Este disponibila si in limba rom\u00e2na autobiografia politica a unuia dintre cei mai influenti lideri politici mondiali, la sf\u00e2rsitul mileniului al doilea si inceputul celui de-al treilea: fostul prim-ministru britanic Tony Blair.
\nIntitulata \u201eO calatorie. Viata mea in politica\u201c, cartea contine o relatare privilegiata \u2013 caci este narata din perspectiva personajului ei principal \u2013 a unui traseu politic exemplar pentru tot ceea ce inseamna rolul si responsabilitatea omului politic modern. Chiar daca perspectiva este inerent (si asumat) subiectiva, cititorul nu are parte de obisnuitul discurs politicianist, de \u201epietre pentru templul meu\u201c, ci de o relatare usor detasata, uneori critica, a deciziilor si alegerilor pe baza carora s-a construit cariera si personalitatea lui Tony Blair.
\nMarturia fostului premier este cu at\u00e2t mai necesara, cu c\u00e2t mandatul sau constituie si obiectul unui voluminos jurnal, al sefului sau de cabinet, Alistair Campbell. Avem, astfel, acces la doua opinii despre cele mai fierbinti evenimente ale istoriei recente, caci Marea Britanie, in temeiul pozitiei ei geostrategice si a fortei ei militare, a fost si este inca implicata in deciziile globale, de o maniera distincta, uneori, de cea a Uniunii Europene din care face parte. Este o imprejurare rara posibilitatea de a putea examina, simultan, marturia liderului si a omului sau de consiliere, imprejurare care ne ofera, de fapt, studii de caz care ar trebui sa faca parte din manualul omului politic modern. In special al celui rom\u00e2n, care are de recuperat handicapul celor patru decenii si jumatate de politica totalitara, in care spiritul democratic a fost absent.
\nNu am sa povestesc aici cartea si nici nu am sa ma pronunt asupra calitatilor ei literare, a structurii sau a continutului ei de adevar documentar. Nu sunt critic literar, nici istoric de profesie. Cartea, oricum, nu incurajeaza astfel de analize, caci, dupa cum spune autorul ei inca din \u201eIntroducere\u201c, nu a fost in intentia sa sa faca o carte de istorie, ci sa consemneze o marturie de lider: adica, de om care a facut niste alegeri si a luat niste decizii, in mijlocul unei echipe si in fruntea unei tari care face parte, de secole intregi, din grupul marilor puteri globale.
\nIn schimb, am sa extrag din \u201eO calatorie\u201c c\u00e2teva observatii care, cred eu, ar putea fi de folos politicanului rom\u00e2n si, in primul r\u00e2nd, politicianului democrat, indiferent de orientarea lui ideologica.
\nTony Blair a reusit sa ajunga la c\u00e2rma guvernului Majestatii Sale, la 2 mai 1997, si sa ram\u00e2na la putere (intr-o perioada extrem de dificila) timp de 10 ani, deoarece a fost animat, inainte de toate, de o credinta puternica in rostul si importanta politicii. Chiar daca, dupa cum singur marturiseste, a fost martorul a numeroase momente in care politica nu a parut a fi cea mai nobila dintre indeletnicirile umane, Blair a crezut intotdeauna ca omul politic este dator moralmente sa creada intr-o politica buna si, mai ales, in posibilitatea ca, printr-o politica buna, sa schimbe in bine destinul unei intregi comunitati nationale si pe al fiecarui individ in parte. Aceasta credinta in moralitatea de fond a politicii l-a insufletit si l-a imbarbatat in toate momentele de cumpana \u2013 si nu au fost putine \u2013 prin care a trecut.
\nApoi, aceasta credinta generala in importanta bunei politici si a bunei guvernari a imbracat, in cazul sau, haina particulara a convingerilor de st\u00e2nga, laburiste sau (ca sa folosesc termenul generic care denumeste familia politica europeana) socialiste. Laburismul a fost un traseu politic organic, la care l-a predispus at\u00e2t mediul social in care a crescut si a fost educat, c\u00e2t si formatia sa culturala. Desi nu da multe detalii asupra formatiei si familiei din care provine \u2013 autobiografia incepe, deliberat, cu momentul in care patrunde in Downing Street in calitate de prim-ministru \u2013, este limpede, din descrierea inceputurilor ascensiunii sale in Partidul Laburist, ca Tony Blair a ales socialismul in aceeasi masura in care socialismul l-a ales pe el. Doctrina laburista si partidul nu au reprezentat alegeri int\u00e2mplatoare sau facute in numele unor interese mercantile, de promovare personala.
\nCheia succesului sau sta, asadar, in coeziunea organica dintre personalitatea sa, partid si electoratul acestuia. Aceasta coeziune organica (implic\u00e2nd insa un imens bagaj de achizitii culturale) i-a permis lui Blair sa nu fie un iepure politic, ci un c\u00e2stigator. Totodata, i-au facilitat, pe l\u00e2nga luarea unor decizii grele, cu mare incarcatura strategica, si efectuarea unei decisive cotituri in raport cu orientarea traditionala a social-democratiei europene. O cotitura care a salvat social-democratia, i-a dat un nou orizont, fara a-i altera insa sistemul de valori.
\nIn 1997, c\u00e2nd vine la putere, social-democratia europeana era intr-un evident si, aparent, inexorabil declin. In Marea Britanie, o intreaga generatie crescuse fara sa cunoasca alta referinta politica in afara \u201eDoamnei de Fier\u201c si a mostenitorului ei (gurile rele au spus chiar \u201eclonei\u201c ei masculine) John Major. In Franta, mandatele lui Fran\u00e7ois Mitterand se apropiau de final, iar succesiunea sa era mai mult dec\u00e2t problematica, intruc\u00e2t \u201eurmasii\u201c erau fie stersi si lipsiti de anvergura, fie macinati de scandaluri de coruptie. In Spania, Aznar se pregatea sa ii dea lui Felipe Gonz\u00e1lez lovitura de gratie, iar in Germania venea la putere un Gerhard Schr\u00f6der, care, desi socialist, parea preocupat mai degraba de parteneriatul franco-german, de relatia privilegiata cu Moscova si de problemele interne ale tarii sale. In Italia, in fine, dupa grabita iesire din politica a lui Bettino Craxi, st\u00e2nga intrase intr-o batalie surda, auto-distructiva, purtata de diferitele factiunui socialiste si ex-comuniste.
\nDincolo de liderii insuficienti, socialismul european parea insa ca se scufunda lent, sub povara anacronismului. Prabusirea regimurilor comuniste si scandalurile de coruptie erodasera grav credibilitatea social-democratilor. Era nevoie de altceva. Era nevoie de o adaptare a social-democratiei la provocarile sf\u00e2rsitului mileniului al doilea si inceputului celui de-al treilea.
\nEste momentul in care Tony Blair a facut sa apara cel de-al treilea ingredient al liderului: curajul politic. Care nu trebuie confundat \u2013 cum se mai int\u00e2mpla la noi \u2013 cu inconstienta bezmeticilor. Blair nu s-a apucat sa reformeze Partidul Laburist desfiint\u00e2ndu-i structurile si lichid\u00e2ndu-i liderii. Ci, inainte de toate, a identificat, cu cultura sa politica evidenta (inclusiv in aceasta autobiografie), un nou reper ideologic. Care a fost A Treia Cale. Pornind de la g\u00e2ndirea sociologului Anthony Giddens \u2013 de care a stiut sa se apropie cu mult timp inainte de a deveni prim-ministru \u2013, Blair a avut curajul de a proclama sf\u00e2rsitul \u201eRazboiului Rece\u201c ideologic si, implicit, necesitatea st\u00e2ngii de a se adapta la profundele transformari economice si sociale care i-au urmat. Enumar c\u00e2teva: 1) disparitia bazei electorale traditionale a laburistilor (clasa muncitoare) si largirea clasei de mijloc, 2) aparitia economiei si a societatii informatiei, 3) globalizarea competitiei economice prin aparitia marilor economii emergente, 4) problematica mediului si a dezvoltarii durabile. Sistemul de valori al social-democratiei a furnizat si raspunsurile la aceste provocari: disparitia proletariatului traditional, de pilda, a fost insotita de aparitia unei noi \u201eclase\u201c de defavorizati, alcatuita din persoanele aflate in dificultate \u2013 tineri, v\u00e2rstnici \u2013, din victimele competitiei economice globale si, mai nou, din imigranti. Reforma operata de Tony Blair a constat, asadar, intr-o serie de renuntari inteligente (la traditionalul discurs antisistem) si de decizii la fel de inteligente (cum ar fi denuntarea dogmei participarii directe a statului in economie, prin nationalizari).
\nToate acestea au fost posibile si pentru ca Tony Blair a ales, inca de la inceputurile sale de t\u00e2nar lider, sa mizeze pe echipa. Este inca una dintre calitatile obligatorii ale unui lider modern, in special ale unuia democratic (repet precizarea de mai inainte, intruc\u00e2t spatiul public rom\u00e2nesc mai este inca populat de strania fantasma a liderului nedemocratic). Echipa nu inseamna, insa, in conceptia liderului laburist, gasca. Ea nu se coaguleaza \u00een jurul criteriilor \u201ecumetriei\u201c si ale intereselor personale, ci pe criteriul convingerii comune intr-un ideal si un set de valori, convingere dublata obligatoriu de competenta politica. Echipa nu este o armata, in care deosebirile de opinie se penalizeaza cu executii mediatice sau penale: Blair insusi a fost parasit de unii colaboratori, de-a lungul timpului, fara ca aceasta sa afecteze solidaritatea echipei si, mai ales, fara ca despartirile sa afecteze spiritul critic si autonomia decizionala a celor ramasi. Liderul nu este un tiran sau un \u201enas\u201c, ci este un capitan de echipa, care intruchipeaza in cel mai inalt grad spiritul acelei echipe.
\nEchipa reprezinta elementul pe care se sprijina liderul atunci c\u00e2nd are de luat decizii grave, care angajeaza intreaga natiune. In asemenea momente \u2013 pacea in Irlanda de Nord, criza din Kosovo, Afganistanul sau invadarea Irakului \u2013, marginile echipei se largesc si ii includ pe toti cei a caror buna-credinta si expertiza poate contribui la luarea celei mai bune decizii. Chiar c\u00e2nd decizia este gresita \u2013 istoriceste vorbind, majoritatea social-democratilor europeni a fost impotriva bombardarii Serbiei ca mijloc de rezolvare a crizei din Kosovo \u2013, faptul ca ea a fost rodul unei reflectii largi a cercurilor politice si sociale garanteaza buna-credinta si promite indreptarea.
\nS-a r\u00e2s mult de afectiunea pe care Tony Blair i-o poarta sotiei sale Cherie si s-au facut chiar scenarii conform carora sotia ar juca un rol disproportionat de mare in deciziile fostului premier britanic. In realitate, Tony Blair a salvat in mare masura valorile familiei in s\u00e2nul social-democratiei europene, pun\u00e2ndu-le intr-o relatie dialectica necesara cu drepturile minoritatilor (inclusiv sexuale) si cu cele ale secularismului. In mod evident, liderii care nu au o viata de familie implinita se bucura de o imagine fragila, caci se naste, legitim, intrebarea: cum poate armoniza o natiune cineva care nu poate armoniza nici macar o familie?
\nMa opresc aici cu consideratiile pe marginea at\u00e2t de pasionantei carti autobiografice a lui Tony Blair. Ma marginesc sa constat ca e scrisa de cineva cu o cultura, nu numai politica, at\u00e2t de profunda, inc\u00e2t omul politic rom\u00e2n o poate lua si drept mica enciclopedie la purtator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Este disponibila si in limba rom\u00e2na autobiografia politica a unuia dintre cei mai influenti lideri politici mondiali, la sf\u00e2rsitul mileniului al doilea si inceputul celui de-al treilea: fostul prim-ministru britanic Tony Blair. Intitulata \u201eO calatorie. Viata mea in politica\u201c, cartea contine o relatare privilegiata \u2013 caci este narata din perspectiva personajului ei principal \u2013 a… Cite\u0219te mai mult »Blair. Tony Blair<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8426],"class_list":["post-13869","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-autobiografia-lui-tony-blair"],"views":1464,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13869","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13869"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13869\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13869"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13869"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13869"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}