Ar fi \u00eembucurator sa spunem ca astazi nu e tocmai usor sa ne acomodam cu figura calugarului, cu tinuta sa sobra si modesta, cu trecerea sa pasagera prin spatiile comune ale metropolei. Ar \u00eensemna ca-l remarcam, ca distingem stranietatea statutului sau, ca ne pasa de rolul pe care si-l asuma. Dar starea de fapt este alta. Rareori ne preocupa altceva dec\u00e2t mersul de ceasornic al treburilor zilnice, rareori observam, \u00een multimea indistincta si galagioasa de la gura de metrou sau de pe trotuar, un astfel de personaj. Iar c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla, el cade rapid \u00een anonimatul unei catalogari de tipul \u201eom al bisericii\u201c. Si c\u00e2ti dintre noi pot sustine sincer ca \u00eenteleg situarea calugarului \u00een acest univers laic? Desigur, nici aici raspunsurile gata pregatite nu lipsesc. Exista o paleta foarte bogata de lucrari teologice, filosofice sau academice care discuta subiectul. Dar indiferent de variatatea acestor discursuri specializate, ele nu ne ajuta sa ne \u00eemprietenim cu un om \u00een carne si oase. Cum obtinem o asemenea deschidere? O modalitate ar fi sa petrecem timp \u00eentr-o manastire, sa intram propriu-zis \u00een teritoriul sacrului, sa vedem lucrurile din interior. Dar, \u00een genere, aceasta optiune pare inaccesibila, din numeroase motive. Cealalta metoda presupune o portretizare, adica descoperirea asemanarilor esentiale care ne aproprie de ipostaza calugarului si atenuarea diferentelor care par a fi mai vizibile.
\nFiecare portret are nevoie de cuvinte pentru a se cristaliza, de un proces de selectie si delimitare a nuantelor de sens. Este o \u00eentreprindere migaloasa, evitata deseori din comoditate. Pentru un modern, termenul \u201ecalugar\u201c, care provine din slavona, nu mai surprinde adecvat realitatea antropologica spre care trimite. Dar situatia se schimba daca luam ca reper cuv\u00e2ntul \u201emonah\u201c: etimologic, el numeste o fiinta unitara, din grecescul monachos, respectiv monos. Acest \u00eenteles se face auzit si \u00een termenul \u201emanastire\u201c, devenit opac prin utilizare curenta. Semantismul cuv\u00e2ntului grec monos ne evoca o persoana care \u00eencearca sa \u00eempace \u00een sine doua dimensiuni distincte \u2013 rationalul (mintea) si emotionalul (inima) \u2013 sau care cauta sa depaseasca \u00een-doiala inerenta oricarei forme de credinta, care se rasuceste integral spre divinitate. \u00cen aceeasi linie se poate vorbi de dob\u00e2ndirea unui acord profund \u00eentre suflet si trup, \u00eentre firea naturala si firea divina a omului. Prin aceste perechi notionale alunecam inevitabil \u00een sfera crestinismului, al carui limbaj robust este menit sa asigure o explicatie totala pentru lumea \u00een care traim. Iar daca miza nu presupune familiarizarea cu o perspectiva dogmatica, deconcertanta prin complexitatea sa, ci familiarizarea cu un mod de viata, cu o alegere individuala care-l scoate pe om din conditia laica si \u00eel muta \u00een cinul monahal, atunci ar fi indicat sa privim prin alte lentile lingvistice.
\nNe putem \u00eentreba de ce limba greaca exprima mai precis tema monahismului dec\u00e2t limbile slavone. Raspunsul \u00eel gasim \u00een documentele istorice: acest fenomen social a capatat amploare \u00een Orientul Mijlociu, adica \u00eentr-un areal geografic puternic influentat de cultura greaca, \u00een perioada secolelor III-VI dupa Hristos. Ceea ce nu \u00eenseamna ca literaturile monastice nu cuprind texte redactate \u00een alte limbi, cum ar fi limba copta, vorbita \u00een Egiptul antic, sau cea folosita \u00een Siria. \u00cen general, se considera ca aparitia monahismului este un eveniment istoric ce tine strict de crestinism, \u00eensa aceasta opinie ram\u00e2ne inexacta. Lumea antica abunda \u00een traditii monastice premergatoare momentului care poate fi numit \u201efuga \u00een pustie\u201c (retragerea unui numar foarte mare de eremiti \u00een deserturile egiptene si \u00eentemeierea unor comunitati de pustinici). At\u00e2t iudaismul, c\u00e2t si diferitele orientari religioase orientale cunosc moduri de viata eremitice. Mai mult, exista cercetari recente care atesta documentar cristalizarea unor forme specifice de pustinicie \u00een Siria, separate cronologic de transformarile sociale care au afectat teritoriul egiptean. Persista confuzia care face din modelul oficial al calugariei crestine, tributar Parintilor Pustiei, singurul tipar acceptabil. Studiile de specialitate au aratat c\u00e2t de spinoasa este problema decantarii unor conduite legitime care sa corespunda vietii traite a primilor monahi si, mai ales, a urmasilor acestora. Spre exemplu, climatul unei anumite zone geografice si originea sociala a oamenilor care optau pentru calea sihastriei determinau \u00een mare masura canonul lor comportamental. Un agricultor egiptean, ca om asezat si bun cunoscator al pericolelor desertului, va transfera conditiei monahale valorile care \u00eel definesc: stabilitatea si prudenta. Un individ care alege pustinicia, dar vrea simultan sa-si pastreze libertatea de miscare, va fi tratat cu suspiciune de confratii sai. \u00cen primul r\u00e2nd, fiindca \u00eesi risca viata, \u00eentr-un spatiu torid si necrutator, iar \u00een al doilea r\u00e2nd, pentru ca \u201evagabondeaza\u201c, conform latinescului vagus care semnifica o deplasare fara tinta sau o stare de indecizie mentala. De aici contradictia cu tiparul prestigios al fiintei care se \u00eentregeste, care subordoneaza orice tendinta vointei de comuniune cu Dumnezeu. Daca ne mutam \u00een spatiul siriac, mai degraba muntos, batut de v\u00e2nturi si cutreierat de numerosi negustori (boskoi dupa denumirea lor siriaca), vom sesiza ca tiparul monahal se modifica. \u00cen acest caz, se practica forme excentrice de pustinicie, o situatie aparte fiind cea a faimosilor st\u00e2lpnici, iar practicile monastice itinerante sunt tolerate.
\nDe fapt, cuv\u00e2ntul itineranta poate deveni pentru sensibilitatea moderna o veritabila cheie de interpretare a temei. \u00cen acelasi registru cu termenul vagus apare si erraticus, \u201eratacire\u201c, care ne duce la erratum, adica la eroare. \u00cenca din fazele incipiente ale crestinismului se distinge \u00eentre drept credinciosi, cei care \u00eesi mentin calea, si necredinciosi, cei care cad \u00een eroare, care umbla orbiti spre destinatii mundane. Acum putem sa \u00eentrevedem ce au \u00een comun diversele forme de ascetism (askesis – \u201edisciplinare\u201c, \u201eexersare\u201c) care au \u00eensotit cultura umana de-a lungul istoriei. Toate propun metode de transformare a conditiei constitutive a omului, toate au rolul de a ne purifica si de a ne \u00eentari, pe scurt, sunt leacuri \u00eempotriva dezordinii teribile care ar guverna viata \u00een absenta unui travaliu minimal de organizare. Daca meditam cu atentie la acest subiect vom constata ca omul se pierde realmente pe sine clipa de clipa, se desparte constant de ipostazele sale tranzitorii. De aceea, semnificatia termenului eranta este una radicala: nu o confuzie, la nivel psihologic, nici o ratacire, la nivel sociologic, ci o totala risipire, de ordin fiintial. Eranta – modificare ne\u00eencetata, imperceptibila si ireversibila a individului, la toate nivelele imaginabile – numeste conditia primara a omului supus mortii, a individului ca organism biologic. Cu alte cuvinte, fiecare \u00eesi traieste, moment de moment, eranta personala. Aici se contureaza figura ascetului: acesta va fi un personaj atins de angoasa temporala si m\u00e2nat de dorinta ferma de a-si schimba statutul existential, de a iesi din risipire si de a rasturna suprematia timpului, de a se aduna. Odata gasita calea monahala, eranta devine itineranta, iar fiecare gest al drept credinciosului capata sens, se \u00eenscrie \u00eentr-o traiectorie transfiguratoare, \u00eentr-o lenta prefacere launtrica ascunsa de ochii iscoditori ai curiosilor. Iar problema unei cai \u00een viata ne preocupa, inevitabil, pe fiecare \u00een parte. Acest fapt este surprins cu acuitate \u00een cuvintele parintelui Andr\u00e9 Scrima: \u201eCalea este un mod sintetic \u2013 purtator, evident, al unei pluralitati de sensuri \u2013 pentru a defini faptul, pur si simplu, al existentei noastre vazute \u00een acelasi timp ca o enigma si ca un sens (\u00een dubla acceptiune de \u201edirectie\u201c si de \u201esemnificatie\u201c). E o enigma pentru ca, fiind de strabatut, nu se reveleaza dec\u00e2t pe masura parcurgerii ei; iar maxima enigma o constituie capatul.\u201c Devine limpede ca exigentele respectate de calugar, departe de a fi coercitive sau formale, sunt de fapt trebuinte personale la care adera \u00een deplina libertate, \u00eentr-o stare de constiinta aparte.
\nDe aceea, \u00een preajma unui monah, ar fi benefic sa ne g\u00e2ndim la meandrele si pragurile traversate de acesta, la virajele vietii sale, la motivatiile intime care-l poarta spre liman. Iar daca ne facem un pic de curaj, poate \u00eel vom \u00eentreba despre drumul sau, poate vom afla c\u00e2t de similare sunt hotar\u00e2rile care ne pun \u00een miscare. Cu diferenta ca monahul traieste experienta calauzirii, cea care \u00eei da prilejul de a vedea dincolo de orizontul cotidian al vietii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ar fi \u00eembucurator sa spunem ca astazi nu e tocmai usor sa ne acomodam cu figura calugarului, cu tinuta sa sobra si modesta, cu trecerea sa pasagera prin spatiile comune ale metropolei. Ar \u00eensemna ca-l remarcam, ca distingem stranietatea statutului sau, ca ne pasa de rolul pe care si-l asuma. Dar starea de fapt este… Cite\u0219te mai mult »Intre eranta si itineranta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13917","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2140,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13917","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13917"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13917\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13917"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13917"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13917"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}