, dar si dupa aceea, chipul politrucului dinainte, fiind caracterizati \u00een \u201eAnatomia raului politic\u201c de trasaturi precum maniheism, tribalism, exclusivism, clientelism, paternalism si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, oportunism. \u201eExplozia de ura\u201c retinuta cu parcimonie de scrib \u00een \u201eCronica unei vieti\u201c face dintr-un om luminat si generos, eminent intelectual de st\u00e2nga, \u201etapul ispasitor\u201c al trasaturilor negative ale elitei dominante expuse cu o admirabila dar, vai, imprudenta libertate de Adrian-Paul Iliescu \u00een \u201eAnatomia raului politic\u201c. Printr-un ricoseu specific complexului ce-l face \u00eentotdeauna necesar pe \u201etapul ispasitor\u201c, critica din \u201eAnatomia raului…\u201c se sparge \u00een capul generosului Ion Ianosi, pun\u00e2ndu-i-se \u00een c\u00e2rca toate relele culturale \u2013 si nu numai! \u2013 ale regimului comunist. P\u00e2na la un punct, at\u00e2ta concentrare a urii resentimentare \u00een contra unuia singur facut responsabil pentru vina tuturor reediteaza ca la indigo procesul calomnios intentat postmortem marelui erudit umanist Edgar Papu, si el \u00eemproscat cu veninul anticomunistilor de m\u00e2ntuiala, pe care libertatea de expresie si a oricarei expresii i-a scos la iveala dupa 1989. \u00cenca \u00een viata \u2013 spre stupefactia acestora! \u2013, generosul Ion Ianosi e demonizat si ales sa \u201evindece\u201c frustrarile vechi \u00eengramadite \u00een scorbura morala si sufleteasca a unora dintre cei mai tacuti anticomunisti din timpul comunismului. Treziti la viata din tacerea lor asurzitoare, noii procurori au \u00eenceput sa acuze. Printre primii acuzatori se \u00eenscrie dl Mircea Mihaies cu articolul \u201eUmbra \u00abinstructorului C. C.\u00bb\u201c aparut \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din 8-14 febr. 2006. Acolo Ion Ianosi era demascat ca \u201eun vajnic st\u00e2lp, \u00eenca \u00een viata (!), al comunismului rom\u00e2nesc\u201c, \u201e\u00abguru\u00bb al extremei st\u00e2ngi actuale\u201c, \u201eMesia al materialismului stiintific\u201c si \u201eun Marx pogor\u00e2t pe D\u00e2mbovita\u201c. \u00cen concluzie, \u201enu puteai fi\u201c \u2013 scria M. Mihaies \u2013 \u201e\u00abinstructor al CC\u00bb \u00een anii represiunii s\u00e2ngeroase fara sa fii complice al acelor crime\u201c. \u201eCronica unei vieti\u201c arata ca, da, puteai fi si \u201einstructor\u201c, fara a fi \u201ecomplice al acelor crime\u201c. Dimpotriva: action\u00e2nd, ca instructor, \u00eempotriva dogmei din sfera culturii si reduc\u00e2nd, din aceasta pozitie, aria de influenta a ideologiei totalitare asupra artei si literaturii rom\u00e2ne. Fata de incalificabilul defaimator a reactionat, primul, Radu Cosasu, cu nota intitulata \u201e\u00cent\u00e2mpinare\u201c si publicata, spre cinstea ei, tot de \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, chiar daca sub rezerva rubricii \u201ePrimim\u201c. Textul lui Mircea Mihaies, scria Radu Cosasu, \u201eeste, cum ar spune dl Gabriel Liiceanu, strigator la cer… Mircea Mihaies \u00een furiile sale anticomuniste si antifasciste, g\u00e2ndeste conform schemelor comunisto-fasciste \u00een \u201emunca cu cadrele\u201c. Sunt stupefiat ca un scriitor de talentul si inteligenta lui a putut scrie o asemenea infectie. Sunt dezgustat…\u201c Cu tot dezgustul, infectia a ramas sa-si faca mai departe efectul sub pana aceluiasi scriitor talentat si inteligent, dar \u201eprapastios\u201c ca un ireductibil anticomunist visceral. \u00cen articolul sau din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, dl Gabriel Dimisianu vede cu totul altfel lucrurile dec\u00e2t prapastiosul anticomunist: \u201eIndiscutabil, oameni ca Ion Ianosi sau ca prietenul sau Alexandru Simion, colegul de la CC deseori evocat, s-au aflat, \u00een \u00eemprejurarile de atunci si pe acea scara ipotetica dintre bine si rau, la polul binelui. Au facut binele pe c\u00e2t le-a fost cu putinta \u00een timp ce altii, aflati pe aceleasi pozitii sau mai sus (…), satrapi ideologici, au facut rau. (…) Cine a lucrat, ca mine, la revistele vremii, la edituri sau oriunde \u00een sistemul cultural, stie ca erau deosebiri \u00eentre activistii chemati sa dirijeze cultura, sa aprobe publicarea cartilor, punerea \u00een scena a spectacolelor, turnarea filmelor, sa avizeze deschiderea unei expozitii si at\u00e2tea altele. Cu instructori ca Ianosi, sau ca Al. Simion, ca Dumitru Ghise, chiar, se ajungea p\u00e2na la urma la solutii favorabile valorilor, functionau \u00eentre ei si oamenii din presa sau de la edituri, sau de la uniunile de creatie, \u00eentelegeri mutuale, o cointeresare (ca sa nu-i spunem complicitate) al carei tel, de am\u00e2ndoua partile urmarit, era salvarea culturii autentice, at\u00e2t c\u00e2t se putea. Cum altfel ar fi putut aparea \u00een acel interval at\u00e2tea carti cu mesaj critic indiscutabil antitotalitar \u00een \u00eentelesul sau ultim?\u201c. Fara a fi nesf\u00e2rsit, sirul acestor \u201ecomplici\u201c ai binelui este cu mult mai lung dec\u00e2t lasa sa se creada \u00eencr\u00e2ncenatii anticomunisti de azi. Dintre ei nu-l putem omite pe un Niculae Gheran, marele editor al lui Rebreanu, care, la senectute, si-a regasit pana tineretii si lasa celor ce vin marturia lui pretioasa si impresionanta din \u201eArta de a fi pagubas\u201e: acesti \u201epagubasi\u201c ca Ion Ianosi, Niculae Gheran si destui altii au riscat sa-si puna bruma de libertate admisa de regim \u00een serviciul unor cauze culturale benefice, incompatibile cu ceea ce regimul \u00eensusi impunea. Razboiul acestor \u201eoficiali\u201c cu \u201eoficialitatea\u201c, chiar de n-a fost c\u00e2stigat pe deplin, a cunoscut victorii (opere, scrieri, editii etc.) pe care \u201erazboinicii\u201c de azi nu le-au cunoscut si, ca atare, nici nu le recunosc. Nu sunt \u00een ranita lor \u2013 deci nu exista! Despre incoruptibilii iviti dupa ’90, G. Dimisianu spune: \u201eS-au ivit dupa 1989 judecatori morali inflexibili, justitiari autoinstituiti care condamna permanent si fara diferente tot ce a fost \u00eenainte, elud\u00e2nd complexitatea relatiilor dintre putere si creatorii de valori spirituale. Atunci, oameni luminati, ca Ianosi, au jucat un rol fast si pentru ei riscant, fac\u00e2nd \u00abobiectiv binele\u00bb, spre a reveni la ce spunea Matei Calinescu\u201c. Un \u201eom luminat\u201c a fost Ion Ianosi, iar \u00een \u201eCronica unei vieti\u201c avem de-a face cu o marturie a faptelor asa cum au fost. \u201eO \u00eensusire de prima importanta a demersului sau, apreciaza G. Dimisianu, este sinceritatea\u201c. C\u00e2nd nu sunt ignoranti, \u201eprocurorii\u201c de azi sunt nesinceri, adica mincinosi. De ce \u201eInternationala mea\u201c? \u2013 se \u00eentreaba dl Gabriel Dimisianu si \u00eencearca sa explice: \u201eMai \u00eent\u00e2i ceva despre aceasta \u201einternationala\u201c din supratitlu, o \u201einternationala\u201c asumata (\u201ea mea\u201c). Simbolic, poate fi vorba de o trimitere la Internationala ca imn consacrat al muncitorimii mondiale si al comunistilor. Concret, \u00eensa, memorialistul trimite la realitatile originii familiale si la limbile vorbite de el \u00een familie. \u00cen familia \u00een care copilarise si \u00een mediile \u00een care traise ulterior mereu ca \u201emultiplu minoritar\u201c… Dimensiunea \u201einternationala\u201c la care se raporteaza memorialistul este legata prin urmare, \u00eent\u00e2i de toate, de fatalitatea nasterii, spre a vorbi astfel\u201c. Indiscutabila, aceasta fatalitate nu se limiteaza ori reduce la originea etnica, oricare ar fi aceasta: si \u201eturc\u201c de-ar fi fost, Ion Ianosi ar fi ramas omul uman al Internationalei sale, una si indivizibila. Gasesc \u00een \u201eCronica unei vieti\u201c originea profunda a \u201einternationalismului\u201c sau ce exprima o aderenta inconturnabila la o forma de umanism din ce \u00een ce mai pierita, si ramasa, ca o minune, \u00een unele exemplare visatoare ale intelectualitatii de elita: \u201eCrestinismul originar\u201c \u2013 scrie Ion Ianosi \u2013 \u201echiar fusese \u201ede st\u00e2nga\u201c \u2013 orientare analizata, \u00eenaintea mea, de comentatori infinit mai avizati. Un \u201ecrestin de st\u00e2nga\u201c a fost, dintre cunoscutii mei dragi, Valeriu Cristea: a si platit pentru acest lucru, cu v\u00e2rf si \u00eendesat. Repet \u00eentrebarea: de ce sunt \u00een continuare de st\u00e2nga? Raspund: din cauza nedreptatilor si a nedreptatitilor. Caci \u00eenainte de a fi ideologica, st\u00e2nga este (sau ar trebui sa fie) sociala. Asta pentru ca, daca lumea de ieri, traita de mine, a fost rea, nici cea pe care \u00eenca o contemplu azi nu e buna\u201c. Contempla inegalitatile, inechitatile si nedreptatile dintr-o lume care \u201efebriciteaza\u201c si se \u00eentreaba ce loc va ocupa \u201est\u00e2nga democratica\u201c, \u201est\u00e2nga umanista acum marginala. Si o vreme asa si va ram\u00e2ne. Nu-i un motiv suficient pentru ca un om de st\u00e2nga sa-si renege asteptarile oric\u00e2t ar fi ele de utopice\u201c. Din ce specie face parte Internationala unui om de st\u00e2nga ce nu-si reneaga, resemnat, asteptarile contrazise, oric\u00e2t ar fi ele de utopice si orice dezamagiri ar pricinui ne\u00eemplinirea lor? \u00cemi \u00eengadui sa cred ca cel ce g\u00e2ndeste astfel face parte din familia umanista a nemuritorului Ghidale din capodopera lui Isaak Babel \u201eArmata de cavalerie\u201c, acel nostalgic sublim al unei irealizabile \u201eInternationale de oameni buni\u201c: \u201eAduceti oameni buni\u201c \u2013 implora Ghidale \u2013 \u201esi noi o sa dam toate gramofoanele. Noi nu suntem \u00eentunecati la minte. Internationala… stim noi ce-i aia Internationala. Si eu vreau o Internationala de oameni buni, vreau ca fiecare suflet sa fie luat \u00een evidenta si sa capete c\u00e2te o ratie de categoria \u00eent\u00e2i. Uite, suflete, poftim, ia si man\u00e2nca, te rog, sa ai placere de viata ta. Internationala, domnule tovaras, nu stiti dumneavoastra cu ce se man\u00e2nca…\u201c Ghidale vrea o Internationala a oamenilor buni, una \u00een care sa c\u00e2nte gramofonul: \u201eMie \u00eemi place muzica, doamna, \u00eei raspund eu revolutiei. \u201eNu stii tu ce-ti place, Ghidale; eu am sa trag \u00een tine si atunci ai sa afli, iar eu nu pot sa nu trag, pentru ca eu sunt revolutia. \u201eEa nu poate sa nu traga, Ghidale, \u00eei spun eu mosneagului, pentru ca ea este revolutia…\u201c Dar leahul tragea, duiosul meu domn, pentru ca el era contrarevolutia. Dumneavoastra trageti pentru ca sunteti revolutia. Dar revolutia este o placere. Si placerea nu \u00eengaduie sa vada orfani \u00een casa. Faptele bune le face omul bun. Revolutia este o fapta buna facuta de oameni buni. Dar oamenii buni nu ucid\u201c. \u00centre acesti poli utopici si sublimi se zbate nemuritorul Ghidale, fondatorul unei Internationale irealizabile si care nu renunta \u00een ruptul capului sa creada cu tarie ca revolutia omului este o placere si ca ea, tocmai de aceea, nu \u00eengaduie sa vada orfani \u00een casa. Cu vorbele lui Ion Ianosi: \u201e\u00eenainte de a fi ideologica, st\u00e2nga este sociala\u201c sau nu va fi deloc.
\n… Si, \u00een fine, ce legatura ar putea fi \u00eentre \u201eInternationala\u201c dlui Ianosi si comunismul fara comunisti despre care at\u00e2tia vorbesc azi cum le trece prin cap si cum le vine la gura? Ma bate g\u00e2ndul ca, precum \u00een mintea \u00eenteleptului, bunului Ghidale, niciuna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u201eRom\u00e2nia literara\u201c din 2 nov. 2012, dl Gabriel Dimisianu scrie la rubrica sa de lecturi libere despre \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c de Ion Ianosi. E prima parte dintr-un, probabil, serial. Promptitudinea comentariului e remarcabila, cu at\u00e2t mai remarcabila cu c\u00e2t se produce si ca o reactie reparatoare la o injustitie comisa cu ani… Cite\u0219te mai mult »Internationala oamenilor buni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8435,1620,8068],"class_list":["post-13943","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-paul-iliescu","tag-gabriel-dimisianu","tag-ion-ianosi"],"views":1349,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13943","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13943"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13943\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13943"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13943"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13943"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}