Este o amintire care-mi vine pe o filiera aproape atavica, din nu stiu ce vremuri ad\u00e2ncite \u00een ceturi groase si muzici morm\u00e2ntale: o femeie batr\u00e2na, \u00eembracata \u00eentr-un halat negru, st\u00e2nd l\u00e2nga niste scari de piatra, undeva, c\u00e2ndva, spun\u00e2nd ca scriitorul e, dintre toti ceilalti oameni, cel care scrie cel mai greu. E, poate, problema esentiala pe care o propune textul lui Matei Visniec, \u201eCabaretul cuvintelor\u201c, subintitulat \u201eExercitii de muzicalitate pura pentru actorii debutanti\u201c, text interpretat acum scenic de Stefan Iordanescu \u00eempreuna cu echipele Teatrului Municipal din Turda si a Teatrului National din Timisoara si prezentat, \u00een premiera, \u00een prima seara a Festivalului \u201eTeatru pe Drumul Sarii\u201c, derulat la Turda \u00eentre 16 si 18 octombrie. Adicatelea scriitorul, adevaratul scriitor, cel care scrie nu pentru ca are de respectat un contract si nu pentru ca vrea sa-si vada chipul photoshop-uit \u00een vitrinele librariilor, cel care scrie pentru ca asta e, pentru el, o necesitate, o urgenta, are o oaresicare lupta de dus. Cu el \u00eensusi sau cu agenti exteriori, desigur. Dar daca acceptam ca obiectul bataliei sale, forta pe care \u00eencearca s-o \u00eembl\u00e2nzeasca e reprezentata de \u00eensusi v\u00e2rtejul salbatic al cuvintelor pe care, \u00eentr-un context sau altul, le-a auzit, carora le-a explorat sonoritatea, cu al caror sens s-a jucat sau, pur si simplu, pe care le-a \u00eenvatat mecanic, atunci \u00eempotriva cui e dusa lupta? Cuvintele sunt parte din mine, scriitorul, sunt subiecte ale experientei mele sau sunt organisme independente care se revolta, se atrag, se resping, se saruta, se iubesc, se ucid, se mint \u00eentre ele?
\nPariul lui Visniec din \u201eCabaretul cuvintelor\u201c e acela ca scriitorul nu poate niciodata sa-si supuna cuvintele, sa le ia frumusel, ca dintr-un insectar, si sa le arunce \u00een pagina ori de c\u00e2te ori are nevoie de ele. Cuvintele functioneaza, \u00een ele \u00eensele, dincolo de existenta \u00eembl\u00e2nzitorului de la celalalt capat al pixului, ca o societate \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, ca un organism viu aflat \u00een permanent conflict cu el \u00eensusi, o fiinta compusa din celule si spatii interstitiale, din vene si s\u00e2nge, din nervi si sperma. Un univers care te poate zdrobi \u00een orice moment, un vertij salbatic continuu care aduce a Zona fratilor Strugatki: e fascinant, dar inexplicabil, e tentant, dar de multe ori fatal, \u00eesi are micile comori preschimbabile-n bani sau basamac la bufetul din colt, \u00eesi are doza de inefabil la fiecare pas si, \u00eenainte de toate, ofera, \u00een punctul ei ultim, un spatiu de trecere mereu inaccesibil \u00eenspre lumina care dezintegreaza, proiect\u00e2nd \u00een sacralitate.
\nCine e scriitorul din \u201eCabaretul cuvintelor\u201c? E cel care, gol de orice cuv\u00e2nt, de orice lege a frazei sau a oricarei alte forme de flux verbal, intra \u00een Zona (a se citi \u201e\u00een scena\u201c) tacut, ne\u00eensotit de vreo Calauza, incapabil sa articuleze vreun sunet. \u00cencepe sa observe cuvintele: fiecare \u00eesi are corporalitatea lui distincta, caracteristicile sale inconfundabile, aspiratiile si frustrarile proprii. Se organizeaza grupuri si grupulete: cuvintele considerate, \u00een mod obisnuit, otravitoare, taioase, murdare, ajung sa se revolte \u00eempotriva preferintelor lexicale ale scriitorului, nemultumite fiind de conditia mizerabila la care sunt reduse de el: cu ce \u00eei e superior \u201edragoste\u201c lui \u201et\u00e2rfa\u201c, cu ce \u00eei e superior \u201etandrete\u201c lui \u201esc\u00e2rna\u201c? Cer egalitate, cer dreptul de a fi folosite \u00een aceleasi contexte \u00een care sunt folosite cuvintele \u00eenalte. \u201eRazboiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranta este putere\u201c. N-o zic eu, o scria pe fatada Ministerului Adevarului din \u201e1984\u201c a lui Orwell. Egalitatea obtinuta, \u00eensa, este una absurda: nu-si vor mai ascunde pudicii fetele-n palme la auzul cuv\u00e2ntului \u201ecurva\u201c? Nu vor mai face matanii maicutele mai-mai sa sparga podelele cu fruntea c\u00e2nd vor auzi de \u201eura\u201c? Pierderea sensului, indiferent daca este prezentata \u00eentr-o forma agresiva sau nu, drumul continuu \u00eenspre o comunicare din care n-au mai ramas altceva dec\u00e2t coji de cuvinte si, prin asta, coji de oameni, e miza reala a spectacolului, care gliseaza fin, printr-o diferenta de nuanta, dinspre dictionarul personal, interior al lui Visniec, un text oarecum intimist-ludic, fara pretentii prea mari de angoasare a cititorului.
\n\u00cen spectacol, problema imposibilitatii comunicarii reale dintre oameni e pusa mult mai acut, cu prelungiri spatiale si temporale care ne g\u00e2dila nu tocmai usurel si pe noi, europeni ai secolului XXI. \u00centr-un spatiu care capata deseori puternice nuante postindustriale, cu panourile albe, pe sine, ale Velicai Panduru, care \u00eenchipuie, pe r\u00e2nd, spatii celulare, limite alienante \u00eentre oameni sau simple ecrane pentru videoproiectiile venite din aceeasi zona ideatica, egalitatea obtinuta de cuvinte prin revolta lor se transforma \u00eentr-un carnaval grotesc al pierderii sensului. Scriitorul e obligat de vocea unui Big Brother care apare sub semnul \u201efericirii\u201c, sa renunte etapizat la cuvintele pe care nu le foloseste prea des, p\u00e2na c\u00e2nd va ajunge sa nu mai poata \u00eendruga altceva dec\u00e2t asocieri impersonale de litere specifice netlingo-ului: OMG, WTF, PLM. Absurdul este maximizat \u00een momentul \u00een care acelasi scriitor ajunge sa verbalizeze un discurs format din nimic altceva dec\u00e2t din cifre \u00een baza 2: 10 101 0111. Ideea pierderii axei prin despartirea de cuvinte e sustinuta si de discursurile politice cu aer ultra-caragialesc: din ele nu ram\u00e2n dec\u00e2t cochilii, spirale infinite care se-nv\u00e2rt, bidirectional, \u00een ele \u00eensele: ceea ce vreau sa va spun e ca vreau sa va spun ceea ce vreau etc. \u00cencep\u00e2nd cu personajul central \u2013 Catalin Ursu \u2013, cel care curge, fusiform, dinspre siguranta de sine a tacerii si a teatrului gestual primar \u00eenspre \u00eenstrainarea completa si iremediabila a noii renuntari, de data aceasta una violenta si absurda, la limbajul articulat, si continu\u00e2nd cu Paula Frunzetti \u2013 aliena(n)ta p\u00e2na peste poate, dar av\u00e2ndu-si supapele ludice \u2013 sau Madalina Ghitescu \u2013 \u00een rolul asumat organic al omului ultimelor zbateri \u00een fata mecanicizarii complete \u2013, Stefan Iordanescu lucreaza cu o echipa de actori compacta, care are \u00een ea forta necesara unui traseu conceptual dificil, dar si pe cea a unor refluxuri comice, ca acelea care trimit direct la situatia c\u00e2t se poate de palpabila a societatii rom\u00e2nesti de astazi.
\n\u201eCabaretul…\u201c de la Turda are meritul de a aduce \u00een fata publicului un text nu tocmai usor, poate nici tocmai placut pentru multi, dar un text care are potential scenic c\u00e2t cuprinde. Asta, poate, tocmai din cauza faptului ca Visniec, un scriitor care, personal, mi-e tare drag, nu scrie nici \u00een baza 2 si nici \u00eenchipuindu-si ca vreun cuv\u00e2nt ar putea deveni vreodata simplu balast.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Este o amintire care-mi vine pe o filiera aproape atavica, din nu stiu ce vremuri ad\u00e2ncite \u00een ceturi groase si muzici morm\u00e2ntale: o femeie batr\u00e2na, \u00eembracata \u00eentr-un halat negru, st\u00e2nd l\u00e2nga niste scari de piatra, undeva, c\u00e2ndva, spun\u00e2nd ca scriitorul e, dintre toti ceilalti oameni, cel care scrie cel mai greu. E, poate, problema esentiala… Cite\u0219te mai mult »Cabaret din pix<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[975],"class_list":["post-13913","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-teatrul-national-din-timisoara"],"views":1190,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13913","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13913"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13913\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13913"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13913"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13913"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}