<\/p>\n
Dupa ce calugarul italian Antonio Sca\u00efno da Sal\u00f2 redacteaza si publica in capitala Serenissimei Republici un \u201eTratat al jocului cu palma\u201c, parea ca in domeniul acestui sport lucrurile au atins apogeul, urm\u00e2nd apoi sa evolueze liniar, in logica unui progres institutional si tehnic previzibil. Ei bine, ca de obicei, Istoria isi bate joc de evidente si sfideaza orice previzibilitate \u201erationala\u201c. Asa se face ca in patria lui jeu de paume, in Franta adica, situatia incepe sa alunece, sa se degradeze, iar frumosul sport nobiliar si regal cade incetul cu incetul in desuetudine. Cum a fost posibil un asemenea declin, consecutiv unei ascensiuni mirobolante? Totul, in speta debutul sf\u00e2rsitului, se leaga de persoana, personalitatea si gusturile Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. De ce? Simplu, pentru ca monarhul, educat in spiritul austeritatii initiate de cardinalul Richelieu sub Ludovic al XIII-lea, apoi amplificat de alt cardinal, celebrul Mazarin, cel care i-a fost si pedagog, nu vede cu ochi buni dezmatul paume-ist. Deveniti vedete cu priza imensa la public, campionii jocului cu palma tineau capul de afis al tripourilor, unde jucau carti si zaruri pe sume considerate in epoca fabuloase. Acolo se petreceau orgiile, acolo se imbatau aristocratii si curtenii, acolo stralucea viata cea adevarata. Or, Regele Soare nu admitea nici concurenta in materie de stralucire, nici dezmatul initiat de altii. In plus, fire resentimentara, regele nu a uitat nici o clipa ca era un mediocru practicant al jeu de paume. Iata de ce el a stimulat dezvoltarea si transformarea in fenomen social a altui joc de societate, biliardul. Si deoarece nu existau campioni, fiind practic un sport abia nascut, monarhul, bine antrenat, si-a putut valorifica abilitatile de concentrare si s\u00e2nge rece, domin\u00e2nd obiectiv noua arena dedicata biliardului. Treptat, mesele de joc iau locul salilor in care se disputau partidele de paume. Ultima mentiune istorica a jocului considerat stramos legitim al tenisului modern a fost cu prilejul pronuntarii celebrului Juram\u00e2nt al Jocului cu Palma, eveniment consumat in 1789 la Versailles. Astazi, in Franta, nu mai exista dec\u00e2t trei stabilimente in care se practica at\u00e2t de iubitul odinioara sport. Unul la Paris, altul la Fontainbleau si altul la Bordeaux. Numarul total al jucatorilor inregistrati oficial nu depaseste cifra de 250. Iar pe plan mondial se pare ca nu sunt mai mult de 5.000 de sportivi care au ales ca modalitate de a se intrece acest joc cu sorginte medievala, intr-o vreme at\u00e2t de popular si de iubit. Sic transit gloria mundi… n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa ce calugarul italian Antonio Sca\u00efno da Sal\u00f2 redacteaza si publica in capitala Serenissimei Republici un \u201eTratat al jocului cu palma\u201c, parea ca in domeniul acestui sport lucrurile au atins apogeul, urm\u00e2nd apoi sa evolueze liniar, in logica unui progres institutional si tehnic previzibil. Ei bine, ca de obicei, Istoria isi bate joc de… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (13)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13851","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1068,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13851","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13851"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13851\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13851"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13851"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13851"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}