La plecarea din tara, fata mea era la pubertate. Peste vreo c\u00e2tiva ani, scot\u00e2nd din rucascul ei de scoala costumul de gimnastica sa-l pun la spalat, a cazut pe jos un plastic cu o legitimatie \u00eenauntru. C\u00e2nd am ridicat-o am \u00eenghetat. Era un certificat de donator. Fata mea semnase un document care spunea ca \u00een cazul unui accident ireversibil, \u00eesi dona toate organele.
\nCred ca niciodata nu am avut cu at\u00e2ta acuitate dovada ca, de fapt, ea apartinea unei alte biografii. O crescusem \u00een limba rom\u00e2na. Biblioteca mea era plina de carti rom\u00e2nesti. Prietenii mei erau rom\u00e2ni. La \u00eent\u00e2lnirile noastre se vorbea despre Ceausescu. Ea apartinea familiei noastre, celor dinlauntru si celor din afara. Consideram ca era bilingva, sau mai bine spus trilingva, dintr-o \u00eent\u00e2mplare. Ceea ce credeam eu, era ca ea va \u00eempartasi toata viata experienta noastra, rom\u00e2neasca. Ca ea \u00eemi apartine, ne apartine.
\nDar ea \u00eesi apartinea siesi. Si experienta ei de viata era alta dec\u00e2t a noastra. Biografia ei se desfasura pe alte coordonate, deci ea urma sa se formeze altfel dec\u00e2t ne-am format noi.
\nS-a format. A studiat medicina \u00eentr-o tara europeana, alta dec\u00e2t cea \u00een care emigrasem eu. A facut stagii prin alte tari europene dec\u00e2t cea \u00een care a facut facultatea. A \u00eenceput sa lucreze \u00eentr-o alta tara europeana dec\u00e2t cea \u00een care facuse facultatea si stagiile. A emigrat din aceea tara \u00eentr-o alta, \u00een care nu-si facuse nici studiile, nici stagiile, nici nu locuise vreodata. Ceea ce a pastrat prin toate aceste peregrinari, a fost limba rom\u00e2na. Si relatia ei cu Rom\u00e2nia. De c\u00e2nd a reusit sa-si ia o diploma, o stiu cautata si dispusa sa ajute pacientii rom\u00e2ni. Ea este un om al emigratiei rom\u00e2nesti la cea de a doua generatie. La cea mai mica solicitare ajuta oameni ai emigratiei rom\u00e2nesti din generatia mea si din generatia ei. Si… acum se regaseste cu profesionisti de v\u00e2rsta ei din Rom\u00e2nia, plecati din tara si angajati prin spitalele europene.
\nDeci uite cum, dupa aproape treizeci de ani de la plecarea din tara, fata mea este om al lumii si… al Rom\u00e2niei. Tin la acest lucru, nici nu mai stiu de ce. Poate pentru ca suntem at\u00e2t de multi \u00een afara tarii. Poate pentru ca printre acesti multi exista un mare potential intelectual, care nu pare luat \u00een seama de cei din Rom\u00e2nia. Poate pentru ca cei din afara nu au numai \u00eensusirea de a trimite bani \u00een tara, fapt pentru care din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd li se mai ofera c\u00e2te un turneu cu guristi de muzica joasa, cu dansatori \u00een opinci sau bancuri cu Bula, sa r\u00e2da prostimea.
\nEmigratia, mai ales\u00a0 cea de a doua generatie, e integrata, e creativa, are mentalitatea unei lumi deschise, multinationale, multilingve, libera de stereotipii si preconceptii. Si, \u00een majoritate… cu un certificat de donator \u00een buzunar, ceea ce spune multe despre raportarea la lume si la propria fiinta.
\nPentru ca nu mai traim \u00een aceeasi tara, cea a primei noaste emigratii si pentru ca munca solicitanta de zi cu zi nici nu ne permite sa ne vedem prea des, comunic cu fata mea mult prin e-mail. Si mi-am facut obiceiul sa-i trasmit si ei tot ce mai stiu de prin Rom\u00e2nia. De unde primesc multe mesaje. Si multe dintre ele oficiale. Apas pe-un buton si i le trimt si ei. Iar ea, apasa si ea pe un buton si le trimite colegilor ei de prin spitalele lumii, pacientilor ei de acelasi neam, prietenilor rom\u00e2ni din a doua generatie, cu care mai pastreaza legatura, prin te miri care tara de pe mapamond.
\nC\u00e2ti suntem \u00een afara nu stie nimeni. Noi nu ne putem numara unii pe altii, nu suntem toti oficializati \u00een acelasi mod. Eu, personal, nu stiu, desi ca sociolog am epuizat toate sursele, nici c\u00e2ti traim \u00een Atena.
\nTara ne-a numit \u00eensa un reprezentant. Locuieste \u00een Rom\u00e2nia, dar bate drumurile. Are sarcina grea. Este senatorul Rom\u00e2nilor din… Europa si Asia. Asa suna titulatura oficiala. Vasazica… mai, mai…
\nDomnul senator ma are si pe mine pe lista. D\u00e2nsul nu uita pe nimeni din Europa si Asia. Asa ca primesc de la biroul d\u00e2nsului comunicate de presa.
\nIeri am deschis e-mail-ul si am dat peste un asemnea comunicat. Ce eram anuntata? Ce erau anuntati rom\u00e2nii apartin\u00e2nd c\u00e2torva generatii si \u00eemprastiati prin toata Europa si Asia? (Ceea ce trebuie sa ne dea de \u00eenteles ca mai avem asemnea reprezentanti si pentru celelalte continente, probabil, care si d\u00e2nsii arunca \u00een eter asemenea comunicate).
\nDeci: textul oficial ne anunta ca reprezentantul nostru \u00een Rom\u00e2nia tocmai facuse \u201eo vizita de lucru\u201c. Si \u201ecu acest prilej a avut o serie de \u00eentrevederi\u201c. Si la aceste \u00eentrevederi \u201eau avut loc o serie de discutii\u201c. De \u201econsultari\u201c. La care au fost \u201eabordate o serie de subiecte\u201c. Ce subiecte? Privind \u201eproblemele cu care se confrunta…\u201c. Iar domnul senator al rom\u00e2nilor din Europa si Asia (la gramada!) \u201e a reiterat importanta pastrarii si afirmarii identitatii lingvistice\u201c. Dar n-a ramas doar la aceste vorbe pline de continut. D\u00e2nsul a \u201efacut si o importanta donatie de carte\u201c. Si, n-o sa credeti, dar \u201epe parcursul vizitei a participat la \u00eentrevederi\u201c. S-a mai \u00eent\u00e2lnit si cu vreo doi primari disponibili la aceea data. Cu care \u00een discutii \u201eau fost abordate o serie de probleme de interes comun\u201c. Si sa nici nu credeti ca s-au oprit la \u201eabordare\u201c. Doamne fereste! D\u00e2nsii s-au av\u00e2ntat fara preget. Astfel ca, spune comunicatul, au abordat \u201esi modalitati de rezolvare a acestor probleme\u201c.
\nAceasta parte a doua a frazei este introdusa cu un \u201eprecum si\u201c. Acest \u201eprecum si\u201c m-a dat gata!
\nStau cu degetul pe buton, de parca m-as pregati sa apas pe tragaci. Sa-l trimit fetei mele nu pot, fiindca mi se face rusine. Poate ca ea, ocupata cum este, dupa ore si ore de bloc operator, dupa nopti de garda, \u00eel scapa pur si simplu si altor colegi, altor prieteni cu radacini rom\u00e2nesti, si astfel comunicatul se zb\u00e2ntuie prin eter si ajunge pe birourile oamenilor seriosi de prin lume. Nu pot face una ca asta. Sunt patrioata.
\nSingurul lucru pe care sunt \u00een masura sa-l fac este sa trimit un mesaj expeditorului. Si sa-l rog sa ma stearga de pe lista de corespondenta, fiindca eu pot trai si fara asemenea informatii. Iar sefului lui sa-i sugerez o masura absolut necesara, pentru a nu se trezi ca primeste si alte cereri de stergere de pe lista: celui care este \u00een stare sa mai trimta prin lume, anno 2012, asemenea comunicate, sa i se taie salariul!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La plecarea din tara, fata mea era la pubertate. Peste vreo c\u00e2tiva ani, scot\u00e2nd din rucascul ei de scoala costumul de gimnastica sa-l pun la spalat, a cazut pe jos un plastic cu o legitimatie \u00eenauntru. C\u00e2nd am ridicat-o am \u00eenghetat. Era un certificat de donator. Fata mea semnase un document care spunea ca \u00een… Cite\u0219te mai mult »Cu cine, cum si despre ce vorbim<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13910","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1320,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13910","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13910"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13910\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13910"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13910"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13910"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}