Prin octombrie, analistii nostri cu surse nelimitate de \u00eendatorare au vorbit entuziast de \u201emai multa Europa\u201c, prelu\u00e2nd o sintagma confuza lansata chiar de la Bruxelles. O Europa mai puternica si unita asa cum si-o doresc mai toate statele membre, da. Chiar si una mai bine pusa sub control, cum pretinde doamna cancelar Merkel, suntem dispusi sa acceptam. Dar \u201emai multa\u201c cum? Asa cum o imagina Charles de Gaulle \u201ede la Atlantic la Urali\u201c? Nu ar fi rau dar este cu totul\u00a0 de neimaginat astazi si m\u00e2ine. Ceea ce nu iau \u00een considerare (banul obliga!) analistii-propagandisti este un adevar simplu: excesul de comunicare st\u00e2njeneste medierea sau compromisul de care factorii politici au nevoie. Nu aparentele ci principiile conteaza \u00een arta guvernarii, afirma Dominique Reyni\u00e9 profesor la Institutul de studii politice din Paris. Entuziasmul pentru proorocirea virtutilor acelei \u201emai multe Europe\u201c a fost \u00eentruc\u00e2tva domolit de rezultatele reuniunii Consiliului European de la sf\u00e2rsitul lui octombrie. O reuniune care nu avea cum sa confirme previziunile de peste vara ale ministrilor de finante ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene \u00eendemnati, probabil, sa gaseasca \u00een graba solutii la criza din zona euro. Politica mare nu se face de azi pe m\u00e2ine. Criza ridica probleme din ce \u00een ce mai serioase chiar si pentru pastrarea unitatii si statutului Uniunii dob\u00e2ndite cu at\u00e2ta dificultate. Vom fi bucurosi sa ram\u00e2nem macar at\u00e2tia c\u00e2ti suntem chiar daca nu vom avea \u201emai multa Europa\u201c. \u00cen Marea Britanie vocile oficiale ale diminuarii integrarii sunt tot mai frecvente. \u00cen Grecia exista o adversitate deschisa fata de Uniunea Europeana. Statele din Nord nu agreeaza participarea la salvarea celor care nu s-au dovedit prea rigurosi cu cheltuielile. Necazurile mult prea veselei societati de consum nu pot trece neconditionat \u00een contul celor gospodari si disciplinati. Ultimul Consiliu European a evidentiat ca diferentele de abordare a solutiilor de criza au nevoie de conciliere si de compromisuri. Ceea ce vor francezii, spaniolii, italienii, grecii si mai ales britanicii de la Europa difera de ceea ce\u00a0 urmaresc germanii si nordicii. \u00centre solidaritatea clamata la Paris, \u00een spatele careia trebuie detectata o filozofie politica iesita din experienta istorica a francezilor, si disciplina germana, un dat ontologic, nu se va putea ajunge fara compromis. Disciplina la Berlin \u00eenseamna, de fapt, control, iar acesta se afla \u00een toate formulele de federalizare avansate p\u00e2na acum. Cine \u00eesi permite sa ram\u00e2na indiferent la ideea controlului? Si, de parca nu erau destule probleme de armonizat, a mai aparut \u00eenca una: victoria autonomistilor, de fapt, a independentistilor, \u00een alegerile locale partiale din Spania. Premierul Rajoi si-a salvat pozitia \u00een Galicia dar a pierdut \u00een fata \u201eindependentistilor\u201c basci. Scrutinul a fost un test pentru dreapta spaniola\u00a0 care, iata, dupa Catalunya, pierde si \u00een Tara Bascilor. Catalanii si bascii au\u00a0 mai parcurs o etapa \u00een drumul lor spre secesiune. Pe plan mai larg, actiunea autonomistilor este, \u00een ordine pragmatica, contrara ideii de federalizare, iar miscarea lor, \u00een ordine doctrinara, sapa la temeliile unitatii Europei. Va fi interesant de vazut cum vor reactiona Bruxellesul si Strasburgul la rezultatele alegerilor din Spania. Vor ram\u00e2ne la fel de indiferente, daca nu tolerante, cu bascii, asa cum s-au aratat, cel putin p\u00e2na acum, cu pastorul Tokes\u00a0 din Rom\u00e2nia sau Umberto Bossi din Italia?
\nPoate esua proiectul european?
\n\u00cen general, olandezii par destul de degajati si de generosi cu proiectele europene. Nu este si cazul istoricului culturii Thomas von der Dunk care a publicat \u00een \u201eDe Volkskrant\u201c un interesant comentariu despre etapa de azi a ideii federalizarii Europei. El face o paralela \u00eentre constructia europeana si cea de stat federal a Belgiei. Pentru a soca, Von der Dunk arata chiar din titlu: \u201eEuropa va esua pentru ca Belgia a esuat!\u201c. El porneste de la ideea ca integrarea \u00een Uniunea Europeana functioneaza pe modelul de federalizare al Belgiei, model care a esuat. Dupa ultimele alegeri organizate \u00een Flandra, scrie istoricul, independentistii flamanzi au devenit cel mai puternic partid belgian. \u201eBelgia este de ani buni exemplu-tip de transfer de solidaritate pe care Verhofstadt (prim-ministru al Belgiei federale, n.n.) si Van Rompuy (presedinte al U.E., n.n.) vor sa o puna \u00een practica la nivel european. Exista un singur mod de a interpreta rezultatele alegerilor din Flandra: respingerea masiva a solidaritatii… Daca partidele flamande nu au reusit sa convinga electoratul propriu de binefacerile solidaritatii \u00eentre flamanzi si valoni, cum ar putea sa fie posibila o solidaritate \u00eentre flamanzi si greci?\u201c. Chiar daca demonstratia olandezului este restrictiva, adica ia \u00een calcul numai modelul Belgiei, concluziile lui sunt de luat \u00een seama. \u00cen timp de criza, \u201emai multa Europa\u201c, crede von der Dunk, o mai mare integrare alimenteaza puseuri nationaliste. \u201eNeonationalismele se hranesc din constr\u00e2ngerile bugetare cerute de Uniunea Europeana cu scopul de a contracara criza economica si conduc la mai putina solidaritate \u00eentre popoare; vedeti ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Catalunya, Scotia, iar exemplul cel mai elocvent \u00eel ofera Belgia\u201c, scrie istoricul olandez. Expresiv si, poate, convingator, el \u00eencheie astfel: \u201eMai multa Europa este un refugiu pentru mai putina Belgie\u201c.
\nMarea Britanie din nou altfel.
\nPremierul David Cameron nu a fost prea \u00eenc\u00e2ntat de acordarea \u201ePremiului Nobel pentru pace\u201c Uniunii Europene. El si ministrii din cabinetul lui se g\u00e2ndesc la o noua consultare a britanicilor \u00een privinta viitorului relatiilor lor cu Uniunea Europeana. Doamna ministru de Interne Theresa May a anuntat ca tara sa se g\u00e2ndeste \u201esa se dezangajeze din Europa justitiei si a securitatii\u201c. Sherlock Holmes, scria inspirat un ziar parizian, ram\u00e2ne englez. Comentatorii avizati pun intentiile Londrei pe seama faptului ca \u00een cur\u00e2nd crimele, de exemplu, trec sub jurisdictie europeana de drept comun. Acestea, divorturile si multe alte culpe vor fi judecate la Curtea de la Luxemburg. Too much, spun britanicii. Premierul Cameron\u00a0 a cerut ca expertii sa inventarieze p\u00e2na la primavara domeniile \u201e\u00een care Uniunea Europeana nu este indispensabila\u201c. P\u00e2na atunci, el vrea sa negocieze cu Bruxelles-ul mai multe \u201eclauze de exceptare\u201c, dupa care, daca se va ajunge la un compromis, rezultatul acestuia nu va fi asumat automat, ci supus unui referendum ce va fi organizat dupa alegerile din 2015. \u00centr-un editorial din \u201eLe Monde\u201c, un ziarist francez a remarcat faptul ca nu criza din zona euro \u00eei deranjeaza pe britanici ci ideea federalizarii. Fara sa fie explicit \u2013 si-a lasat marja de negociere! \u2013 Cameron \u00eencearca sa salveze \u201eo participare minimala a tarii sale la Uniune\u201c anticip\u00e2nd prudent evolutia raporturilor dintre Marea Britanie si Uniunea Europeana: \u201eZona euro se \u00eendreapta spre o mai mare integrare, ea este necesara daca se doreste salvarea monedei unice, dar eu cred ca aceasta va oferi Marii Britanii ocazia de a obtine un nou si mai bun acord cu Europa\u201c. Unii ar fi bucurosi sa scape de britanici. Realistii stiu, \u00eensa, ca fara ei ideile liberale vor pierde cel mai avizat si necesar suport \u00een Uniunea Europeana. Mari aparatori ai \u201epietei unice\u201c, britanicii ofera solutii viabile, iar daca acestea nu sunt acceptate pun obstacole \u00een disputele pentru Europa sociala si solidara, cea a francezilor si una disciplinata, adica sub control, cea a germanilor. Si nu este putin lucru! Pe c\u00e2nd socialistii impuneau \u00een Franta saptam\u00e2na de lucru de 35 de ore, britanicii \u00eesi aparau dreptul de a lucra 6o de ore pe saptam\u00e2na.
\nAsa cum arata acum proiectul de buget al Uniunii Europene pe perioada 2014-2020, nu are sanse sa-i satisfaca pe britanici. David Cameron a anuntat deja ca va opune veto-ul Marii Britanii daca va fi supus votului \u00een forma actuala la summit-ul din 22-23 noiembrie.\u00a0 Londra nu agreeaza nici Pactul bugetar, nici uniunea bancara si nici ideea instaurarii unor taxe europene pe tranzactiile financiare, toate trei initiative sustinute \u00een majoritatea capitalelor Europei comunitare. Bruxelles-ul prevede, deocamdata, un buget de 1033 de miliarde de euro pe urmatorii sapte ani. La reuniunea din octombrie a Consiliului European, presedintele Comisiei, Jos\u00e9 Manuel Barroso, l-a \u00eentrebat pe Cameron daca va opune veto-ul la votarea bugetului iar acesta a replicat: \u201eraspunsul scurt este: da\u201c, pentru ca \u201enu putem sa adaugam tot timpul cheltuielilor alte cheltuieli\u201c.
\nSchimbari din mers
\nUniunea bancara \u00een care doamna Merkel \u00eesi pune destule sperante pentru a avea \u00eenca un instrument de control asupra politicilor financiare, a gasit Franta pe pozitii nuantat diferite fata de cele ale Germaniei. Parisul tinea sa fie respectata hotar\u00e2rea reuniunii din iunie de a se asigura, p\u00e2na la 1 ianuarie 2013, \u201eun cadru legislativ\u201c. Berlinul a cerut\u00a0 o supervizare unica a 6000 de banci din zona euro prin Banca Centrala Europeana, pe tot parcursul anului viitor. Doamna Merkel a avut c\u00e2stig de cauza. Sa spunem, \u00een treacat, ca preferintele cancelarului nu sunt straine de campania electorala din\u00a0 Germania, unde vor avea loc alegeri \u00een septembrie 2013. Dar trebuie sa fim bucurosi ca, iata, unele schimbari pot fi facute din mers. Cea mai spectaculoasa dintre acestea priveste Grecia. Dupa manifestatiile uriase,\u00a0 inclusiv cele din timpul recentei vizite a\u00a0 doamnei Merkel la Atena,\u00a0 presedintele\u00a0 Barroso a socotit necesar sa declare ca este multumit de \u201eeforturile remarcabile realizate de poporul grec\u201c\u00a0 si ca este oportuna reexaminarea deciziilor anterioare privind calendarul programului\u00a0 de austeritate pretins guvernului grec. El a obtinut o am\u00e2nare de doi ani pentru intrarea acestuia \u00een vigoare. \u201eActorii Consiliului European au considerat ca au fost facute progrese substantiale\u00a0 si ca… chiar daca acordul (privind noua transa de \u00eemprumut) nu este definitivat,\u00a0 acesta va fi aprobat\u201c. Grecia trebuie salvata cu orice pret. Ea nu este lasata sa paraseasca zona euro. Merita, \u00een acest punct, sa amintim opinia fostului ministru de Externe german Joschka Fischer, adept convins al federalismului: \u201eAr fi o greseala ireparabila \u00een procesul constructiei Europei daca cineva ar \u00eencerca sa realizeze integrarea politica \u00eempotriva institutiilor nationale existente si a traditiilor, mai degraba dec\u00e2t de a le implica. Orice \u00eencercare de acest fel ar fi sortita esecului datorita istoriei si mediului cultural din Europa\u201c (conferinta tinuta la Universitatea Humboldt, \u00een 2000).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prin octombrie, analistii nostri cu surse nelimitate de \u00eendatorare au vorbit entuziast de \u201emai multa Europa\u201c, prelu\u00e2nd o sintagma confuza lansata chiar de la Bruxelles. O Europa mai puternica si unita asa cum si-o doresc mai toate statele membre, da. Chiar si una mai bine pusa sub control, cum pretinde doamna cancelar Merkel, suntem dispusi… Cite\u0219te mai mult »Europa \u00eentre solidaritate si control<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13876","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1024,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13876","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13876"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13876\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13876"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13876"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13876"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}