{"id":1385,"date":"2010-02-11T12:28:23","date_gmt":"2010-02-11T10:28:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1385"},"modified":"2010-02-11T12:30:06","modified_gmt":"2010-02-11T10:30:06","slug":"un-strigat-in-tara-surzilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-strigat-in-tara-surzilor\/","title":{"rendered":"Un strigat \u00een Tara surzilor"},"content":{"rendered":"

Spre mijlocul anilor ’80 din secolul trecut c\u00e2nd numarul veleitarilor si grafomanilor, c\u00e2ntareti de ocazie fara comanda sociala, se \u00eenmultise \u00eengrijorator am primit sarcina \u2013 ce zic, ordinul! \u2013 sa \u00eembunatatim compozitia celor ce slaveau conducatorul si politica lui cu condeie de rang mai \u00eenalt a caror prezenta \u00een corul polifonic se estompase p\u00e2na la disparitie: sa scrie, mi s-a spus, Bogza, Jebeleanu, Buzura, Zaciu, Manolescu, Iorgulescu. Sa mai scrie Stancu, Barbu, Lancranjan… Am pus m\u00e2na pe telefon ca sa transmit ordinul. C\u00e2tiva \u2013 Bogza, Jebeleanu \u2013 se \u00eembolnavisera subit, altul, da, \u201escrie\u201c, dar sa mai am\u00e2nam un pic, Zaciu era \u00een Germania, la rude. Pe Augustin Buzura nu l-am mai sunat, stiam raspunsul dinainte: era suparat, pe buna dreptate, ca \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c o cititoare fusese facuta sa-i \u201e\u00eenjure\u201c eroina din \u201eDrumul cenusii\u201c… Singur Mircea Iorgulescu s-a aratat dispus, ba \u00eenca sa tina un serial \u00eentreg, \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c, cu o istorie a cuvintelor decazute: cuv\u00e2ntul democratie, cuv\u00e2ntul libertate, cuv\u00e2ntul unitate, cuv\u00e2ntul unire, cuv\u00e2ntul dreptate, cuv\u00e2ntul patriotism, dar si alte cuvinte ca dezbatere, colocviu, polemica. <\/strong><\/em><\/p>\n

Ne-am oprit la cuv\u00e2ntul patriotism, cel mai decazut dintre toate, morfolit de armata oportunista a c\u00e2ntaretilor de ocazie si personalizat p\u00e2na la dezgust nu doar cu condeiul, ci si cu penelul ori pe portativul compozitorilor. Contextul era acela al \u201ev\u00e2rfului de sarcina\u201c cunoscut de cultul personalitatii conducatorului unic: patriotismul devenise sinonim cu juram\u00e2ntul de fidelitate fata de Ceausescu (Parca dupa ’89 un prim-ministru, prelu\u00e2nd ideea, a instituit ca o conditie de promovare \u00een functie declaratia de fidelitate fata de propria-i persoana…) \u00cen numele patriotismului, Ceausescu era atotprezent pe buzele poetilor, \u00een tablouri unde-si dadea m\u00e2na, peste rama, cu Stefan cel Mare, Mihai Viteazu sau Mircea cel Batr\u00e2n, nu mai stiu, iar sotia lui parea ca printre nouri plutea ca o sirena sau zeita filiforma: descarcat de continutul de idei si sentimente si confiscat de o singura persoana cuv\u00e2ntul patriotism mai era rostit abia cu jumatate de gura, ocolit ca unul din acele cuvinte rusinoase de care parintii \u00eesi feresc copiii. Criticul Mircea Iorgulescu voia sa faca (scrie) \u2013 si unde! \u2013 istoria cuv\u00e2ntului patriotism pe care, sustinea el, e nevoie sa-l reabilitam ca pe un fost detinut politic sau cioflingar de drept comun: naivitate, utopie, sfidare? N-a mai apucat s-o faca, luat cu alte treburi si preocupari \u00eentre care o patriotica fuga din tara. Ce se \u00eent\u00e2mpla cu patriotismul dupa ’90? Cuv\u00e2ntul n-a iesit din carantina si, asediat si de globalizare, e ocolit si hulit de elita p\u00e2na c\u00e2nd \u2013 pornind de la noile viziuni globaliste asupra patriilor si suveranitatii lor, dar si de la o idee a lui Marx \u2013 patria si statul ca atare vor disparea odata cu continutul lor devenit caduc. Ced\u00e2nd prin reglementari mai mult sau mai putin consensuale unele laturi ori prerogative ale suveranitatii nationale, aceasta tot mai str\u00e2mtorata p\u00e2na ce va fi trimisa si ea \u00een detentie, mai are patriotismul vreun sens, un continut si un rost? Poti fi patriot \u00een si cu numele patriei europene? Ce fel de rom\u00e2ni suntem ca europeni globalizati si ce fel de europeni suntem fara patrie? Hartile nationale se decoloreaza si pier. Cuv\u00e2nt muribund, patriotismul este \u00eempins sa devina o notiune si un sentiment fara obiect, caci nu poti iubi ceea ce nu cunosti ori nu mai exista. El este de pe acum exilat, dat la o parte si suplinit de mai modernul sentiment civic caruia i s-au dedicat at\u00e2tea ong-uri de import. Un fost si glorios partid al aliantei civice e din aceeasi zona. Probabil ca din cuv\u00e2ntul patriotism ne va ram\u00e2ne doar folosirea lui istorica \u00een contexte bine precizate. Si nostalgia dupa cele ce au fost si nu mai sunt. E posibil sa-l stergem din dictionare. Exista si propunerea \u2013 profilactica! \u2013 potrivit careia acest cuv\u00e2nt \u2013 ca si cea mai \u00eenalta \u00eentruchipare rom\u00e2neasca a lui, poetul national M. Eminescu \u2013 sa fie uitat o vreme, ca si cum ar fi murit. Mai \u00eencolo vom (vor) vedea ce se va \u00eent\u00e2mpla cu el. \u00censa macar consecintele istorice punctuale ale patriotismului nu pot fi puse, ca masonii, \u00een adormire. Una dintre aceste consecinte care \u00eenca mai supravietuieste abia trag\u00e2ndu-si sufletul, \u00eensa gratie careia am ajuns sa ne numim, cum \u00eenca ne mai numim, este Unirea. Iar Unirea, cum sustinea Kogalniceanu, natiunea a facut-o, ca o forma suprema a patriotismului ce a \u00eensufletit o mare generatie de rom\u00e2ni si \u00eenca vreo c\u00e2teva dupa ea, p\u00e2na ce ne-am putut considera cetateni ai Rom\u00e2niei \u00eentregite, stat national unitar si suveran. P\u00e2na ieri-alaltaieri. Azi… Azi dna Magda Ursache, veritabil Argus cu o suta de ochi din care jumatate ram\u00e2n mereu deschisi ca sa pl\u00e2nga ce vede, descopera cu agerime inegalabila derapajele pe care conjunctura iute schimbatoare le produce \u00een capul si mentalitatea unor intelectuali altminteri stimabili, dar tare slabi de virtute si gata sa devina mankurti c\u00e2nd conjunctura o cere. Printre derapajele surprinse cu ochii lui Argus de dna Ursache, una mai deplorabila dec\u00e2t altele consta \u00een ridiculizarea mioapa si prosteasca a patriotismului si a functiei sale de combustibil al istoriei. \u00centr-un eseu antologic publicat \u00een bataioasa revista din Pascani \u201eSpiritul critic\u201c, domnia sa constata cu amaraciune si indignare (dar indignarea face versul!) despuierea istoriei rom\u00e2nilor de acest combustibil national pe care niciun popor european, necum american, nu-l abjura: ca sa nu ram\u00e2na despuiat, \u00een pielea goala ca la Vama Veche. Emancipati si pasionati de nudism, noi si ai nostri o putem face. Putem dezbraca marile acte istorice de haina lor patriotica. Un fel de poet iesean \u2013 de-ar fi singurul! \u2013 sfideaza spusele lui Kogalniceanu conchiz\u00e2nd, pe de o parte, ca Unirea de la 1859 n-ar fi fost dec\u00e2t o \u201ec\u00e2rdasie masonica de interese\u201c si, pe de alta parte, \u201eca \u00eenfratirea, at\u00e2t de necesara rom\u00e2nilor, e vinovata de starea rea a celor de dincolo de Milcov, duc\u00e2nd Tara Moldovei \u2013 pretinde editorialistul revistei \u201eCronica\u201c \u2013\u00a0 la pieire politica si economica\u201c. Asa \u00eenc\u00e2t, noteaza editorialistul satisfacut de marea descoperire, 24 ianuarie prilejuieste, cel putin pentru cei de peste Milcov, o \u201ecam masochista sarbatoare\u201c. Ideea Unirii care jupoaie si saraceste nu e noua. Cu aplicatie la 1918 am mai auzit-o din felurite contraforturi postdecembriste. Mai mult dec\u00e2t de patriotism, e vorba \u00een aceste cazuri de absenta simtului istoric. Bonjuristul respectiv (desi n-ar trebui sa-i jignim pe adevaratii \u201ebonjuristi\u201c compar\u00e2ndu-i cu editorialistul nostru ) se \u00eenscrie \u00een corul celor ce \u201eSc\u00e2rbiti de natiune considera specificul etnic o povara greu de carat \u00een spate prin lumea larga\u201c \u2013 conchide sec dna Ursache. \u00cen aceste conditii, \u00een care istoria e \u00eentoarsa pe dos iar marile ei acte vazute ca pungasii emanate de la \u201ec\u00e2rdasii\u201c mafiote, mai are vreun sens, vreo ratiune si un rost patriotismul? Mai poate scriitorul sa se \u00eenfasoare ca altadata, si nu doar \u00een comunism, cu drapelul rupt al acestui cuv\u00e2nt \u00eentr-adevar compromis si decazut prin uzurpare, prin minciuna, prin demagogie? Printre putinii care mai au totusi curajul sa o faca este chiar dna Magda Ursache din acea Moldova \u201epierita\u201c (!) din pricina Unirii de la 1859: sub privirile probabil ironice ale noilor bonjuristi \u00een curs de mankurtizare voluntara, ea se apleaca \u00een genunchi, ridica steagul cazut si calcat \u00een picioare, \u00eel scutura de praful demagogic si denigrator cu care l-au acoperit patriotii de ocazie (exponenti ai \u201eurii de porunceala\u201c de care vorbea odata Iorga) si-l salta, \u00eenalt\u00e2ndu-l acolo unde \u00eei mai este \u00eenca locul: \u201eSpuneam ca permutabilii nostri condeieri, care n-au \u00eenotat contra curentului nici ante, nici postceausist, mereu pe faza (\u201estay tuned!\u201c) au intrat cu zel \u00een programul de de-constructie, de de-compunere, un punct nodal fiind desele exersari de denigrare a Unirii mici si mari. (…) Intrati \u00eentr-o Europa unita, lovim de 20 de ani \u00een… Unire, ca si cum n-am fi destul de dezbinati. Dupa ocupatia sovietica, s-a facut puscarie pentru Hora Unirii. Numai s-o fi intonat si ajungeai la \u201emititica\u201c. Deloc \u00eent\u00e2mplator, cartile puse la index au fost ale marilor patrioti: Iorga, Gusti, Motru, Simion Mehedinti, Nae Ionescu, Blaga, Ion Petrovici, Eliade, Noica, Mircea Vulcanescu, Ovidiu Papadima, Ernest Bernea… De ce au fost interzisi de Leonte Rautu et alii? Raspunde Mircea Platon \u00eentr-un interviu din \u00abA treia forta. Rom\u00e2nia profunda\u00bb, Editura Logos, 2008: \u00abCartile vechi au caracter, nu mai pot fi reeducate.\u00bb Proletculturnicii anilor ’50 au \u00eencercat distrugerea structurii natiunii prin distrugerea marilor personalitati. Ele \u00eencheaga natiunea, \u00eei dau o directie, deci jos cu ele. Cei indexati s-au ocupat de trasaturile neamului, ca Mircea Vulcanescu \u00een Dimensiunea rom\u00e2neasca a existentei. Un stalinist, Ion Calugaru, considera expresia specific national \u00abformula moarta\u00bb. Noi am \u00eengropat-o. Natiunile mari au rezistat pentru ca si-au cinstit valorile; nu le-au negat, nu le-au minimalizat. \u00cen loc sa ne cultivam demnitatea nationala, dupa acel decembrie, s-a vehiculat ad nauseam ideea ca am fi popor mic, de nimic, o nimicarnita istorica. I-am rupt pe elevi de etos si etnos, le-am bagat \u00een cap ca spatiul matrice e nociv (…). Cineva, nu vreau sa-mi mai amintesc, era revoltat de prezenta \u00een Istorie a lui Br\u00e2ncoveanu. Cum Br\u00e2ncoveanu? N-a fost dec\u00e2t un oligarh corupt. Pe domnul crestin l-au decapitat la 60 de ani turcii, \u00een vazul consulilor europeni prezenti la spectacol, dupa ce si-a vazut fiii murind. Voievozilor noi le-am mai taiat o data capetele si nasurile, i-am mai rupt cu camile, i-am mai tradat o data, r\u00e2z\u00e2nd de jertfa lor \u00een batalie. Stefan cel Mare e tinta tuturor pictorilor de h\u00e2rtie igienica, pe subiectul \u00absex medieval\u00bb. Ce alegi \u00eentre a-ti trada un prieten si a-ti trada tara?, m-a \u00eentrebat un teleast. A fost uluit, daca nu indignat de raspuns. El si-ar fi tradat mai degraba tara dec\u00e2t amicul, nesocotind spusa lui Grigore Vieru: \u00abtradarea de neam e un curaj, dar e unul nemernic\u00bb. Daca eu g\u00e2ndeam altfel nu eram dec\u00e2t o colivareasa care vorbea cu cuviinta despre eroi si morminte. \u00abJertfa patriotica\u00bb, m-a ironizat el, fac\u00e2nd trimitere la Caragiale. (…) Se r\u00e2de de \u00abjertfa patriotica\u00bb, dar \u00een mic: un fost ministru al \u00eenvatam\u00e2ntului, Mircea Miclea, s-a laudat ca a urinat pe harti geografice, Gianina Corondan a topait si ea pe harta Rom\u00e2niei, actorul si dramaturgul Costel Popa a sters scena Teatrului National, experimental vezi Doamne, cu tricolorul. Suntem nu mari, ci mici comedianti. De la kitsch \u00abpatriotic\u00bb ceausist am ajuns la kitsch antipatriotic… Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, Piata Unirii din Iasi, fosta Piata Dughenelor (p\u00e2na-n 27 mai 1912, c\u00e2nd s-a inaugurat statuia lui Cuza), se numeste Piata Distractiei\u201c \u2013 \u00eesi \u00eencheie Magda Ursache aceasta m\u00e2nioasa pl\u00e2ngere cronicareasca. Un impresionant strigat plin de amaraciune si indignare. Nu-i un strigat \u00een pustiu, dar este un tipat \u00een Tara surzilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Spre mijlocul anilor ’80 din secolul trecut c\u00e2nd numarul veleitarilor si grafomanilor, c\u00e2ntareti de ocazie fara comanda sociala, se \u00eenmultise \u00eengrijorator am primit sarcina \u2013 ce zic, ordinul! \u2013 sa \u00eembunatatim compozitia celor ce slaveau conducatorul si politica lui cu condeie de rang mai \u00eenalt a caror prezenta \u00een corul polifonic se estompase p\u00e2na la… Cite\u0219te mai mult »Un strigat \u00een Tara surzilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1016,1018,1021,1017,1020,1019],"class_list":["post-1385","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogza","tag-buzura","tag-iorgulescu","tag-jebeleanu","tag-manolescu","tag-zaciu"],"views":2209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1385","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1385"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1385\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1385"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1385"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1385"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}