Recent, un poet, romancier si comentator politic pe c\u00e2t de adorat de unii, pe at\u00e2t de detestat de altii, pe c\u00e2t de invidiat si de ignorat, pe at\u00e2t de celebru pentru a se fi aflat, din nou, in acest an, nimeni nu prea stie bine cum, printre aspirantii la Nobelul pentru literatura, a evocat posibilitatea de a parasi Rom\u00e2nia. Mai cur\u00e2nd o amenintare, un santaj, un ultimatum pentru a pune capat unei pretinse campanii de denigrare. Mai cur\u00e2nd o dovada de rasfat de adolescent int\u00e2rziat cu mari fram\u00e2ntari sufletesti si sexuale, de monument autohton neinteles de compatriotii cei multi si primitivi, de oracol iluminat care propovaduieste in gol adevarul si calea de urmat a tarii. Mai cur\u00e2nd, in sf\u00e2rsit, unul dintre rom\u00e2nii instariti, dac\u00e3 nu chiar, pe drept sau pe nedrept, bogati, deodata dezgustati public de starea lucrurilor din Rom\u00e2nia si b\u00e2ntuiti de g\u00e2ndul de a-si continua viata pe meleaguri mai civilizate si mai putin sau deloc dezamagitoare. Ceea ce nu se stie niciodata. Fiindca, dupa cum se intinde pretutindeni austeritatea si dictatura oligarhiei financiare internationale, va veni si r\u00e2ndul meleagurilor civilizate sa cunoasca, pastr\u00e2nd proportiile, ceea ce au trait rom\u00e2nii c\u00e2nd Ceausescu s-a hotar\u00e2t sa plateasca p\u00e2na la ultimul ban datoriile suverane ale tarii.
\nSe intelege ca nu am nimic personal cu poetul, romancierul si comentatorul politic, cunoscut c\u00e2ndva in treacat si citit totdeauna cu interes. E un caz emblematic, un simptom intr-o Rom\u00e2nie, dup\u00e3 parerea lui, \u201efascisoida\u201c, de c\u00e2nd la putere se gasesc un nou guvern si o noua majoritate parlamentara; in afara de cele c\u00e2teva mii de kilometri, ne despart, de peste 30 de ani, prea multe pentru a fi banuit de invidie sau de ranchiuna. M-am linistit, de altfel, fiindca dupa momentul public de enervare si de cumpana si dupa incurajarea la fel de publica si de isterizata a amicilor de convingeri politice neoliberale si de aranjamente literare, pare sa-si fi regasit moralul si obsesia predictiilor catastrofale pentru Rom\u00e2nia, unde s-a hotar\u00e2t deocamdata sa ram\u00e2na. Un sacrificiu, probabil.
\nLa drept vorbind, ar fi putut fi oricare altul dintre intelectualii in voga traversati la rastimpuri de crispari identitare, ideologice, morale si sexuale. De-a lungul celor douazeci si doi, in cur\u00e2nd douazeci si trei de ani, aceste crispari aduse ca o ofranda generoasa la cunostinta tarii au imbracat cele mai diverse forme, de la dramoleta la grotesc, de la revolta buimaca la resemnare t\u00e2fnoasa, de la slugarnicie politica la melancolie mioritica etc. N-as fi dat astfel mai mult\u00e3 atentie dec\u00e2t merita recentei exhibitii a, fie-mi ingaduit, confratelui de breasla mai t\u00e2n\u00e3r si, o, at\u00e2t de celebru ca ma pierd cu firea, daca in aceleasi zile n-as fi aflat ca traieste in Rom\u00e2nia un anume domn Petru. Spun Rom\u00e2nia, pentru ca, daca tara asta a noastra mai exista, at\u00e2t c\u00e2t a mai fost lasata sa existe, exista datorita domnilor Petru.
\nDomnul Petru e un mester. Se pricepe bine la toate, la zidarie, la t\u00e2mplarie, la instalatii electrice si sanitare, la pus parchetul si la varuit. Are o mica echipa, unul dintre baieti si ginerele, la nevoie si alti tineri care, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, vor fi poate si ei mesteri. Le dai cheia apartamentului, a casei si-si vad de treaba p\u00e2na termina ce au de facut. C\u00e2nd au terminat, lasa locul curat ca intr-o farmacie. In jungla capitalista a Rom\u00e2niei, unde averile se mai fac inca, misterios si nu prea, peste noapte, domnul Petru nu e dec\u00e2t un modest intreprinzator care stie pretul muncii si al banului c\u00e2stigat cinstit. Ca sa ajungi sa-l int\u00e2lnesti si sa te intelegi cu el despre ceea ce ai de renovat sau de reparat, trebuie sa dai de cei pentru care a mai lucrat. Ia timp si rabdare. Cu alte cuvinte, domnul Petru e un anonim in raport cu sleahta de vedete de la televiziune, cu politicienii, cu afaceristii, cu comentatorii de pe cele doua baricade politice, cu literatii.
\nIn afara de faptul ca a rezistat psihozei de a pleca din tara si c\u00e3 nu-si face nicio m\u00e2ndrie din asta, domnul Petru nu spune mare lucru rom\u00e2nilor despre Rom\u00e2nia de azi si absolut nimic Occidentului. Nu e un \u201ebrand care nu costa nimic\u201c si trebuie plimbat si exportat in lumea larga pentru a drege imaginea tarii, cum pretinde editorul despre poetul si romancierul care vinde mai bine dec\u00e2t Vargas Llosa; e de presupus ca el exista superficial si suparator pentru ei doar atunci c\u00e2nd li se sparge o teava la baie si negociaza pretul la banut. Asa se face ca domnul Petru nu-si va construi niciodata o casa intr-o padure de la marginea Bucurestiului si nici o vila somptuoasa in Cotroceni. O fata maritata, un alt baiat student, aceeasi nevasta de c\u00e2nd s-a insurat, aceeasi v\u00e2rsta cu celebrul literat care delecteaza occidentalii cu ororile reale si imaginare ale socialismului rom\u00e2nesc, domnul Petru n-a avut prea mult timp de citit niciodata, nici carti si nici ziare. La televizor se uita, obosit, cu coada ochiului si se minuneaza intristat de hotiile, jigodismul, prostiile si nerusinarile in care tara, jefuita, saracita, batjocorita, se scufunda de la o zi la alta, ca impinsa de o m\u00e2na dusmana. Adoarme cu g\u00e2ndul la ce are de muncit a doua zi. Si, la un pahar de vin, ii e rusine sa povesteasca prietenilor cum si c\u00e2nd a cunoscut femeia si ce face el in pat cu nevasta, nu se umfl\u00e3 \u00een pene cu ce-a facut el in viata, n-a iesit din tara dec\u00e2t pe banii lui, nu prea departe, o saptam\u00e2na – doua, amintirile despre anii socialismului muribund nu-l fram\u00e2nta. In acei ani a invatat temeinic meserie, in acei ani si-a trait tineretea cum se traieste pretutindeni tineretea si de atunci, sa nu se supere poetul, romancierul si comentatorul politic si amicii lui, domnul Petru si cei ca el duc pe umerii lor si tin in viata ce-a fost si ce-a mai ramas din Rom\u00e2nia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Recent, un poet, romancier si comentator politic pe c\u00e2t de adorat de unii, pe at\u00e2t de detestat de altii, pe c\u00e2t de invidiat si de ignorat, pe at\u00e2t de celebru pentru a se fi aflat, din nou, in acest an, nimeni nu prea stie bine cum, printre aspirantii la Nobelul pentru literatura, a evocat posibilitatea… Cite\u0219te mai mult »Domnul Petru nu pleaca din tara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13866","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1056,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13866","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13866"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13866\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13866"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13866"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13866"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}