{"id":13907,"date":"2012-11-08T17:11:25","date_gmt":"2012-11-08T15:11:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13907"},"modified":"2012-11-08T17:11:46","modified_gmt":"2012-11-08T15:11:46","slug":"saramago-ultima-pledoarie-pentru-umanitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/saramago-ultima-pledoarie-pentru-umanitate\/","title":{"rendered":"Saramago – ultima pledoarie pentru umanitate"},"content":{"rendered":"

Jose Saramago, Cain,<\/em> Traducere din limba portugheza de Simina Popa, Polirom, 2012, 160 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eCain\u201c, ultimul roman scris de Saramago, este o opera stralucitoare, care \u00eesi provoaca cititorul la fiecare pagina parcursa, at\u00e2t prin viziune, c\u00e2t si prin stil. Saramago recreeaza miturile biblice, re\u00eenviind una dintre cele mai controversate figuri ale Vechiului Testament: Cain, personaj ce repune \u00een discutie, dintr-o perspectiva sceptic-ireverentioasa, relatia nicic\u00e2nd lamurita dintre umanitate si divinitate. Principiul repovestirii ar fi urmatorul: \u201eIstoria oamenilor e istoria ne\u00eentelegerilor lor cu dumnezeu, nici el nu ne \u00eentelege pe noi, nici noi nu \u00eel \u00eentelegem pe el\u201c.
\nCu o ironie devastatoare, construita inteligent, cu un umor usor cinic si cu o dispozitie ludica magistrala, autorul portughez deconstruieste, pe un ton dezinhibat, numeroase sabloane biblice, pastr\u00e2nd \u00een acelasi timp, fundamentul. Primele pagini ale romanului amintesc de \u201eTablourile biblice\u201c argheziene, dar si de \u201ePsalmii\u201c poetului rom\u00e2n, \u00eensa, de data aceasta vocea scepticului nu mai rasuna \u00een desert, ci \u00een confruntarea directa cu un Dumnezeu dispus sa-si faca aparitia \u00een momente cheie, sa-si asume greseli, sa cada la mici \u00eentelegeri cu oamenii sau sa nu-si recunoasca cruzimea si lipsa de echilibru.
\nRomanul se deschide cu imaginea unui Dumnezeu care se supara pe sine \u00eensusi pentru ca uitase sa le dea primilor sai oameni graiul (mai t\u00e2rziu se va vedea ca nu erau nicidecum primii). Metoda de a-si repara greseala nu e tocmai ortodoxa: \u201e\u00centr-un acces de furie, surprinzator pentru cineva care ar fi putut rezolva totul cu \u00eenca un Faca-se rapid, a dat fuga la cei doi si, lu\u00e2ndu-i la r\u00e2nd, fara sa stea pe g\u00e2nduri, fara sovaiala, le-a \u00eenfipt limba \u00een g\u00e2tlej\u201c. Dar nedelicatetea gestului ascunde intentii \u00eenalte si profunde: \u201eatunci c\u00e2nd domnul le-a bagat cu brutalitate limbile mute odraslelor sale, urmarea deopotriva sa le puna \u00een legatura cu cele mai profunde launtruri ale fiintei trupesti, asa numitele jene omenesti, astfel \u00eenc\u00e2t mai t\u00e2rziu, deja \u00eentr-o oarecare cunostinta de cauza, sa poata vorbi despre nedumeririle lor \u00eentunecoase si labirintice, care \u00eencepusera deja sa \u00eencalece fereastra sau, cum ar veni, sa se reverse pe gura\u201c. Portavoce a acestor nedumeriri \u00eentunecoase si labirintice devine Cain, cel nascut de Eva (o Eva de mai multe ori pacatoasa, caci, dupa pozna cu marul, \u00eel seduce pe Heruvimul ce pazea cu sabie de foc intrarea \u00een Eden, pentru a obtine fructe, cu care, de altfel, ram\u00e2ne si \u00eensarcinata) dupa alungarea din Rai si care \u00eel omoara pe Abel, a carui jertfa fusese primita de Dumnezeu, iar a lui fusese respinsa. Din punctul de vedere al lui Cain, omorul este oarecum motivat, caci este provocat de trufie: Abel, frate rautacios, \u00een loc sa-si consoleze fratele, se bucura fatis de nenorocirea acestuia. Iar fratele, bine\u00eenteles, \u00eel omoara.
\nDin prima confruntare a lui Cain cu Dumnezeu se profileaza pozitiile antagonice ale acestora, confruntarea put\u00e2nd fi extinsa la o scara mai larga: umanitate si divinitate. Vina este declinata de Cain, iar frazele lui Saramago sunt astfel construite, \u00eenc\u00e2t replicile fiecaruia se continua aproape nediferentiat, abordarea fiind una de la egal la egal. O istetime duplicitara \u00eei leaga, \u00eentr-o joaca ingenioasa a perspectivelor: \u201eCe-ai facut cu fratele tau, \u00eentreba, iar cain raspunse cu alta \u00eentrebare, Ce sunt eu, pazitorul fratelui meu, L-ai omor\u00e2t, Asa e, dar cel dint\u00e2i vinovat esti tu, eu mi-as fi dat viata pentru el, daca nu mi-ai fi distrus-o tu pe a mea. Am vrut sa te pun la \u00eencercare, si cine esti tu sa pui la \u00eencercare ceea ce tu \u00eensuti ai creat, Sunt stap\u00e2nul si suveranul tuturor lucrurilor, si tuturor fiintelor, vei spune, dar nu si al meu si al libertatii mele\u201c.
\nOdata enuntata problema libertatii, \u00eentr-un discurs al razvratirii, toate aventurile lui Cain se \u00eenscriu \u00een aceasta sfera a afirmarii difidente a propriei libertati, mai ales ca, \u00eenca din aceasta prima confruntare, Cain \u00eesi deconspira simbolistica gestului, declar\u00e2ndu-i lui Dumnezeu cu m\u00e2ndrie si nonsalanta: \u201el-am omor\u00e2t pe abel pentru ca nu puteam sa te omor pe tine, prin intentie esti mort\u201c. Calc\u00e2ndu-si pe inima, Dumnezeu \u00eesi recunoaste partea lui de vina, un secret \u00eentre cei doi, un compromis, un t\u00e2rg. Dumnezeu \u00eel lasa \u00een viata, dar \u00eei pune pe frunte semnul damnarii (o pata neagra). Pedeapsa este aceea de a umbla \u201epribeag si hoinar prin lume\u201c, fiind \u00een schimb ferit de orice moarte violenta.
\nBlestemat si protejat \u00een acelasi timp, Cain se transforma \u00eentr-un picarro care strabate, calare pe un magar nazdravan sau \u00een \u201ecicloane calendaristice\u201c, \u00een \u201euragane temporale\u201c, prin tot feluri de prezenturi (mai ales din viitor) \u2013 ajunge chiar si \u00een strainatate (sic!) \u2013 si c\u00e2ntareste, cu propria-i masura care, evident, se supune scopului de a dovedi rautatea divinitatii, multe din momentele de rascruce din Biblie. Asta dupa ce devine amantul perfect pentru insatiabila Lilith. Astfel, \u00eel opreste pe Avraam, care era pe cale sa-si sacrifice fiul, \u00een numele aceluiasi Dumnezeu care pare a-si devora fiii creati. Apare ca martor al povestii Turnului Babel la vederea caruia Dumnezeu devine egoist si invidios si, tem\u00e2ndu-se de creativitatea oamenilor, hotaraste sa le \u00eencurce limbile ca sa nu se mai \u00eenteleaga \u00eentre ei. Pedepsirea celor din Sodoma si Gomora \u00eei sporeste razvratirea, caci nu se tine cont de sufletele nepatate ale copiilor. Urmeaza trairea experientei lui Moise de pe Muntele Sinai, c\u00e2nd i se confirma rautatea ad\u00e2nca a lui Dumnezeu (trei mii de oameni omor\u00e2ti doar pentru ca se enervase el din cauza unui rival inventat, \u00een forma unui vitel\u201c).
\nDupa povestile nu mai putin terifiante ale lui Lot si Iov, potopul lui Noe reprezinta episodul de maxima razvratire si razbunare, c\u00e2nd Cain dejoaca planurile demiurgului care \u00eencerca sa \u201espele\u201c specia omeneasca de pacate. Aflat pe corabia lui Noe, ca sa dea o m\u00e2na de ajutor la procreare \u2013 si o da, culc\u00e2ndu-se cu toate femeile de pe nava, inclusiv cu sotia lui Noe \u2013, \u00eei omoara pe toti, \u00een afara de Noe, pe care \u00eel determina \u00een schimb sa se omoare singur. Asupra proceselor de constiinta ne lamureste naratorul: \u201eCain se lupta cu furia sa \u00eempotriva domnului ca si cum ar fi prins \u00een tentaculele unei caracatite, iar victimele sale de acum nu sunt altceva dec\u00e2t alte tentative de a-l omor\u00ee pe Dumnezeu, asa cum fusese si abel \u00een trecut\u201c. La capatul drumului, confruntarea finala este tot \u00eentre Dumnezeu si Cain care \u00eei spune: \u201eTrebuia sa vina si ziua \u00een care cineva sa \u00eeti arate propriul chip, si noua omenire pe care o propovaduisem, A fost una, nu va mai fi alta si nu-si va da nimeni seama ca lipseste\u201c.
\nCearta dintre ei, ne linisteste naratorul, s-a repetat de multe ori, cei doi ciondanindu-se \u00een continuare \u2013 ca \u00eentr-un basm frumos \u2013, prilej cu care se \u00eencheie si povestea. Finalul este \u00een curs de desfasurare, caci confruntarea pare a se fi terminat cu o remiza, niciunul dintre cei doi gladiatori neput\u00e2nd sa-si depaseasca propria ambiguitate.<\/p>\n

\u201eCain\u201c ram\u00e2ne o proza fastuoasa, o dovada \u00een plus a geniului lui Jose Saramago care se pricepe de minune sa re\u00eenvie culori \u00eencremenite \u00een pete. Desi balanta \u00eenclina catre umanitate, autoironia h\u00e2tra a naratorului are drept urmare asumarea relativitatii, a imposibilitatii de a face definitiv lumina \u201edin motive pe care nu ne sta \u00een putere sa le elucidam noi, simpli repovestitori de istorii stravechi ce suntem, trec\u00e2nd continuu de la cea mai ingenua candoare la cel mai hotar\u00e2t scepticism\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jose Saramago, Cain, Traducere din limba portugheza de Simina Popa, Polirom, 2012, 160 p.   \u201eCain\u201c, ultimul roman scris de Saramago, este o opera stralucitoare, care \u00eesi provoaca cititorul la fiecare pagina parcursa, at\u00e2t prin viziune, c\u00e2t si prin stil. Saramago recreeaza miturile biblice, re\u00eenviind una dintre cele mai controversate figuri ale Vechiului Testament: Cain,… Cite\u0219te mai mult »Saramago – ultima pledoarie pentru umanitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7874,2718],"class_list":["post-13907","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cain","tag-jose-saramago"],"views":1366,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13907","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13907"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13907\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13907"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13907"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13907"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}