{"id":13882,"date":"2012-11-08T16:54:37","date_gmt":"2012-11-08T14:54:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13882"},"modified":"2012-11-08T16:54:53","modified_gmt":"2012-11-08T14:54:53","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-iii\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (III)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>O piedica \u00een calea uitarii la Resita\u2026<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Din an \u00een an devin tot mai putini; din an \u00een an se deplaseaza tot mai greu, devin mai aplecati de spate, si cu toate acestea, c\u00e2nd sunt \u00eentrebati de tineretea lor, suspina, \u00eencep sa curga, fara sa vrea, pe obrajii lor lacrimi. Este vorba despre deportatii germani din Rom\u00e2nia \u00een fosta Uniunea Sovietica, care se mai afla \u00een viata, care au aproape toti mai bine de 80 de ani sau, cei care s-au nascut acolo, \u00eentre 65 si 70 de ani.<br \/>\n\u00cen ianuarie 2012 s-au comemorat 67 de ani de la \u00eenceperea deportarii germanilor din Rom\u00e2nia. Nu numai ei au fost deportati \u00een acea perioada, ci si germani din alte tari central- si esteuropene, care se aflau atunci sub ocupatia sovietica.<br \/>\nA fost si este o obligatie morala de onoare a Forumului Democratic al Germanilor din judetul Caras-Severin si a Asociatiei Germane de Cultura si Educatie a Adultilor din Resita, ca, an de an, \u00eencep\u00e2nd cu schimbarile politice din decembrie 1989, la initiativa Asociatiei Fostilor Deportati \u00een Uniunea Sovietica din Banatul Montan sa organizeze manifestari comemorative dedicate evenimentului.<br \/>\nDaca p\u00e2na \u00een 1995 aceste manifestari comemorative se desfasurau la cimitirul nr. 2-3 din Resita, aproape de furnale, pun\u00e2ndu-se si o placa comemorativa sfintita de mons. Paul Lackner pe una dintre cele patru cruci mari ale cimitirului (pe care \u00eensa nu putea fi scris cuv\u00e2ntul \u201edeportare\u201c), iata ca din octombrie 1995 ele se desfasoara aproape de centrul civic al Resitei, la monumentul deportatilor ridicat \u00een parcul \u201eCarasana\u201c.<br \/>\nDe 15 ani se gaseste ceva \u00een municipiul Resita, pentru care suntem de invidiat: este vorba despre monumentul deportatilor din acest parc, aflat \u00een apropierea garii de sud, locul \u00een care au fost \u00eenvagonati mare aparte dintre cei care au fost dusi \u00een pe atunci Uniunea Sovietica, pentru munca de reconstructie dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.<br \/>\nCu nostalgie \u00eemi aduc aminte de istoria ridicarii acestui monument, de ideea ridicarii acestuia, care mi-a venit imediat dupa decembrie 1989. De ce? Pentru ca si bunicul meu dinspre mama, Josef Wrattny, a fost pentru aproape cinci ani deportat. El s-a \u00eentors acasa de Craciunul anului 1949, si \u00eemi depana, de multe ori cu lacrimi \u00een ochi, adesea amintirile sale despre cei aproape cinci ani petrecuti acolo.<br \/>\n\u00cen primele luni ale anului 1990 s-a constituit la Resita Asociatia Fostilor Deportati \u00een Uniunea Sovietica si \u00een cadrul ei a fost primita cu bucurie ideea ridicarii acestui monument. Din acel moment p\u00e2na la sfintirea lui \u00een octombrie 1995 a fost un drum lung si greu&#8230;<br \/>\n\u00cen ziarele germane din Rom\u00e2nia, dar si \u00een unele din Austria si Germania au aparut relatari despre initiativa noastra, preluata pozitiv, dar de catre unele cercuri si \u00een mod negativ. Cu toate acestea, noi am mers mai departe!<br \/>\nCeea ce ma face sa am fiori si \u00een ziua de astazi este solidaritatea aratata de \u00eensusi deportatii, care au donat din pensia lor mica sume pentru ridicarea acestui monument. Un deportat si-a donat \u00eentreaga pensie suplimentara dupa Decretul-Lege nr. 118 \/ 1990 pe care a primit-o ca un drept al sau ca fost deportat.<br \/>\n\u00censa fara sprijinul constant al Asociatiei Germanilor din Banatul Montan, stabiliti \u00een Germania, a Asociatiei Culturale \u201eS\u00fcdmark\u201c din Graz si a Guvernului Landului Stiria din Austria ar fi ramas totul, poate, \u00een faza de \u00eenceput. Acestora si noua li si ni s-au alaturat alte organizatii si institutii, dar si foarte multe persoane particulare, care au contribuit cu totii la ridicarea acestui monument la Resita.<br \/>\nUn cuv\u00e2nt de recunostinta i se cuvine aici si artistului plastic creator al monumentului, celui care a g\u00e2ndit monumentul \u00een plenitudinea sa, prof. univ. dr. Ion Stendl, resitean prin nastere, astazi traitor la Bucuresti. Si parintii sai au fost deportati. El dorea ca prin acest monument sa aseze un semn de avertisment pentru viitor: niciodata sa nu se mai \u00eent\u00e2mple asa ceva!<br \/>\nLa 14 noiembrie 1992, \u00een cadrul celei de a II-a editii a \u201eDecadei Culturii Germane \u00een Banatul Montan\u201c s-a desfasurat la Resita, la Biserica romano-catolica \u201eMaria Zapezii\u201c o Sf\u00e2nta Liturghie cu caracter ecumenic, la care au participat mons. Sebastian Kr\u00e4uter (episcop al Diecezei romano-catolice de Timisoara) si D.Dr. Christoph Klein (episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Rom\u00e2nia), dupa care s-a sfintit locul unde urma sa se ridice monumentul deportatilor germani.<br \/>\nPlacile de granit aduse din Austria pentru a \u00eenfrumuseta monumentul, Cristosul si placile comemorative, turnate \u00een uzinele resitene, toate s-au realizat sau adus la Resita, nu fara probleme. Si cu toate acestea, monumentul urma sa fie gata la data sfintirii acestuia.<br \/>\nAsa a venit si ziua de 14 octombrie 1995, a doua zi a \u201eDecadei Culturii Germane \u00een Banatul Montan\u201c, editia a V-a.<br \/>\nDupa o Sf\u00e2nta Liturghie cu caracter ecumenic desfasurata la Biserica romano-catolica \u201eMaria Zapezii\u201c a urmat dezvelirea si sfintirea monumentului. \u00cen fata acestuia au luat cuv\u00e2ntul ing. Julius Anton Baumann (presedintele de onoare al Asociatiei Germanilor din Banatul Montan, stabiliti \u00een Germania, cel care a fost trup si suflet \u00een a sprijini acest proiect), ing. Pavel Gheorghe Balan (presedintele Consiliului Judetean Caras-Severin), Ignaz Bernhard Fischer (presedintele Asociatiei Fostilor Deportati \u00een Uniunea Sovietica din Rom\u00e2nia) si eu, \u00een calitate de presedinte al Asociatiei Germane de Cultura si Educatie a Adultilor din Resita.<br \/>\nDezvelit a fost monumentul de catre ing. Julius Anton Baumann, Karl Bereznyak (presedintele Asociatiei Fostilor Deportati \u00een Uniunea Sovietica din Banatul Montan) si fiul meu, Alexander Erwin Tigla (\u00een calitate de reprezentant al generatiei tinere care va prelua acest monument). Apoi a urmat sfintirea monumentului prin mons. Sebastian Kr\u00e4uter (episcop al Diecezei romano-catolice de Timisoara) si D.Dr. Christoph Klein (episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Rom\u00e2nia), \u00een prezenta primului ministru al Landului Stiria din Austria, Josef Krainer jr., care a venit extra din Graz cu un zbor charter la aeroportul din Caransebes, pentru a asista la festivitatile din Resita. Din punct de vedere muzical, \u00eentreaga solemnitate la monument a fost \u00eentregita prin prestatia corului german \u201eFranz St\u00fcrmer\u201c de aici.<br \/>\nSunt sigur ca toti cei prezenti nu vor putea uita acele clipe de \u00eenalta traire spirituala! Iar eu personal, ca initiator si realizator al acestui monument, nici at\u00e2t! \u00centregul elan, vointa si satisfactia sufleteasca au fost \u00eemplinite \u00een aceasta zi prin dezvelirea si sfintirea monumentului!<br \/>\nDe atunci, toate manifestarile comemorative publice dedicate deportarii germanilor \u00een fosta Uniune Sovietica s-au desfasurat aici, la monument, \u00een primul r\u00e2nd cele din fiecare ianuarie al anilor trecuti de la sfintire. Jerbe de flori, coroane si lum\u00e2nari \u00eempodobesc anual monumentul nostru, depuse de oameni ai locului, dar si din \u00eentreaga tara, din Austria, din Germania, din \u00eentreaga lume!<br \/>\nUn alt moment de amintit aici este si cel al comemorarii \u00eemplinirii a 60 de ani de la \u00eenceperea deportarii germanilor \u00een fosta Uniune Sovietica, desfasurat la Resita, \u00een ziua de 22 ianuarie 2005. Prezenta atunci la Resita a celor trei episcopi: mons. Martin Roos (episcop al Diecezei romano-catolice de Timisoara), mons. Eugen Sch\u00f6nberger (episcop al Diecezei romano-catolice de Satu Mare) si D.Dr. Christoph Klein (episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Rom\u00e2nia), dar si a prefectului de Caras-Severin, dr. Gavril Soran, a reprezentantilor deportatilor din \u00eentreaga tara, a altor oficialitati ai judetului Caras-Severin si ai municipiului Resita, a \u00eenaltilor reprezentanti ai Forumului Democrat al Germanilor din Rom\u00e2nia, a contribuit la aceste momente de comemorare de \u00eenalta \u00eencarcatura spirituala.<br \/>\nPrima manifestare comemorativa pe tara a deportarii, la 50 de ani de la \u00eenceperea acesteia, s-a desfasurat \u00een perioada 12-14 ianuarie 1995 la Brasov. Atunci s-au \u00eent\u00e2lnit acolo pentru prima oara reprezentantii tuturor deportatilor din Rom\u00e2nia pentru o comemorare \u00eempreuna, pentru a discuta despre ororile deportarii, pentru a-si aduce aminte de victimele acesteia si pentru a transmite un mesaj catre omenire, ca astfel de lucruri sa nu se mai \u00eent\u00e2mple niciodata. Atunci nu a fost vorba despre razbunare, ci despre iertare!<br \/>\nDin programul \u00eencarcat al acelor zile trebuie amintita comemorarea spirituala ecumenica din Biserica Neagra, o ad\u00e2nca traire sufleteasca pentru toti cei prezenti!<br \/>\nLa acele manifestarile din Brasov au participat \u00eenalti reprezentanti ai corpului diplomatic, reprezentanti ai puterii politice si ai administratiei publice judetene si locale, \u00eenalti reprezentanti ai Forumului Democrat al Germanilor din Rom\u00e2nia si \u00een parte, personal, chiar presedintele de atunci al statului, domnul Ion Iliescu.<br \/>\nCinci ani mai t\u00e2rziu, cu prilejul comemorarii a 55 de ani de la \u00eenceperea deportarii, 15-16 ianuarie 2000, manifestarile pe plan national s-au desfasurat la Timisoara, la Casa \u201eAdam M\u00fcller-Guttenbrunn\u201c, \u00een organizarea dlui Ignaz Bernhard Fischer si a dnei Elke Sabiel. Ei au putut sa atraga atunci pentru a se adresa celor adunati, \u00een calitate de vorbitor principal, pe scriitorul german din Rom\u00e2nia, Richard Wagner, astazi traitor \u00een Germania. Requiemul din Domul catolic a fost de asemenea un moment solemn din cadrul comemorarii de la Timisoara.<br \/>\n\u00cen anul 2010, a avut loc comemorarea pe plan national a 65 de ani de la \u00eenceperea deportarii, la Satu Mare, \u00een perioada 19-21 martie. \u00cen primplan a stat Sf\u00e2nta Liturghie din Catedrala romano-catolica din Satu Mare, unde, \u00een calitate de vorbitor principal, s-a adresat celor prezenti dl. Ignaz Bernhard Fischer, presedintele Asociatiei Fostilor Deportati \u00een Uniunea Sovietica din Rom\u00e2nia. Si la aceasta comemorare au participat reprezentanti ai corpului diplomatic, ai Forumului Democrat al Germanilor din Rom\u00e2nia, reprezentanti ai politicului si ai administratiei.<br \/>\n\u00cen a doua parte a secolului XX au aparut \u00een strainatate multe publicatii si carti dedicate deportarii germanilor \u00een fosta Uniune Sovietica, care au documentat si prelucrat stiintific subiectul. Abia dupa schimbarile din tara noastra de dupa decembrie 1989 au putut sa apara si la noi astfel de publicatii si carti. Astazi, mai multe zeci de carti din \u00eentreaga lume documenteaza acest episod de dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.<br \/>\nSi Asociatia Germana de Cultura si Educatie a Adultilor din Resita a editat p\u00e2na \u00een prezent trei volume de amintiri despre perioada deportarii, aparute \u00een anii 1995, 1997 si 2005, iar \u00een anul 2010, cartea-album Erwin Josef Tigla (ed.): \u201eMonumente si placi comemorative pentru germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een fosta Uniune Sovietica = Denkm\u00e4ler und Gedenktafeln f\u00fcr die ehemaligen deutschen Russlanddeportierten aus Rum\u00e4nien\u201c (Resita: \u201eBanatul Montan\u201c, 2010).<br \/>\nDe asemenea, numeroase referiri la deportare si urmarile acesteia au fost publicate \u00een revista noastra lunara \u201eEcho der Vortragsreihe\u201c (\u201eEcoul Asociatiei\u201c) si \u00een periodicul \u201e\u00eempreuna, miteinander, egyuttesen\u201c, toate contribuind la punerea \u00een evidenta a acelei traumatizante perioade prin care au trecut germanii din Rom\u00e2nia. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n<p>Resita, septembrie 2012<\/p>\n<p>Erwin Josef Tigla este presedintele Forumului Democratic al Germanilor din judetul Caras-Severin; Presedintele Asociatiei Germane de Cultura si<br \/>\nEducatie a Adultilor Resita<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O piedica \u00een calea uitarii la Resita\u2026 &nbsp; Din an \u00een an devin tot mai putini; din an \u00een an se deplaseaza tot mai greu, devin mai aplecati de spate, si cu toate acestea, c\u00e2nd sunt \u00eentrebati de tineretea lor, suspina, \u00eencep sa curga, fara sa vrea, pe obrajii lor lacrimi. Este vorba despre deportatii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13882","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1657,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13882","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13882"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13882\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13882"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13882"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13882"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}