Evocat de Dumitru Radu Popescu \u00een minunata revista \u201ePro Saeculum\u201c, eternul contemporan al nostru Eminescu Mihai scria \u00een Timpul, \u201eieri 5 aprilie 1879\u201c: \u201ePeste tot credintele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu saracia claselor lucratoare ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine. Stilul elegant al arhitecturii Renasterii, cel maret gotic, cedeaza stilului monoton al cazarmelor de \u00eenchiriat, Shakespeare si Moli\u00e8re cedeaza bufonariilor si dramelor de incest si adulteriu, cancanul si Offenbach alunga pe Beethoven si pe Mozart \u2013 e o epoca \u00een care ideile mari asfintesc, \u00een care zeii mor\u201c. Ca si oamenii, ideile, oric\u00e2t de mari, pot \u201easfinti\u201c, iar modelele, ca si zeii, mor si ele din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, la intervale istorice mai mult sau mai putin determinate. Cinicul Paul Zarifopol \u00eentrevazuse fenomenul epuizarii clasicilor si nu se sfia sa-i \u201edenunte\u201c pe Racine si Corneille deveniti plicticosi, curate \u201emortaciuni\u201c \u00een lectura contemporanilor lui. Gusturile se schimba: pe cale naturala. Dincolo de pesimismul sau de import, Eminescu semnala \u00eensa \u00een citatul scos la iveala de D.R. Popescu un fenomen artificial si violent de un dogmatism ce va deveni, cu timpul, din ce \u00een ce mai frecvent si mai catastrofal: culpabilizarea si \u201euciderea\u201c fortata a marilor valori. Nu mor caii c\u00e2nd vor c\u00e2inii \u2013 s-a dovedit si se vadeste din ce \u00een ce mai clar subrezenia acestei convingeri naive, chiar daca e de sorginte populara si umanista. \u201eM\u00e2na \u00een m\u00e2na cu saracia claselor lucratoare\u201c \u2013 profetiza sumbru si apocaliptic Luceafarul national \u2013 \u201ecultura secolului ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine\u201c. Precum toti marii creatori, Eminescu era un geniu \u201eprotocronic\u201c. \u00cen secolul urmator vor veni pompierii lui Bradbury ca sa lichideze, la propriu, bibliotecile: \u201eEi, da\u201c \u2013 spune D.R. Popescu cu vesela disperare a contemporanului nostru, oximoronicul Teodor Mazilu \u2013 \u201enumitul Bradbury ne-a fericit cu o descoperire geniala: pompierii au misia de a pune cartile pe foc! Temperatura propice pentru transformarea cartilor \u00een cenusa este de 451 grade F… Ca omenirea sa nu-si mai piarda zilele cu fleacuri, breasla Pompierilor M\u00e2ntuitori da foc nenorocitelor gunoaie seculare \u2013 Cartile! \u2013 aceste alibiuri ale memoriei, culturii si constiintei…\u201c. \u00centr-un sincronism remarcabil cu rugurile fasciste pe care nu doar fascistii le-au iscat, \u201epompierii\u201c lui Bradbury si-au facut din plin simtita prezenta devastatoare si \u00een bibliotecile rom\u00e2nesti. Cine-ar fi crezut ca \u00een profetia din citatul lui Eminescu din eseul (\u201eCulcat\u201c) lui D.R. Popescu poetul national vestea la 1879 propria lui moarte si decesul \u201eLuceafarului\u201c \u2013 perla coroanei \u00een poezia si cultura rom\u00e2na? Pompierii \u201enumitului\u201c Ray Bradbury au trecut si prin Rom\u00e2nia arunc\u00e2nd pe rug, laolalta cu \u201eDoina\u201c lui Eminescu, numeroase opere din fondul principal al culturii rom\u00e2ne. Efectele \u201eprotocronismului\u201c eminescian de la 1879 se resimt puternic \u00een 1980, c\u00e2nd, \u00een ziua memorabila de 12 octombrie, comunitatea scriitoriceasca din Rom\u00e2nia, urmasii lui Eminescu vasazica, puteau citi acest comunicat ce denunta fondul periculos si nociv al instigatorului M. Eminescu: \u201eNe exprimam deci consternarea\u201c \u2013 spunea acel comunicat exterminator \u2013 \u201eca este cu putinta ca \u00een anul 1980, \u00een Republica Socialista Rom\u00e2nia, sub egida Academiei, sa se publice asemenea materiale, care incita la ura rasiala, care afirma idei de baza ale fascismului, care \u00eendeamna la huliganism\u201c. \u00cen consecinta, pompierii \u201enumitului\u201c Bradbury cereau atunci retragerea din circulatie a volumului sus amintit si legarea la gura a \u201eDoinei\u201c lui M. Eminescu. Nemuritori, pompierii lui Bradbury re\u00eenvie mereu sub alte nume si joaca un rol din ce \u00een ce mai planetar. \u00cei ofer dlui Dumitru Radu Popescu, din pozitia \u201eculcat\u201c, \u00eenca un caz-exemplu concludent ca protocronismul eminescian din citatul sau \u00eesi pastreaza si \u00eesi amplifica actualitatea \u00een niste proportii nebanuite nici de romanticul depresiv M. Eminescu. \u00cen revista \u201eTribuna\u201c din Cluj, trecuta pe vremuri pe sub m\u00e2na si mintea dsale, citesc, frec\u00e2ndu-ma la ochi, prima parte dintr-un articol semnat de dl Laszlo Alexandru, italienist de care nimic nu ma leaga dec\u00e2t o ploaie de injurii aruncata asupra-mi din cauza \u201eprotocronismului\u201c marelui erudit si profesor Edgar Papu. Ploaia respectiva a trecut, hainele mi s-au \u201euscat\u201c, pot, asadar, cita linistit din articolul extraordinar al dlui Laszlo Alexandru intitulat \u201eDante si g\u00e2ndirea \u00abpolitic corecta\u00bb\u201c: \u201eO stire surprinzatoare a fost data publicitatii de agentia Adnkronos \u00een ziua de 12 martie curent. \u00cenainte de-a ma referi la continutul ei, o traduc aici din limba italiana. \u00abStereotipuri, locuri comune, continuturi si fraze jignitoare, rasiste, islamofobe si antisemite care pot fi greu \u00eentelese si rareori sunt evidentiate si explicate \u00een mod corect. Acesta e continutul anumitor tertine din Divina Comedie care, conform Gherusha 92, organizatie a cercetatorilor si profesionistilor care se bucura de statutul de consultanti speciali pe l\u00e2nga Consiliul Economic si Social al Natiunilor Unite si desfasoara proiecte de educatie pentru dezvoltare, drepturile omului, rezolvarea conflictelor, rasism, antisemitism, islamofobie, ar trebui eliminata din programele scolare sau, cel putin, citita cu necesara prudenta.\u00bb \u00abDivina Comedie\u00bb \u2013 explica pentru Adnkronos Valentina Sereni, presedinta Gherusha 92 \u2013 \u00abst\u00e2lp de temelie a literaturii italiene si piatra de hotar \u00een formarea elevilor italieni prezinta continuturi jignitoare si discriminatoare at\u00e2t \u00een lexicul sau, c\u00e2t si \u00een substanta ei si este propusa fara niciun filtru sau fara consideratii critice legate de antisemitism si rasism. Studiind Divina Comedie, tinerii sunt obligati, fara filtre sau explicatii sa aprecieze o opera care calomniaza poporul evreu, \u00eenvata sa-i \u00eempartaseasca mesajul de condamnarea antisemita, repetat si \u00een zilele noastre \u00een slujbe, predici, povete, cuv\u00e2ntari si care i-au atras poporului evreu durere si doliu\u00bb\u201c. Consider\u00e2nd sau confund\u00e2nd \u201eDivina Comedie\u201c \u2013 c\u00e2nturile respective: XXXIV, XXIII, XXVIII, XIV etc. \u2013 cu un fel de carticica sefului de cuib sau chiar \u201eMein Kampf\u201c, interpretii respectivi ignora \u00een primul r\u00e2nd un fapt elementar: cele doua brosuri legionare, fasciste ori naziste sunt destinate \u00een chip direct si expres legionarilor, fascistilor si nazistilor, sunt ghiduri de comportament si actiune directa pentru verzii sau brunii care au \u00eembracat deja respectivele vesminte. Nu sunt nici macar brosuri de propaganda, ci manuale de buna si corecta purtare… fascista a fascistilor propriu-zisi. Confuzia dintre niste ghiduri de comportare pentru adepti si \u201eDivina Comedie\u201c sau oricare alta opera sau capodopera literara este impardonabila. Ca si concluzia, aberanta, si recomandarea, punitiva, facute pe adresa capodoperei dantesti: \u201eArta e facuta din forma si continut\u201c (\u201eContinut si forma \u00een arta\u201c era titlul unei carti a unuia dintre primii ideologi dogmatici ai realismului socialist din Rom\u00e2nia, bun precursor al g\u00e2ndirii \u201epolitic corecte\u201c de azi \u2013 n.n.), \u201esi chiar admit\u00e2nd ca \u00een \u00abDivina Comedie\u00bb exista diverse niveluri de interpretare, simbolic, metaforic, iconografic, estetic, aceasta nu ne autorizeaza sa eliminam semnificatia textuala a operei, al carei continut denigrator este evident si contribuie, astazi ca si ieri, la rasp\u00e2ndirea acuzatiilor false, care au costat de-a lungul secolelor milioane si milioane de morti.
\nPersecutii, discriminari, expulzari, arderi pe rug au avut de suferit din partea crestinilor evreii, homosexualii, maurii, popoarele necredincioase, ereticii si pag\u00e2nii, aceiasi pe care Dante \u00eei situeaza \u00een cercurile infernului si ale purgatoriului. Acesta este un rasism pe care lecturile simbolice, metaforice si estetice ale operei, evident, nu-l \u00eendeparteaza\u201c. Iata c\u00e2te crime, arderi pe rug, persecutii si exterminari poarta \u00een spate \u201eDivina Comedie\u201c si care, pesemne chiar din aceasta pricina, nici nu mai merita un minim respect not\u00e2nd, cum se cuvine, cu majuscule, Infernul si Purgatoriul din capodopera lui Dante! \u00cen concluzie, organizatia Gherusha 92, consultant special al unui Consiliu al Natiunilor Unite avertizeaza si recomanda: \u201eEste de datoria noastra sa le semnalam autoritatilor competente, inclusiv celor judiciare, ca \u00abDivina Comedie\u00bb prezinta continuturi jignitoare si rasiste care trebuie aprofundate si cunoscute. Solicitam, prin urmare, sa fie \u00eendepartata \u00abDivina Comedie\u00bb din programele scolare ministeriale…\u201c C\u00e2t de anacronica, vetusta si defazata devine \u00een aceste conditii semnificatia unei titulaturi precum \u201eNatiunile Unite\u201c nici nu mai trebuie spus, caci cum mai pot fi \u201eunite\u201c natiunile denuntate \u00een acest chip \u00eenaltului for international menit unei alte misiuni, umanitare, pacificatoare si cordialitatii universale. Din fericire, italienistul de la \u201eTribuna\u201c nu se inflameaza, cum facem noi aici \u2013 stimulati si de similitudinea dintre judecatile pe care g\u00e2ndirea \u201epolitic corecta\u201c le abate asupra modernului Eminescu, precum si asupra autorului medieval Dante Alighieri \u2013, ci, cu o eruditie rece si senina cumpanire restabileste adevarul ocultat: \u201eAutorul medieval\u201c \u2013 scrie Laszlo Alexandru \u2013 \u201e\u00eesi afirma deschis intentiile etice, care au stat la temelia \u00eentregului edificiu: dorinta de a-si \u00eendemna cititorii la cautarea fericirii prin mijloace oneste. si totusi criticii sai \u00abcorecti politic\u00bb de azi ne asigura ca am avea de-a face \u00een \u00abDivina Comedie\u00bb cu \u00abcontinuturi jignitoare si rasiste\u00bb, care influenteaza negativ spiritul public si sub pernicioase. Cum e posibil ca intentiile cu care poetul a pornit la drum sa fi esuat tocmai \u00een contrariul lor? Ce bruiaj radical a intervenit oare, pe calea dintre emitator si receptor, \u00eenc\u00e2t sensurile sa fie rasturnate, binele devenind rau, frumosul \u2013 ur\u00e2t, iar \u00eenaltarea spre cunoastere \u2013 scufundare \u00een ura? Av\u00e2nd \u00een vedere ca at\u00e2t emitatorul medieval, c\u00e2t si receptorii din prezent se plaseaza pe coordonate filozofice apropiate, \u00een premisele lor, dar ajung totusi la concluzii radical diferite, trebuie sa ne \u00eentoarcem privirile asupra mesajului. Sa vedem ce anume si cum e exprimat acolo, pentru a pricepe sursa radicalei incongruente\u201c. Dantologul \u201eTribunei\u201c ia la r\u00e2nd c\u00e2nturile \u00eencriminate si le repeta continuturile, descifr\u00e2nd \u00eentelesurile, \u201emesajul\u201c dantesc, si ce constata? Constata delictul minciunii prin omisiune: \u201eDintre cei trei damnati (Iuda, Brutus si Cassius \u2013 n.n.) plasati de Dante \u00een similare ipostaze de tortura, ei extrag doar figura lui Iuda si \u00eei accentueaza identitatea etnica, pentru a-si strecura exegeza ofensiva. Iuda nu a fost pedepsit \u00een \u00abDivina Comedie\u00bb pentru ca era evreu (tot evreu a fost si Iisus, cel tradat!), iar Dante Alighieri nu poate fi facut responsabil de sensurile peiorative ale cuv\u00e2ntului \u00abiudeu\u00bb din dictionarul De Mauro! Aceeasi situatie si \u00een c\u00e2ntul XXIII: nici o secunda nu e penalizata apartenenta etnica a ipocritilor din bolgia a sasea, ci tocmai nelegiuirea faptelor comise (…) Nu \u00abcalomnierea poporului evreu\u00bb se recunoaste \u00een aceste scene \u2013 cum aberant conchid comentatorii \u00abcorecti politic\u00bb \u2013 ci pedepsirea exemplara a pacatelor individuale ce au t\u00e2r\u00e2t \u00een eroare o colectivitate\u201c. Si, spre confirmare pentru ochii c\u00e2rpiti ori lipiti ai corectilor politic, autorul analizei din \u201eTribuna\u201c \u00eel convoaca pe Virgiliu care-i raporteaza lui Dante: \u201eDe altminteri Dante \u00eel \u00eentreaba la un moment dat pe Virgiliu daca a iesit cineva din Infern pentru a se m\u00e2ntui. Iar acesta \u00eei relateaza ca Iisus, cobor\u00e2t dupa moarte \u00een locul de pierzanie, a tras afara umbra primului parinte (Adam), a lui Abel, fiul sau, pe cea a lui Noe, a lui Moise legiuitorul supus; a lui Avram patriarhul si a regelui David, a lui Israel cu tatal si urmasii sai si cu Rahela, pentru care at\u00e2t de mult s-a straduit, si pe multi altii si i-a facut fericiti (…E altri molti, e feceli beati)\u201c. \u00cen loc sa damneze poporul evreu \u2013 conchide Laszlo Alexandru \u2013 tocmai dimpotriva, Dante \u00eei beatifica pe cei mai celebri reprezentanti ai acestuia! Concluzia acestei prime parti din excelentul sau articol restaurator este una opusa aceleia trasa prin omisiune de defaimatorii \u201eDivinei Comedii\u201c: \u201eIata ca Dante pare a fi fost un bun cunoscator si admirator al scrierilor ebraice. Poetul italian se preocupa de pedepsirea individuala a pacatosilor, de rasplatirea separata a virtuosilor, si nicidecum de diabolizarea unei comunitati etnice. Aprecierile formulate de cercetatorii organizatiei Gherusha 92 se vadesc falsificatoare\u201c. Nu e nicio surpriza \u00een faptul ca lantul falsificarilor poate continua sa str\u00e2nga \u00een latul prejudecatilor politice \u2013 de clasa, de rasa, totuna! \u2013 un Shakespeare, un Tolstoi, un Dostoievski si asa mai departe p\u00e2na la Eminescu Mihai care ne spusese ca \u201eToate-s vechi si noua toate…\u201c. Surprinzator \u00een schimb este ca acest lant sinonim cu latul at\u00e2rna si vine de sus de tot, de la Consiliul Europei, pardon!, de la Gherusha 92, consultantul special pe l\u00e2nga Consiliul Economic si Social al Natiunilor Unite: organizatie aflata, cum vedem din \u201ecitirea\u201c lui Dante, pe calea tocmai opusa (\u00een limba lui Caragiale: viceversa!) scopului (idealului!) sau initial. si nu stim daca si albirea negrului Othello din capodopera lui Shakespeare n-o fi venind si ea ca indicatie planetara tot din partea acelorasi specialisti ai ONU: sunt destule semne ca sub indicatiile lor pretioase \u201ecladirea mareata a civilizatiei, Shakespeare si Moli\u00e8re cedeaza bufonariilor si dramelor de incest si alcov, cancanul si Offenbach alunga pe Beethoven si pe Mozart \u2013 e o epoca \u00een care ideile mari asfintesc, \u00een care zeii mor\u201c. Ram\u00e2nem, vorba regretatului Florin Constantiniu, \u00een \u201epozitia culcat\u201c sub at\u00e2tea indicatii de la forurile planetare care-i pun sub o noua cenzura pe morti, una democratica: a homosexualilor si a altor discriminati din marea gradina a lui Dumnezeu. Ascensiunea pompierilor nu poate fi oprita, lumea e plina de biblioteci care asteapta sa fie epurate.
\nSatul de sub frunte
\nDiscriminati se simt si scriitorii rom\u00e2ni care se bat pentru doua mari cauze: mai nou, pentru locurile de veci de la Academie si, mai de demult, pentru cursa mereu pierduta a Premiului Nobel. Chiar asa se intituleaza editorialul lui Mircea Dinutz din \u201ePro Saeculum\u201c: \u201eCursa pentru Premiul Nobel\u201c.<\/p>\n
Ca sa-i mai consoleze pe cei ce r\u00e2vnesc la coroana Nobelului, M. Dinutz trage c\u00e2teva perne de sub marele premiu constat\u00e2nd ca acesta nu i-a scos din anonimat pe c\u00e2tiva detinatori ai lui din Egipt, Nigeria, Trinidad Tobago ori Sf\u00e2nta Lucia, las\u00e2ndu-i dupa \u201e\u00eencoronare\u201c la fel de necunoscuti ca mai \u00eenainte: Premiul Nobel nu te scoate din anonimat! Si, invers, marii ocoliti de laurii premiului, Cehov, Borges, Ibsen, Malraux, Cort\u00e1zar, Mishima, Proust, Pound n-au \u00eencetat sa c\u00e2stige marea \u201ecursa\u201c pentru audienta universala. Criticul de la Focsani urmareste si arunca putina apa rece peste \u201enebunia\u201c vanitatii, probabil motorul principal care agita spiritele \u00een jurul r\u00e2vnitei distinctii: nu cred ca \u201enebunia\u201c va \u00eenceta vreodata cu oric\u00e2ta ironie va fi ea tratata, inclusiv aceea, falacioasa, cu scriitorul \u201eatins de Sf\u00e2ntul Duh la o v\u00e2rsta frageda, de pe vremea c\u00e2nd era doar Mirciosu si \u00eenchina ode unei chiuvete desfundate…\u201c si de ce sa fim at\u00e2t de rai si ne\u00eenduratori cu aceasta frumoasa \u201enebunie\u201c, singura poate \u00een urma careia \u00een vanitoasa breasla n-a curs niciodata nicio picatura de s\u00e2nge?! Un regal animalier cu fauna politica actuala \u00een urma careia cad mortii unul dupa altul, ca spicele sub coasa, publica \u00een \u201ePro Saeculum\u201c Magda Ursache: cruda cum o stim si total nepasatoare fat\u00e3 de suferintele din jurul Premiului Nobel, face radiografia dezastrului din \u201ecriza dupa criza\u201c de care avem parte \u00een \u201ecapitalismul aflat \u00een putrefactie\u201c. Bilantul e, totusi, pozitiv, de vreme ce, optimista, d\u00e2nsa pregateste tava cu jaratic pentru \u201ecalul nazdravan\u201c al idealului ce va sa fie, \u00een veci, amin…
\nContinua \u00een \u201ePro Saeculum\u201c \u201eJurnalul poemelor\u201c, epopeea cotidiana si cenusie a unui poet important al nostru \u00een anii \u201edinainte\u201c adnotati, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cu reflectii si corectii la zi, dar tot asupra celor ce au fost. \u00centr-o paranteza, nota din 2012, dam de o fraza c\u00e2t o biografie a poetului Liviu Ioan Stoiciu aflat mereu pe drumuri, traind, cum spune, \u00eentr-un \u201eanotimp al migratiei\u201c: \u201eSunt plecat din Adjud, practic, din 1967, c\u00e2nd am terminat liceul si am poposit la Baia Mare la facultate, abandonata rapid, am venit profesor suplinitor la Ruginesti Vrancea\u201c (si unde se afla s\u00e2mbata 16 aprilie 1988 \u201ecu fise de cititor pentru biblioteca din comuna Ruginesti\u201c), \u201eapoi \u00een octombrie 1968 am plecat voluntar \u00een armata, dupa intrarea trupelor sovietice \u00een Cehoslovacia; dupa stagiul militar de un an si patru luni la B\u00e2rlad, la artilerie, la comanda, la radiotransmisiuni, am plecat \u00een tara, la mina Balan, apoi la ziarul \u00abInformatia Harghitei\u00bb, la Miercurea Ciuc, apoi la Bucuresti, \u00een toamna anului 1972, la facultate, am condus un cenaclu studentesc; am schimbat multe locuri de munca, neav\u00e2nd din ce sa ma \u00eentretin, am plecat din Bucuresti iar \u00een tara, m-am \u00eentors de la o mina din Petrosani la Bucuresti, din Bucuresti am plecat \u00een toamna anului 1974 la Cluj, iar \u00een mai 1975 am venit \u00een casa parinteasca la Adjud, dupa ce Doina Popa a ramas gravida; dar dupa casatorie, din iulie 1975, c\u00e2nd s-a nascut fiul, Laurentiu, am locuit la Focsani p\u00e2na la Revolutie\u201c. Aflat mereu pe drumuri, calator prin tara, lucrator la mina Balan si suplinitor la Ruginesti, student la Cluj si bibliotecar la Focsani, m\u00e2nat de saracie si neast\u00e2mpar, poetul e localizabil \u00eentr-un singur… loc: \u201eLa Fanion\u201c, \u00een poezie, si toate drumurile lui, presarate cu poeme ramase \u00een urma, \u00een \u201ejurnal\u201c si \u00een carti, duc \u00eentr-un singur centru: \u00een centrul poeziei\u2026 Printr-o drama a locului trece si exegetul lui Bacovia, criticul si istoricul literar Constantin Calin: drama locului de sub frunte, drama prin care trecea si Octavian Paler \u00eentors la Lisa ori Marin Preda \u201e\u00een vizita\u201c pe la Silistea Gumesti. \u201eUdestiul e un loc pe care \u00eel vizitez rar\u201c \u2013 \u00eei spune C. Calin lui
\nM. Dinutz \u2013 \u201e\u00eensa de la care ma revendic permanent. Un reper cardinal, indelebil. C\u00e2nd visez, topografia viselor e, adesea, cea de acolo. Nu o data si personajele lor. Udestiul de sub frunte e mai pregnant pentru mine dec\u00e2t Udestiul real\u201c. \u00censtrainatul se simte \u201eacasa\u201c doar \u00een amintire. Batr\u00e2na dintr-o capodopera a lui Fanus Neagu, intitulata chiar asa, \u201eAcasa\u201c, vine din deportare ca sa moara \u201eacasa\u201c, adica \u00een amintire. E tot ce i-a ramas. Udestii lui Constantin Calin e satul natal al lui Eusebiu Camilar, autorul \u201eCordunului\u201c (ramas \u00een sat cu o Casa Memoriala \u201eEusebiu Camilar\u201c), si al lui
\nH. Mihaescu, latinist si bizantinolog (ramas \u00een sat cu scoala numita \u201eAcad. Haralambie Mihaescu\u201c). Bizantinologul a urmat liceul st\u00e2nd la o gazda amar\u00e2ta \u00een Suceava, \u201ehranindu-se pe sponci: tatal \u00eei aducea joile o desaga cu faina de porumb si o putinica de lapte acru\u201c. Ei sunt modelele criticului de azi: \u201eMa \u00eendoiesc ca ei mai figureaza ca exemple pentru tinerii udesteni ai vremurilor de azi\u201c. Satul Udesti nu mai exista: \u201eEvolutiile locale nu ma \u00eencurajeaza. Aflu lucruri dezolante: pe fiecare ulita e c\u00e2te o cr\u00e2sma cu steagul UE la usa. Pam\u00e2nturile ramase p\u00e2rloage s-au \u00eenmultit. Laptele trebuie cumparat de la t\u00e2rg. Batr\u00e2nii sunt mohor\u00e2ti. Profesorii \u2013 majoritatea \u2013 navetisti. Abonatii la ziare si reviste, foarte rari. Ghidul general \u00een materie de politica si societate e televizorul. Comunitatea e scindata religios\u201c. Satul rom\u00e2nesc e un \u201ecimitir\u201c bacovian al amintirilor. \u201eL-am scos\u201c \u2013 spune Constantin Calin \u2013 \u201ep\u00e2na si din planurile mele de vacanta\u201c. Nostalgia e acoperita de deceptie: norul bacovian al deceptiei at\u00e2rna ca un lintoliu asupra \u00eentregului sat rom\u00e2nesc, \u00eemp\u00e2nzit de cr\u00e2sme cu steagul UE la usa. O marturisire exceptionala a exegetului lui Bacovia, \u201ebacovian\u201c el \u00eensusi, e aceasta: \u201eCea mai veche si mai statornica iubire a mea e iubirea de alb. Albul e igienic, protejeaza, dar trebuie, la r\u00e2ndu-i protejat\u201c. Un interviu senzational al Rodicai Lazarescu luat prof. dr. Mihai Vinereanu, un \u201erebel al lingvisticii\u201c, vrea sa puna pe jar comunitatea lingvistica rom\u00e2neasca, oferindu-i preopinentului, plecat dinainte de \u201989 \u00een Germania si stabilit apoi, din 1986, \u00een America, ocazia unei provocari: profesorul Vinereanu a avut si continua sa aiba \u201eideea nastrusnica\u201c a originii nelatine a limbii rom\u00e2ne, care, spune domnia sa, \u201emi-a venit \u00eenca din vremea studentiei, pe la \u00eenceputul anilor \u201980 si ma \u00eentrebam daca cineva, vreodata, a mai avut aceasta idee nastrusnica, cum spuneti dvs. La acea vreme nici macar nu auzisem de \u00abDacia preistorica\u00bb (Nicolae Densusianu \u2013 n.n.), cu at\u00e2t mai mult de Felix Colson si lucrarile sale\u201c. Felix Colson, diplomat francez \u00een Tarile Rom\u00e2ne \u00eenainte de Unirea Principatelor, \u201ee primul autor care vorbeste de originea nelatina a poporului si a limbii rom\u00e2ne\u201c. Provocator, amplul interviu din \u201ePro Saeculum\u201c vrea sa sparga zidul de tacere, sa opreasca boicotul din jurul \u201erebelului\u201c rom\u00e2no-american, ignorat de comunitatea academica lingvistica din Rom\u00e2nia. P\u00e2na la un punct, \u201ecazul\u201c e probabil similar cu al batr\u00e2nului \u201erebel\u201c Neagu Djuvara cu ai sai cumani de la originea poporului rom\u00e2n… Foarte interesante sunt eseurile recuperatoare ale lui Octavian Soviany dedicate uitatilor poeti Dimitrie Nanu (1873-1943) si George Murnu (1868-1957), recititi printr-o \u201egrila\u201c neoclasica si sprijiniti, \u00een reabilitare, de nume precum Mor\u00e9as, Marcel Raymond, Gilbert Durand si, pentru cel de-al doilea, de apropieri de Macedonski, \u201eCorpus hermeticum\u201c si Ren\u00e9 Ghil, teoreticianul instrumentalismului. Autorul romanului manierist, \u201edecadent\u201c si matein \u201eViata lui Kostas Venetis\u201c, sterge praful de pe acesti poeti uitati cu o \u201ebaie\u201c de modernism. Efectele acestei \u201ebai\u201c \u00eemi par mult mai ilustrative pentru instructia, gustul literar, speculatia fina si erudita ale criticului, dec\u00e2t pentru valoarea \u00een sine a lirismului, retoric si greoi, din creatia celor doi poeti. De n-ar fi secolul 20 \u00een care ei ajung biologic, am compara demersul critic plin de farmec al lui Octavian Soviany cu incursiunea memorabila a lui Eugen Simion \u00een splendida \u201edimineata a poetilor\u201c dint\u00e2i ai liricii rom\u00e2nesti de acum doua secole. Acolo, un critic \u00eenarmat cu cele mai noi instrumente de lucru ad\u00e2nceste farmecul genuin al \u00eent\u00e2ilor nostri poeti arat\u00e2ndu-ne de ce si cum trebuie sa-i citim si pretuim \u00een limba lor \u00eempleticita; dincoace efortul restauratorului \u00eei scoate din mediul lor \u201enatal\u201c, schimb\u00e2ndu-le limba si replant\u00e2ndu-i, printr-o noua \u201electura\u201c, \u00eentr-un sol strain lor \u00eens\u00e3si. Izbuteste sa-i \u201ereplanteze\u201c plauzibil doar c\u00e2nd vorbeste cu limba lor, fara a-i traduce prin Marcel Raymond si Gilbert Durand sau din perspectiva lui Ren\u00e9 Ghil. Iata o recuperare plauzibila a lui George Murnu: \u201eDiscreta lor modernitate (a versurilor \u2013 n.n.) rezida \u00eensa mai putin \u00een viziunea \u00abmuzicala\u00bb care contrazice spiritul socratic al neoclasicismului, c\u00e2t \u00een prezenta, mai mult sau mai putin fortuita, a acelor tensiuni si disonante ce caracterizeaza limbajul poetic modern. Aspiratia uraniana e astfel \u00een contrast totdeauna la Murnu cu limbajul bolovanos si lipsit de transparenta \u00een care pare a se \u00eempiedica orice elan spiritual. Constient sau nu, poetul apeleaza aici, pentru a da expresie \u00abcontinuturilor\u00bb sale, la \u00abformele\u00bb parca cel mai putin adecvate, aceasta contradictie dintre spirit si litera fiind \u00een cele din urma generatoare de inefabil\u201c. Spiritul \u00eenalt, \u00eempiedicat de litera bolovanoasa ce-l traduce, iata sursa inefabilului. De recitit si r\u00e2ndurile pe care
\nG. Calinescu le dedica, \u00een \u201e\u00cendrumari spre clasicism\u201c, celor doi poeti regasiti cu un apreciabil spor de modernitate de catre Octavian Soviany.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Evocat de Dumitru Radu Popescu \u00een minunata revista \u201ePro Saeculum\u201c, eternul contemporan al nostru Eminescu Mihai scria \u00een Timpul, \u201eieri 5 aprilie 1879\u201c: \u201ePeste tot credintele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu saracia claselor lucratoare ameninta toata cladirea mareata a civilizatiei crestine. Stilul elegant al arhitecturii Renasterii,… Cite\u0219te mai mult »\u00cen latul gandirii \u201epolitic corecte\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8424,8425],"class_list":["post-13846","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pro-saeculum","tag-limbajul-poetic"],"views":1194,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13846","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13846"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13846\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13846"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13846"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13846"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}