Este de crezut ca, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, Europa va iesi din criza. Desigur, c\u00e2nd vom face bilantul ne vom referi \u00een primul r\u00e2nd la daunele economice, sociale si politice\u00a0 produse de toti acesti ani de descrestere, de suferinta a sistemului social, de deligitimizare a unor institutii \u00eensemnate, a unor aspiratii ce pareau \u00eendreptatite si a vietii publice \u00een genere. Dar, atrage atentia pe buna dreptate ziaristul italian Lucio Caracciolo, \u00een \u201eLa Reppublica\u201c, va trebui sa luam \u00een considerare si efectele culturale ale disputei \u00een jurul \u201ecaracterelor nationale\u201c, un element presupus a fi la originea actualei crize. E o teorie geoculturala\u00a0 si politica destul de veche, si \u00eenca la moda astazi, aceea care contrapune pe viciosii meridionali virtuosilor nordici, greierii furnicilor, nefacatorii de nimic mediteraneeni harnicilor locuitori ai tarilor baltice.\u00a0 Si asta nu e o gluma, ba exista chiar lideri politici si intelectuali de vaza care\u00a0 sa sustina o astfel de teorie. Zboara adesea invective \u00eencrucisate \u00eentre nordici si meridionali, \u00een spiritul credintei ca ar exista un anume destin care sa impuna comportamente economice si sociale prestabilite \u00een functie de clima sau de situarea pe o anumita paralela geografica. Un editorial din \u201eThe Economist\u201c sumarizeaza foarte bine mai toate stereotipurile diviziunii europene dintre Nord si Sud. \u201eDupa traditia populara, scrie editorialistul, nordicii sunt cel mai adesea priceputi, tenaci, reci, onesti, harnici la munca, rigizi \u00een moralitatea lor si un pic cam nepritenosi cu strainii. Cei din sud sunt mai smecheri, mai calzi, iubitori de placeri, lenesi, mai putin onesti, dar ospitalieri cu strainii, au o moralitate flexibila si sunt putin cam vicleni.\u201c
\n\u00cen acest fel, \u00eensa, ideea de Europa \u00eensasi, ba chiar \u00eentreaga istorie a continentului ar fi falsificate. Daca, \u00eentr-adevar, fiecare dintre noi ar fi strict la cheremul determinismului geografic, ce rost ar mai avea sa vorbim de un proiect european comun? Daca anumiti greci falsifica bilanturile, \u00een calitate de greci si nu de pungasi \u00een general, despre ce orizont comun se mai poate discuta? Si daca un estonian, un neamt sau un austriac sunt prin definitie rigurosi exclusiv \u00een virtutea unor ierni lungi si foarte reci, la ce bun am mai \u00eencerca sa mai facem un \u201ecompromis\u201c cu lenesii din Italia sau din Peninsula Iberica?
\nAdevarul este ca, \u00een timpuri de criza, ratiunea \u00eencepe sa cedeze \u00een favoarea sloganurilor. Si se ajunge, astfel, la un veritabil festival al extremismelor: problemele se abordeaza \u00eentr-un spirit antagonist, nu constructiv sau nici macar neutru, iar daca \u00een epoci mai vechi ale istoriei se rezolvau prin tragerea spadei si pornirea unui conflict armat, astazi sau poate m\u00e2ine nu este exclus ca ele sa reflecte cel putin o profunda ostilitate. Si asta, fara macar sa se furnizeze explicatii ori sa se mai pomeneasca despre lumea globala si sa se descrie raporturile dintre tarile europene \u00een termeni de perfecta interdependenta, asa cum se facea nu cu multa vreme \u00een urma. Nu, acum domina doar simplistul bipolarism. Nord contra Sud, Sud contra Nord. Alb si negru, negru si alb, fara nuante intermediare. De aici p\u00e2na la rasism nu mai e dec\u00e2t un pas. Si e unul scurt!
\nParca ne-am afla \u00een c\u00e2mpul unor adevaruri eterne, pe teritoriul axiomelor, indiscutabile pentru ca sunt nedemonstrabile. Dar daca societatea noastra si economia sunt determinate de o regula inflexibila, daca fiecare dintre noi apartine, prin nastere, fie castei alese, fie celei inferioare, ce sens a mai avut \u00eencercarea de a preconiza o arhitectura comunitara de la Marea Nordului p\u00e2na la Marea Egee? Nu cu multa vreme \u00een urma, un diplomat german explica \u00een acest fel falimentul logicii care sta la baza Tratatului de la Maastricht, de fondare a Uniunii Europene: \u201eTotul a esuat din pricina ca am \u00eencercat sa \u00eei nordificam pe mediteraneeni. Numai daca am fi fost cu totii omologi si \u00een cultura monetara am fi reusit sa gestionam o moneda comuna. Ceea ce s-a dovedit, p\u00e2na la urma, a fi doar o iluzie\u201c.
\nAventura euroului va fi, probabil, judecata de istorici, la timpul potrivit. Dar trebuie \u00eenteles ca aici este vorba de mult mai mult dec\u00e2t de o simpla moneda de schimb. Dupa cum atragea atentia unul dintre cei mai importanti istorici ai Europei contemporane, Mark Mazower: \u201eEconomia a ghidat dezbaterea asupra crizei Eurozonei dar, de fapt, ar trebui sa ne preocupam mai ales de politica. Caci, dupa toate, proiectul european de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial se baza de folosirea integrarii economice si a beneficiilor sale pentru a emancipa continentul de trecutul sau \u00eens\u00e2ngerat. Dar, \u00een acest moment, \u00een Europa meridionala violenta se re\u00eentoarce ca urmare a programelor de austeritate ce sunt impuse si reclamate drept pret pentru ram\u00e2nerea \u00een Eurozona. Punctul esential nu este \u00eensa doar ideea de a face parte din Eurozona, sunt puse \u00een chestiune chiar natura si viitorul democratiei.\u201c
\nViitorul tuturor democratiilor, fie ele nordice sau meridionale!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Este de crezut ca, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, Europa va iesi din criza. Desigur, c\u00e2nd vom face bilantul ne vom referi \u00een primul r\u00e2nd la daunele economice, sociale si politice\u00a0 produse de toti acesti ani de descrestere, de suferinta a sistemului social, de deligitimizare a unor institutii \u00eensemnate, a unor aspiratii ce pareau \u00eendreptatite… Cite\u0219te mai mult »Nord contra Sud: o problema a Europei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13872","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1134,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13872","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13872"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13872\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13872"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13872"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13872"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}