{"id":13891,"date":"2012-11-08T16:59:36","date_gmt":"2012-11-08T14:59:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13891"},"modified":"2012-11-08T16:59:50","modified_gmt":"2012-11-08T14:59:50","slug":"un-binecunoscut-din-secolul-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-binecunoscut-din-secolul-trecut\/","title":{"rendered":"Un binecunoscut din secolul trecut"},"content":{"rendered":"

Nicolae Prelipceanu, la pierderea sperantei,\u00a0<\/em> Casa de pariuri literare, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dupa ce \u00een 2011 a fost prezent \u00een librarii cu doua noi carti, \u201eportret sumar al unui necunoscut de altadata\u201c (antologie de poeme) si \u201eOdioseea. Un jurnal pe sarite\u201c (publicistica), \u00een 2012, la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 70 de ani, Nicolae Prelipceanu a publicat un volum cu poezii inedite la editura casa de pariuri literare.
\nPe coperta a IV-a, \u00eentr-o autoprezentare ceruta de editori, poetul atrage atentia ca \u201ela pierderea sperantei\u201c nu e \u201eo carte cu o structura de rezistenta, asa cum se fac azi, si cartile, si casele. Au fost notatii disparate, iar daca exista, totusi, o aparenta de unitate, atunci asta vine de altundeva dec\u00e2t din intentia de constructie. Din constanta obsesiilor mele si a celor ce-mi trec prin cap, fie si \u00eent\u00e2mplator\u201c. Un avertisment de care, bine\u00eenteles, cititorul poate tine cont sau e liber, dupa voie, sa-l ignore. \u00cen ceea ce ma priveste, trec peste, pentru ca la chiar o repede ochire asupra celor 36 de poeme se poate observa cum zisele \u201enotatii disparate\u201c se \u00eencheaga \u00eentr-o osatura puternica, \u00een scheletul temei pe care se asaza variantele si variatiunile, reluate, migalite, rafinate, \u00eentr-o structura de arta si meserie. Caci este vorba despre un poet care a trecut demult ambele probe. Si care, asez\u00e2ndu-se \u00een geaml\u00e2cul poeziei sale, poate scrie \u201e…tristetea e meseria mea\/ dar stii\/ asa\/ de la \u00eenceput\/ cum si viata e pentru multi\/ o adevarata profesiune\u201c (\u201etristetea e meseria mea\u201c).
\nl.p.s. Syndrome!
\nParafraz\u00e2nd un vers al prietenului sau Dorin Tudoran, \u201evesela carne, omul\u201c, Nicolae Prelipceanu ar fi putut sa aleaga pentru noua sa carte motto-ul \u201evesela tristete, omul\u201c. Un oximoron heraldic pentru cineva prins \u00een mrejele sindromului l.p.s. ce devine o lentila predilecta prin care e privita lumea, o lume acoperita de \u201enoaptea sf\u00e2ntului bartolomeu\/ c\u00e2t va mai tine ea\/ pentru ca e aproape clar ca e o forma de viata aici pe pam\u00e2nt\/ mai tare dec\u00e2t patrupedele dec\u00e2t insectele dec\u00e2t animalele marine\/ dec\u00e2t zburatoarele si submarinele nucleare\/ ce bucurie sa stai si sa tai si sa dai \u00een semenul tau\/ semen de ce\/ te \u00eentrebi\/ carui fapt sa i se datoreze asta de unde\/ p\u00e2na unde semen acest ins dezgustator care-mi seamana\/ ca doua picaturi de sudoare pe o frunte fara g\u00e2nduri\/ \u00een timp de pace si-n timp de razboi\u201c (\u201eun poem cu poeti americani de altadata si cu mine cel stiind despre ei\u201c).
\nFebra l.p.s. (\u201ela pierderea sperantei\u201c, fireste) \u00eesi anunta prezenta devastatoare chiar din primul poem al volumului \u00een care identitatile se rarefiaza p\u00e2na la disparitia sinelui: un el, o ea, un al treilea, un al patrulea, ecoul, \u201eniste cuci\/ niste matracuci\u201c, proiectii ale eului care e un altul, o alta, ceilalti si \u201easta\u201c l\u00e2nga un lac si un r\u00e2u \u00eenghetate \u00een peisajul polemic romantic (numai av\u00e2nturi de care s-a ales praful) si care \u00eencropesc, sub ploaia \u201edeloc de aur\/deloc bine mirositoare\/deloc\/odata si odata o sa fim\u201c (\u201el.p.s.\u201c) \u00eent\u00e2ia poveste ce nu e sigur ca va fi urmata de o alta.
\nConstientizata, afirmata cu panas sau doar amintita \u00een treacat, pierderea sperantei ofera eului poetic (din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd suprapus eului narator) libertatea \u00eenscenarilor multiple. O continuare \u00een forta a ceea ce abia se lasa \u00eentrevazut \u00een volumul anterior, din 2006, \u201eun teatru de alta natura\u201c (Editura Cartea Rom\u00e2neasca). Vocile \u00een surdina sau vocile pe cale sa se \u00eentrupeze \u00een personaje, personaje pitoresc-grotesti memorabile, precum deja celebrul ion de la gara, poeti o clipa chemati la rampa, precum americanii gregory corso, allen ginsberg, lawrence ferlinghetti, dar si bacovia cu clavirista lui, baudelaire, poe (si corbul aferent), rollinat, Apollinaire (le-am scris numele respect\u00e2nd optiunile autorului) si, \u201epoetul cu litere mici\u201c (e.e.cummings, fireste). Dar si dumnezeu, cel cu \u201escrieri alese\u201c, de la care \u201e\u00eenchiriezi poemul fara sa stii\u201c si dumnezeu al carui chip se amesteca, \u00eentr-o oglinda veche, cu pelicula de pe spate cojita, cu chipurile muritorilor \u201eun fel de frankenstein al creatiei\u201c (\u00een remarcabilul poem \u201eoglinda veche\u201c).
\nAutonomia poemului fata de creatorul sau, cine pe cine scrie, dedublarea, substituirea, alter-ego-ul devin variatiuni si variante caleidoscopice ale temei singuratatii \u00een preajma si imediat dupa pierderea sperantei. \u00cen texte cu structura ce se apropie de aceea a monologului (de unde si marele impact, verificat, la public, atunci c\u00e2nd sunt rostite pe scena) sau \u00een naratiuni care tind spre interpretare zero.
\nCutitul rasucit \u00een rani vechi
\nCalamburul, parabola cu final ca o taietura de brici perfect ascutit, absurdul spiralat \u00een texte despodobite de afecte si efecte, de \u201etropi si trollopi\u201c, (auto) ironia, rasparul, adresarea directa, care nu exclude si trasul de rever (\u201escoala pentru batr\u00e2ni\u201c, \u201erevolutia proletara a oaselor\u201c, \u201eiadul de l\u00e2nga noi\u201c, \u201elocul \u00eent\u00e2i pe lumea cealalta\u201c, \u201esubstituirea (sau pe cine rad eu dimineata si cine m\u00e3 rade pe mine)\u201c, \u201eiar \u00e3la de acum c\u00eeteva luni\u201c sunt c\u00e2teva dintre marcile distincte ale originalitatii si magnetismului (probat \u00een lecturi publice, pe scena Ateneului Rom\u00e2n, la Maratonul de Poezie si Jazz, pe Strada Culturii-Rampa de Poezie, Blues si Jazz) care definesc noul volum de poeme al lui Nicolae Prelipceanu. \u201eVesela tristete\u201c din aceasta carte nu are nimic de-a face cu \u201er\u00e2su\u2019-pl\u00e2nsu\u2019\u201c balcanic folosit p\u00e2na c\u00e2nd i s-au ros coatele si gulerul \u00een at\u00e2tea texte (si exegeze) de duzina. Ea \u00eenseamna reinventarea pornita chiar din mijlocul naufragiului. Rasucirea cutitului \u00een rani vechi, cicatrizate, care nu mai s\u00e2ngereaza abundent si impresionabil din prima, dar care produc trezirea prin durerea ad\u00e2nca, aceea cu multe carate. Care are ca efect imediat, subsumat instinctului de conservare (\u00een poezie, fireste, ca despre ea e vorba, despre existenta poetului \u00een poezia sa), sur\u00e2sul amar, z\u00e2mbetul \u00een coltul buzelor si, de ce nu, jubilatia \u00een fata dezastrului aglutinant.
\nSindromul l.p.s inspira fara echivoc cele trei piese de rezistenta ale cartii, poeme ample, cu decupaj (aproape) cinematografic, antologicele \u201esirena din biblioteca\u201c (o felie de fantastic fascinant sectionata chiar din realitatea imediata a bibliotecii babel la purtator) si distopiile \u201epoetul automat\u201c si \u201etitanic fals\u201c, \u00een care valul oniric turbionar, masinariile ademenitoare, atmosfera S.F., politicul \u00eenrobitor, mutantii si terifiantii \u201eoameni de zapada\u201c, mixati \u00eentr-un cocktail exploziv, ar putea sa se mute firesc \u00eentr-un film al lui Ridley Scott. Dar si \u00eentr-o antologie oric\u00e2t de selectiva a noutatilor poeziei contemporane autohtone. Din pacate, lipsa spatiului ma \u00eempiedica sa le reproduc integral, asa cum ar merita.
\nCu volumul \u201ela pierderea sperantei\u201c, Nicolae Prelipceanu, un binecunoscut din secolul trecut, devine un deschizator de drum \u00een poezia rom\u00e2neasca a acestui secol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Prelipceanu, la pierderea sperantei,\u00a0 Casa de pariuri literare, 2012   Dupa ce \u00een 2011 a fost prezent \u00een librarii cu doua noi carti, \u201eportret sumar al unui necunoscut de altadata\u201c (antologie de poeme) si \u201eOdioseea. Un jurnal pe sarite\u201c (publicistica), \u00een 2012, la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 70 de ani, Nicolae Prelipceanu a publicat un… Cite\u0219te mai mult »Un binecunoscut din secolul trecut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8427,7941],"class_list":["post-13891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-la-pierderea-sperantei","tag-nicolae-prelipceanu"],"views":1964,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13891"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13891\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}