Cine este cel mai mare artist al vremurilor noastre, se intreaba Camille Paglia in \u201eThe Chronicle of Higher Education\u201c. In mod normal, ne-am astepta la un nume din lumea literaturii sau a artelor. Insa casatoria fericita dintre pop art si mass-media comerciale marcheaza sf\u00e2rsitul unei ere. Cei mai buni artisti ai ultimei jumatati de secol nu sunt pictorii, ci creatorii inventivi, care au imbratisat tehnologia, precum regizorul Ingmar Bergman sau c\u00e2ntaretul Bob Dylan.
\nPe masura ce artele frumoase si-au pierdut, in mod constant, din vizibilitate si importanta, doar un singur creator a avut indrazneala de pionier si impactul asupra lumii pe care le asociem cu maestrii timpurii ai avangardei: cineastul George Lucas. Nimeni nu a acoperit prapastia dintre arta si tehnologie mai bine dec\u00e2t a facut-o Lucas. In epocala serie \u201eStar Wars\u201c, el a amestecat legende vechi din Orient si din Occident cu science fiction-ul, si a creat personaje care au patruns in visele a milioane de oameni. A construit o mitologie vasta, originala si autoreferentiala, precum cea inventata de copiii Bront\u00eb, izolati in mlastinile din Yorkshire.
\nLucas a fost un vizionar al artei digitale, care a contribuit la aparitia\u00a0 a zeci de noutati, precum CGI-ul, editarea computerizata a filmelor, mixajul sonor, cinematograful high definition, multiplicarea si distributia digitala a filmelor, sunetul stereo surround din salile de cinema si redefinirea graficii, a interactivitatii si muzicii din jocurile pe calculator, arata Camille Paglia. Pasiunea sa pentru cinematograf a pornit de la colectiile de benzi desenate din copilarie, a continuat prin cursurile de fotografie din timpul facultatii si a explodat in primul sau lungmetraj, \u201eAmerican Graffiti\u201c (1973). Insa succesul avea sa vina odata cu primul film din seria \u201eStar Wars\u201c (episodul IV), lansat in 1977.
\nDin cauza c\u00e2stigurilor imense aduse de blockbusterurile \u201ede vara\u201c produse de Lucas, printre care se numara si filmele seriei \u201eIndiana Jones\u201c, Lucas a fost acuzat ca a infantilizat industria cinematografica, imping\u00e2nd la margine filmele \u201emature\u201c, cu personaje solide. A fost pedepsit, timp de multi ani, la Gala Oscarurilor, unde a c\u00e2stigat statuete doar la capitolele tehnice. Insa primul film din seria \u201eStar Wars\u201c \u2013 al carui proiect fusese respins de Studiourile Universal \u2013 a fost mult mai experimental dec\u00e2t s-a spus, in epoca. Incuraj\u00e2nd improvizatia (nu au existat repetitii), Lucas isi pastra deschisa gama alegerilor pentru postproductie. A folosit un cadru larg, \u201enervos\u201c, ca in buletinele de stiri din prima jumatate a secolului. La capitolul sound design, Lucas a folosit zgomote reale, nu ciripituri SF facute pe sintetizator. C\u00e2nd auzim zgomotul usilor care se deschid, \u00een navele spatiale, nu auzim de fapt dec\u00e2t zgomotul usilor din metroul din Philadelphia.
\nLucas spune, el insusi: \u201eFilmele mele sunt axate, eminamente, pe aspectul grafic. Totul e vizual\u201c. Dialogul e, pentru regizor, \u201edoar un efect sonor, un ritm, un cor vocal ce se uneste cu soundtrack-ul general\u201c. In alta parte, el sustine ca nu-l intereseaza, prea tare, scenariul. \u201ePentru mine, scenariul e doar o schita, o lista de notite\u201c. Filmele nu sunt altceva dec\u00e2t \u201eo masa de obiecte care se misca pe o suprafata mare\u201c, iar sarcina sa principala e sa hotarasca unde va cadea ochiul spectatorului si pentru c\u00e2t timp. Tehnologia digitala e, pentru George Lucas, \u201eo culoare noua, o modalitate cu totul diferita de a face filme. Acum este pictura; nu mai este fotografie\u201c.
\nGeorge Lucas, arata Camille Paglia, este un barbat pasionat de masinarii si, totusi, un iubitor al naturii, masca sa vicleana, care afiseaza o genialitate visatoare, acoperind una dintre cele mai puternice si tenace minti ale culturii contemporane.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cine este cel mai mare artist al vremurilor noastre, se intreaba Camille Paglia in \u201eThe Chronicle of Higher Education\u201c. In mod normal, ne-am astepta la un nume din lumea literaturii sau a artelor. Insa casatoria fericita dintre pop art si mass-media comerciale marcheaza sf\u00e2rsitul unei ere. Cei mai buni artisti ai ultimei jumatati de secol… Cite\u0219te mai mult »Cel mai mare artist al vremurilor noastre<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8432,8433,8434,1380],"class_list":["post-13928","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-ierarhii","tag-pop-art","tag-valoarea-comerciala-in-arta","tag-valori"],"views":1129,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13928","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13928"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13928\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13928"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13928"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13928"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}