{"id":13885,"date":"2012-11-08T16:56:15","date_gmt":"2012-11-08T14:56:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13885"},"modified":"2012-11-08T16:56:35","modified_gmt":"2012-11-08T14:56:35","slug":"beware-coolness","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/beware-coolness\/","title":{"rendered":"Beware! Coolness!"},"content":{"rendered":"

Lavinia Braniste, Cinci minute pe zi,<\/em> Editura casa de pariuri literare, Bucuresti, 2011, 164 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Proza scurta rom\u00e2neasca are categoric o problema. Si nu, nu e vorba de receptare, nu e vorba neaparat de scriitura slaba, ci mai degraba de un adevarat handicap general al \u00eencepatorului. Spun asta pentru ca, deocamdata, nu am reusit sa \u00eent\u00e2lnesc un volum \u00een ultimii ani \u00een care vocea naturala a prozei sa bata permanenta senzatie de livresc. Spun livresc pentru ca, desi cei mai bine cotati prozatori tineri reusesc o foarte buna priza a firescului, de fiecare data li se \u00eempotmoleste discursul \u00een momentele cele mai nepotrivite. Pe de alta parte, daca nu e de vina distorsiunea pe care o produce propriu-zis actul de a scrie, avem, mai rau, de a face cu o problema de conceptie.
\nCazul Laviniei Braniste parea initial ca anuleaza observatia asta. C\u00e2nd am \u00eenceput sa citesc \u201eCinci minute pe zi\u201c (dar, din nou, am picat si la Mihai Mateiu \u00een aceleasi capcane de lectura) aveam senzatia ca va fi o carte foarte savuroasa si desteapta, ca va modifica, \u00een fapt, scepticismul meu \u00een legatura cu proza scurta rom\u00e2neasca. Asta pentru ca prima dintre proze, \u201ePaianjen pe tavan\u201c, este una din cele mai reusite ale cartii, tocmai pentru anularea mizelor. \u00cenca din start cititorii fac cunostinta cu o fire simpatica, o voce care nu se teme sa-si devoaleze apucaturile cele mai ciudate si care dispune de un tonus aproape nefiresc literaturii recente. Lucrul poate fi observat \u00een \u201eAnti-greier\u201c, \u201eMasina de taiat lemne\u201c, \u201eIarna\u201c, unde seria de \u00eent\u00e2mplari povestite cu aceeasi atitudine vie si aceeasi hiper-analiza a comportamentelor tinde sa fure mintea cititorului de la lipsa evenimentului.
\nDiversiuni
\nSi e destul de dificil de observat care e tehnica Laviniei Braniste, pentru ca marea realizare a cartii este capacitatea de a distrage atentia de la aceasta lacuna prin dezvaluirea insistenta a obsesiilor si prejudecatilor. E adevarat, minimalismul mizeaza programatic pe reducerea evenimentului, pe anularea dimensiunilor macro si pe aneantizarea profunzimilor inutile, \u00eensa minimalismul rom\u00e2nesc nu a \u00eenvatat \u00eenca lectia intrigii discursive (sau, daca a facut-o, a facut-o prost). Astfel, \u00een \u201eCinci minute pe zi\u201c, Lavinia Braniste produce efectul invers al unei sedinte de terapie la psiholog. Pentru ca ea pregateste decorul, seteaza atmosfera, tensiunile psihice, are curajul sa enunte explicit probleme si obsesii, dar tocmai prin aceasta specificitate a g\u00e2ndirii risca sa piarda simpatia cititorilor: nu numai pentru ca nu atinge punctele nevralgice ale propriilor povesti, ci mai ales pentru ca nici macar nu le indica.
\nDin aceasta cauza vorbeam despre o diversiune initiala. Sunt transpuse aici expresiv \u00eent\u00e2mplari incomode, dorinte ne\u00eemplinite si aspecte tab\u00fa ale relatiilor sociale. O excursie la Bran cu fanii serialului \u201eLost\u201c, unde colegul de camera cel mai potrivit se dovedeste a fi un pusti de saisprezece ani, c\u00e2teva \u201eblind-date\u201c-uri de complezenta la initiativa matusii, povesti din perioada studiilor, toate sunt momente reusite ale prozei Laviniei Braniste, \u00eensa care, neexploatate p\u00e2na la capat, ram\u00e2n suspendari ale realitatii. E drept, aici se si despart drumurile. Pentru entuziastii hiper-realismului si ai banalului literar, aceste momente pot fi cu adevarat savuroase, ele pot aduce \u00een prim plan o scriitoare care-si surprinde, aparent, bine personajele. Aceiasi vor spune ca punctul forte al prozelor din \u201eCinci minute pe zi\u201c este de fapt eschivarea literaritatii, a profunzimii excesive si a dimensiunilor fanteziste. \u00censa este, oare, de ajuns pentru literatura simplul exercitiu al prezentarii? Pentru ca at\u00e2ta timp c\u00e2t experienta de viata care se infiltreaza inevitabil \u00een proza devine un soi de barometru al intensitatii acesteia, putem spune ca Lavinia Braniste rateaza comunicarea prin excesul de \u201ecoolness\u201c. Personajul ei nu poate activa firesc \u00een sfera socialului (asta datorita, din nou, a obsesiilor, a impulsivitatii generale si a unei agorafobii concretizate ciudat \u00een caracterul flegmatic), \u00eensa e totodata un personaj care nu se cere compatimit (desi ar fi firesc), nu se cere luat \u00een r\u00e2s (desi, din nou, ar fi firesc), ci reclama agresiv acceptare si superioritate conceptuala: \u201eS-a asezat pe canapea l\u00e2nga mine si m-a luat de g\u00e2t, m-a str\u00e2ns de ceafa, am cheunat ca ma doare si poate chiar ma durea, a \u00eenceput sa ma \u00eenghionteasca si dintii si m\u00e2inile si restul, pestisorul \u00een actiune, \u00eemi venea sa r\u00e2d, mereu \u00eemi vine sa r\u00e2d, dar ma avertizase \u00eenca de prima data (dar eu credeam c\u00e3 trebuie sa fie distractiv, da, dar nu \u00een felul asta, daca e prea distractiv mi se de-scoala, adica mi se culca) asa c-am stat acolo cuminte. Iubitule, s-o facem odata si pe masa din bucatarie. Hmm, cred c-ar trebui sa fiu mai \u00eenalt. Mda, poate ca si eu mai slaba\u201c.
\nMinimalismul
\ncompulsiv
\nDupa prima lectura (si o sa insist asupra diversiunii), cititorul poate avea impresia ca nu e iritat de proza Laviniei Braniste. Si, dupa cum se \u00eent\u00e2mpla adesea, ceea ce nu irita poate fi usor confundat cu ceea ce place. \u00censa, dupa mai multe ture \u00een jurul prozelor scurte, devine aproape agresiva senzatia incomoda de autoritate. Si aici, recunosc, s-ar putea sa fie pur si simplu rezultatul dorit de autoare. Adica tocmai acest soi de personaj care te incomodeaza prin atitudine oscilanta, nesiguranta si care actioneaza mereu aiurea. \u00censa pactul cu cititorul \u00eenceteaza sa fie unul amical \u00een momentul \u00een care literatura \u00eesi pierde controlul. Asa ca, daca minimalismul (adica proza asta mimetic-minimalista rom\u00e2neasca) vrea sa taie elanul mistic si conceptual, \u00eel accentueaza anevoios pe cel compulsiv. Cred ca acesta este termenul cel mai bun pentru proza scurta a Laviniei Braniste: compulsiva; aparent linistita si cerebrala, dar \u00een substrat una a exagerarilor comportamentale: \u201eEu \u00eemi butonam mobilul, prietenul cu doctorat \u00eemi trimisese mesaj: l-ai dumped? Mersi c-ai venit. \u00abCum vrei.\u00bb\u00a0 La masa tot insista sa gust de la el, hai macar un pic de prajitura, hai ca-i dulce. Nu-mi luasem niciodata prajitura la cantina, proful de rom\u00e2na din liceu \u00eemi urase la sf\u00e2rsit succes \u00een viata, poate cu m\u00e2na pe umar, scutur\u00e2ndu-ma usor, nu-mi amintesc exact, dar ce urmeaza mi-a zis chiar asa, stiu sigur: sa nu-ti iei prajituri de la cantina, ca-s facute cu praf de ou si faci toxiinfectie. \u2013 Hai, tu, ca nu-i dulce. Ia din blat. \u2013 Frate, sunt unele la aerobic, si prosopul \u00eel au de firma. Si butelcuta din care beau apa e de firma\u201c. Din nou, critica literara poate accepta usor aceste exercitii de literatura ca pe niste descrieri ale acceptarii compulsivitatii. \u00censa Lavinia Braniste nu lasa nicaieri spatiul de respiro, de analiza, ci \u00eenghesuie aceste stari cu speranta, probabil, ca va c\u00e2stiga (cu adevarat pare \u00eentr-un concurs) lupta cu cititorul. Dar cum nu e nicio lupta, ci mai mult un dialog, logica discursiva ram\u00e2ne suspendata \u00een \u00eencercarea de a arata \u201ecool\u201c, \u00een neajunsul comunicarii si \u00een exagerari de atitudine: \u201eC. scria pe blog ca lui i s-ar parea \u00eenjositor sa-si plateasca modelele sa-i pozeze, ar fi ca si cum ar plati o prostituata, el nu concepe sa le dea bani, dar daca tipa n-o facea pentru bani, \u00eenseamna ca doar pentru hotel si restaurant, ceea ce era si mai rau. Deci mi se facuse rau la stomac, nu mai aveam \u00een minte dec\u00e2t sexul (ca sa ma exprim ca-n traduceri) ras cu lama al tipei, dar jumatate din suma fiind achitata, nu puteam sa dau \u00eenapoi\u201c.
\nAutodesconsiderare, abcese intersociale si fobii de tot felul, cam asa arata de fapt literatura recenta a Laviniei Braniste. Solutia perfecta (pentru ca, \u00een fond, literatura ei nu mizeaza dec\u00e2t pe tehnica minimalista si pe povestirile cautatoare de interesant) ar fi temperarea vocii interioare. Pentru ca pe c\u00e2t poate fi de simpatic unora, pe at\u00e2t de tare deranjeaza, de fapt, hiper-autenticismul fortat al volumului. Un drum total diferit de cel al lui Mihai Mateiu care construia fie \u00een zonele de povestire confesiva, fie de \u201efantasy\u201c de consum. Daca la Mateiu deranja fortarea tematica, la Braniste irita mai mult permanentul \u201eluat peste picior\u201c al lucrurilor. E ca si cum, fara sa fie nevoie, Lavinia Braniste ne spune cum sta, de fapt, treaba. Si acesta este categoric un handicap al \u00eencepatorului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lavinia Braniste, Cinci minute pe zi, Editura casa de pariuri literare, Bucuresti, 2011, 164 p.   Proza scurta rom\u00e2neasca are categoric o problema. Si nu, nu e vorba de receptare, nu e vorba neaparat de scriitura slaba, ci mai degraba de un adevarat handicap general al \u00eencepatorului. Spun asta pentru ca, deocamdata, nu am reusit… Cite\u0219te mai mult »Beware! Coolness!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8005,8004],"class_list":["post-13885","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinci-minute-pe-zi","tag-lavinia-braniste"],"views":1502,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13885","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13885"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13885\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}