\u00centr-o epoca b\u00e2ntuita de at\u00e2tea crize, iar la noi, parca mai mult ca oric\u00e2nd si oriunde, cel mai acut se resimte criza modelelor, ca sa nu mai vorbim de criza caracterelor, carti precum cea la care ma voi referi trebuie sa ne puna serios pe g\u00e2nduri si sa ne determine sa ne autoanalizam \u00een speranta ca, daca tot palavragim zi si noapte despre schimbare, despre reforme, poate ca vom reusi sa ne si trezim odata si odata. Numele de pe coperta acestei carti este al lui Gr. T. Popa, un mare savant, eseist, scriitor si profesor pe care nu l-as putea caracteriza mai bine dec\u00e2t cu o sintagma calinesciana: erou intelectual. A fost profesor de Anatomie la facultatile de Medicina din Iasi si Bucuresti, cercetator de anvergura si reputatie europeana, figur\u00e2nd, se pare, la un moment dat, si pe lista nominalizarilor la Premiul Nobel, cofondator, alaturi de Mihail Sadoveanu si George Top\u00eerceanu, al revistei \u201e\u00censemnari iesene\u201c, menita practic sa umple golul lasat de faimoasa \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, dupa mutarea acesteia de la Iasi la Bucuresti.
\nAvem acum un prim volum din seria \u201eScrieri\u201c, ce va contine \u00eenca cel putin cinci, ale omului de stiinta si umanistului Gr. T. Popa, serie editata \u00een conditii excelente la Junimea si finantata de Primaria Iasilor. Un cuv\u00e2nt de gratitudine pentru deschiderea si solicitudinea cu care sprijina asemenea proiecte culturale i se cuvine primarului municipiului Iasi, Gheorghe Nichita. Nu obisnuiesc sa-i laud pe cei ce detin dregatorii, dimpotriva, mai degraba \u00eei critic, dar \u00een acest caz sunt moralmente obligat sa o fac.
\nAcest prim volum din amintita serie, un autentic eveniment editorial, restituire importanta ce ne strecoara \u00een suflet si o unda de tristete fiindca se produce at\u00e2t de t\u00e2rziu, cuprinde publicistica lui Gr. T. Popa de la \u201e\u00censemnari iesene\u201c (1936-1940), revista a carei redactie se afla chiar la Institutul de Anatomie din Iasi, unde savantul \u00eesi desfasura activitatea de cercetator si profesor.
\nC\u00e2teva date si fapte privind biografia si personalitatea lui Gr. T. Popa sunt, cred, imperios necesare. Cele mai multe le extrag din evocarea lui Constantin Balaceanu-Stolnici, dar si din cele ale lui Dumitru Radu Popa (nepotul savantului) si C.D. Zeletin, toate trei publicate initial \u00een numarul din aprilie, anul acesta, al \u201e\u00censemnarilor iesene\u201c, serie noua, c\u00e2nd s-au \u00eemplinit 120 de ani de la nasterea lui Gr. T. Popa, si grupate \u00een volumul de fata la \u201eAnexe\u201c. A venit pe lume \u00eentr-o familie de tarani din tinutul Vasluiului, satul Suranesti, unde s-a nascut si un alt mare savant rom\u00e2n \u2013 Emil Racovita. Studiile liceale si universitare si le-a facut la Iasi, apoi \u00een Statele Unite, ca bursier Rockefeller, si \u00een Anglia, maestrul sau fiind marele anatomist, antropolog si arheolog Elliot Smith. A fost profesor de Anatomie la Facultatea de Medicina din Iasi iar, \u00eencep\u00e2nd din anul 1942, la cea din Bucuresti, unde l-a urmat pe Fr. Rainer. Academicianul C. Balaceanu-Stolnici, care i-a fost student, preparator si asistent, rememoreaza: \u201e\u00centr-o lectie speciala, ne-a prezentat celebra sa descoperire a vaselor porte hipofizare, pe care a facut-o cu Una Fielding \u00een laboratoarele de la University College din Londra. Mai t\u00e2rziu aveam sa vad imensa colectie de lame (c\u00e2teva mii) ca si machetele de carton care au servit la fundamentarea descoperirii sale\u201c. Gr. T. Popa, mai povesteste fostul sau discipol, \u201eera un barbat frumos, cu parul carunt, purt\u00e2nd totdeauna un halat alb ireprosabil care vorbea linistit cu un grai rom\u00e2nesc impecabil, si care, \u00een lectiile sale, facea tot ce se putea pentru a fi c\u00e2t mai explicit\u2026 Ceea ce m-a impresionat a fost vasta sa deschidere spre cultura. Nu a fost numai un om de stiinta de exceptie si un profesor remarcabil, dar a fost si un scriitor, un eseist, un mare g\u00e2nditor\u2026 Ramasese profund marcat de climatul societatii anglo-saxone. Avea un simt al responsabilitatii civice foarte dezvoltat si era un sincer aparator al democratiei si al drepturilor omului, cu o orientare de st\u00e2nga de tipul laburismului englez, ceea ce impresiona \u00eentr-o epoca \u00een care dictaturile de extrema dreapta si cele de extrema st\u00e2nga \u00eens\u00e2ngerau popoarele lumii\u201c. \u00cen 1947, Gr. T. Popa \u201edevenise v\u00e2rful de lance al rezistentei intelectualitatii rom\u00e2ne\u2026\u201c \u00cen acel an, la 15 aprilie, el a rostit o conferinta despre morala crestina cu referiri la dictatura comunista care se instaurase, ceea ce l-a pus \u00een conflict deschis cu regimul. Peste c\u00e2teva zile, invitat de Teohari Georgescu, care era ministru de Interne, a refuzat sa se \u00eent\u00e2lneasca cu acesta, iar la nici o jumatate de ora dupa refuz, la Facultatea de Medicina, unde profesorul si locuia cu familia, a descins o formatiune de jandarmi \u00eenarmati si ofiteri superiori pentru a-l \u201eridica\u201c. Profesorul era \u00eempreuna cu asistentii sai, \u00eentre care si actualul academician C. Balaceanu-Stolnici, care \u00eesi aminteste: \u201eLucrurile au luat \u00eensa o \u00eentorsatura neasteptata. Toti studentii aflati \u00een facultate s-au adunat \u00een amfiteatru si \u00een gangul circular care-l \u00eenconjura, bloc\u00e2nd orice acces si manifest\u00e2ndu-si energic solidaritatea cu cel pe care \u00eel considerau o victima a comunistilor si un erou national\u201c. \u00centre timp s-au alaturat studentilor si c\u00e2tiva renumiti profesori pentru a-l apara pe colegul lor: \u201eDupa circa o ora, au sosit profesorii Burghele si Mezincescu, \u00eensotiti de un comisar guvernamental, care a ordonat retragerea trupei de jandarmi, detension\u00e2nd \u00een acest fel atmosfera. Colegul meu, Ion Oprescu, care era asistent la histologie, s-a repezit si a luat tensiunea arteriala, ajunsa la cifre primejdioase, a profesorului nostru. Dupa aceea, Gr. T. Popa, \u00eensotit de profesorii Ion T. Niculescu, Mezincescu si Burghele, a parasit \u00een aplauzele studentilor amfiteatrul si, trec\u00e2nd prin sala de disectie care astazi \u00eei poarta numele, a ajuns la locuinta pe care o avea \u00een cladirea facultatii. A fost ultima data c\u00e2nd l-am vazut\u201c. \u00cen 1948, Gr. T. Popa a fost exclus din Academia de stiinte Medicale si din Academia Rom\u00e2na, iar \u00een luna iulie a aceluiasi an a murit. Avea doar 56 de ani, dar \u00een spatele sau ram\u00e2nea o mare opera stiintifica, civica, morala si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, literara. \u201eMoartea marelui savant\u201c \u2013 scrie C. Balaceanu-Stolnici \u2013 \u201ea fost trecuta sub tacere. Decanul de atunci, N. Lupu, a interzis orice ceremonie si a obligat familia sa paraseasca locuinta din incinta Facultatii de Medicina\u201c. De mentionat, \u00een fine, ca Gr. T. Popa este cel care l-a determinat sa plece \u00een America, d\u00e2ndu-i o scrisoare de recomandare catre Universitatea Rockefeller, pe viitorul laureat al Premiului Nobel pentru Medicina, Emil Palade.
\nAm consemnat aceste c\u00e2teva marturii ale unui om de stiinta care i-a fost aproape lui Gr. T. Popa, pentru ca, din pacate, \u00een epoca noastra marcata de vasta ignoranta, valorile sunt ocultate, chiar batjocorite, iar oameni ilustri ai acestei tari, modele intelectuale, morale, patriotice, sunt dati uitarii. si asta tocmai c\u00e2nd avem nevoie mai mult ca niciodata de exemplul lor catalizator. Cu cine \u00eei \u00eenlocuim \u00een constiinta publica nationala?! Adeseori, de pilda, la Radio Rom\u00e2nia ne sunt prezentati cu surle si tr\u00e2mbite functionari de pe la Bruxelles sau Strasbourg si faptele lor \u2013 nu-i asa \u2013 reformatoare; at\u00e2t de reformatoare \u00eenc\u00e2t nu mai e mult si Europa, adevarata Europa, va deveni o amintire. si nu-i va fi nimanui usor, pe planeta, cu o Europa naruita. Toate drumurile istoriei trec, trebuie sa treaca prin Europa, zicea Andre Malraux, si am mai mare \u00eencredere \u00een autorul \u201eConditiei umane\u201c dec\u00e2t \u00een toti liderii europeni de azi, de o mediocritate \u00eenspaim\u00e2ntatoare. \u00cen ce ne priveste, traim \u00eentr-o tara si \u00eentr-o lume \u00een care toti c\u00e2rnatarii, manelistii, prostituatele cu staif sunt vip-uri si\u2026 modele. Toti, pe c\u00e2t de ignoranti, de imorali, pe at\u00e2t de aroganti, pe at\u00e2t de prosti. Cu umorul sau fermecator, academicianul Valeriu D. Cotea povestea chiar la lansarea cartii ce face obiectul acestor \u00eensemnari, lansare ce avea loc \u00een Sala Mare a Palatului Roznovanu, sediul Primariei municipiului Iasi, ca, dupa un spectacol cu \u201eVisul unei nopti de vara\u201c la un teatru bucurestean, o \u201edama buna\u201c, cu rotunjimi provocatoare, de o eleganta topeasca, \u00eei marturisea, fireste profund dezamagita, barbatului care o \u00eensotea: \u201eMa asteptam mai mult de la Shakespeare asta!\u201c. Oare ce-o fi asteptat ea de la Shakespeare?! As putea s-o informez pe opulenta si nemultumita doamna cu ceea ce spunea Arghezi despre \u201ebarbatia\u201c marelui Will, dar la ce bun?! Ma \u00eendoiesc ca a auzit de Arghezi si sunt aproape sigur ca nu citeste \u201eCultura\u201c\u2026
\nRevin la \u201eScrierile\u201c lui Gr. T. Popa. Citez aproape la \u00eent\u00e2mplare dintr-un articol publicat \u00een numarul din 1 februarie 1936 al revistei pe care o coordona: \u201e\u2026azi aparem ca un popor cu o energie nervoasa scazuta, care nu se poate aplica sustinut pe nici o ramura de activitate. De aceea, las\u00e2nd deoparte exceptiile, suntem neseriosi si nestatornici. Dar\u2026 nu trebuie sa ne consideram definitiv condamnati la inferioritate, ci trebuie sa ne convingem c\u00e2t mai repede ca este si \u00een noi o mare rezerva de puteri latente, pe care avem datoria sa le desfasuram. si numai scoala, scoala buna, ne poate ajuta sa ne ridicam la nivelul de \u00eencordare caracteristic popoarelor \u00eenaintate\u201c. \u00cen prefata volumului, intitulata \u201eGr. T. Popa si noi\u201c, criticul Alexandru Dobrescu marturiseste ca la lectura articolelor si eseurilor marelui carturar ceea ce l-a \u201efrapat \u00eenainte de toate a fost faptul ca textele \u00een cauza parca ar fi fost scrise azi\u201c.
\n\u00centr-adevar, parca nimic nu s-a schimbat. Astazi, dupa mai bine de trei sferturi de secol, constatam cu amaraciune ca am ramas ce-am fost si mai rau dec\u00e2t at\u00e2t\u2026 (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o epoca b\u00e2ntuita de at\u00e2tea crize, iar la noi, parca mai mult ca oric\u00e2nd si oriunde, cel mai acut se resimte criza modelelor, ca sa nu mai vorbim de criza caracterelor, carti precum cea la care ma voi referi trebuie sa ne puna serios pe g\u00e2nduri si sa ne determine sa ne autoanalizam \u00een speranta… Cite\u0219te mai mult »Un erou intelectual: Gr. T. Popa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8412],"class_list":["post-13895","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gr-t-popa"],"views":3452,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13895","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13895"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13895\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13895"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13895"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13895"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}