In ultimii ani, ciclul mediu de viata al unui magazin nou deschis nu a depasit c\u00e2teva luni. Este o observatie empirica, dar daca cineva ar filma o data pe luna, timp de un an, Calea Victoriei, mont\u00e2nd apoi in succesiune rapida imaginile corespunz\u00e2nd fiecarei secvente de bulevard, s-ar vedea ca intr-un glob disco schimbarile: firmele se transforma in alte firme, vitrinele magazinelor de haine se umplu de etichetele soldurilor, apoi se golesc si fac loc altor magazine de haine, apoi de parfumuri, unei farmacii, apoi unui shop cu trabuce, apoi unui second hand, care se transforma doar pentru o secunda intr-un minirestaurant cu m\u00e2ncare ecologica, a carui firma va capata imediat culoare maro-ars a unei saormerii. Presupun\u00e2nd ca filmul va continua totusi in viitor, se poate presupune ca peste vreo cativa ani imaginea schimbarilor va incepe totusi sa incetineasca, apoi va ingheta pe imaginea unei firme anunt\u00e2nd, cu litere mari, ca vinde COVRIGI.
\nCovrigul este, intr-adevar, biznisul care cunoaste in ultimii ani, succesul cel mai epatant. Pe vremuri, nu foarte demult, trebuia sa umbli un timp ca sa gasesti un magazin de covrigi, de regula uscati bine si mici. Acum, esti impresurat din toate partile. In fiecare zi, orice strada am lua, se deschide macar un ghiseu unde se v\u00e2nd covrigi. Probabil ca se da si aici faliment; dar in imaginea mare asta nu se vede, caci expansiunea covrigilor calca totul in picioare. Covrigarii \u201etraditionale\u201c, sau declar\u00e2nd \u201eo traditie din 1939\u201c, sau pur si simplu recente, v\u00e2nd de dimineata p\u00e2na noaptea covrigi cu sare, cu mac, cu nuci, cu miere, cu salam, cu visine, cu crenvursti, cu br\u00e2nza, cu Nutella, cu mar, cu usturoi, cu marar, cu dude (numai in sezon), cu carne, cu moloz (caci tot timpul in jurul covrigariilor se repara c\u00e2te un trotuar, c\u00e2te o bordura sau se toarna asfalt). Amatorii care stau rabdatori la coada au sansa de a observa in fundal procesul de fabricare: lucratori si lucratoare imbracati in uniforme albe de culori variate fac aluat, il fram\u00e2nta, il taie, il dispun in forme, il arunca in cuptor, dupa care extrag minereul, gata transformat in covrigi calzi. Presupun ca exista firme care livreaza covrigi la locul de munca: de ce pizza sau chinese food c\u00e2nd exista at\u00e2tea si at\u00e2tea oferte cu covrigi? Avantajele sunt de netagaduit: covrigul merge cu orice, se poate manevra in orice pozitie (in autobuz, pe strada sau pe schele), este versatil (se poate combina si cu lapte, si cu bere) si, inainte de toate, este ieftin. Intr-o tara saraca precum Rom\u00e2nia, aceasta din urma calitate este esentiala. Intr-un interviu recent, publicat de CriticAtac, regizorul Cristian Mungiu povestea urmatoarea int\u00e2mplare: \u201eAm facut avanpremiera cu filmul \u00abDupa dealuri\u00bb la Vaslui, pe 21 septembrie, si am sunat la presa locala si le-am spus: uite, o sa venim la Vaslui \u2013 apropo de evenimente \u2013 cu toata echipa, cu actorii principali, sa deschidem, si vrem sa va dam aceasta informatie ca sa dam posibilitatea oamenilor sa vina la aceasta premiera. Si\u2026 ni s-au cerut bani sa se publice informatia asta. Mi s-au cerut cinci lei. Cinci lei! Intelegi? Nu e vorba despre cinci lei, e vorba despre o dimensiune a saraciei noastre si o dimensiune a intelegerii noastre vizavi de ce e eveniment, ce nu e eveniment si ce inseamna cultura pe lume. Oamenii aia\u2026 mi s-a rupt sufletul de ei\u2026 ni s-a spus \u00absuntem foarte amar\u00e2ti, traim de pe azi pe m\u00e2ine\u00bb. In final, s-a intervenit, s-a publicat, nu e vorba despre asta, dar faptul ca cineva astazi, in Rom\u00e2nia, lucreaza in presa si pentru ceva ce ar trebui sa fie o informatie dupa care sa alergi, sa fi bucuros ca ai o exclusivitate, se g\u00e2ndeste sa pretuiasca informatia asta la cinci lei te pune pe tine in situatia sa te g\u00e2ndesti unde te duci, ce fel de eveniment poate sa existe intr-un loc ca acesta\u201c. G\u00e2nditi-va acum ce puteti cumpara de cinci lei \u2013 suma derizorie care i s-a cerut lui Mungiu. O friptura? Nu. O ciorba? Nu. Un pachet de tigari? Nu. 200 de grame de masline? Nu. Pungi pentru gunoi? Nu. Cinci covrigi? Da. Refuz\u00e2nd presei din Vaslui cei cinci lei, Cristian Mungiu le-a refuzat cinci covrigi \u2013 cinci covrigi care ar fi ajutat intreaga redactie sa aiba ceva cald la stomac.
\nIn acelasi spirit trebuie citit interviul, tot recent, cu Valentin Lazea, presedintele CD CEROPE si economistul-sef al BNR, care declara ca taranii cu teren putin ar trebui scosi din agricultura: \u201eIn prezent, in agricultura rom\u00e2neasca sunt str\u00e2nse resurse, si de forte de munca, si de capital, care trebuie eliberate si duse inspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. s\u2026t Partea care nu se discuta in Rom\u00e2nia, aproape deloc, este partea de diversificare. Si asta pentru ca, normal, oamenilor aceia care vor vinde terenurile, trebuie sa le dai altceva de facut. s\u2026t Sunt at\u00e2tea industrii care nu necesita cine stie ce studii de specialitate sau, ma rog, forta de munca scolita. Putem vorbi in acest context de industria materialelor de constructii, cea a lemnului, serviciile de genul frizeriilor sau spalatorilor auto ori chioscurilor de v\u00e2nzari de ziare. De ce ar trebui ca un taran sa mearga si sa cumpere ziare de la Bucuresti sau din orasul cel mai apropiat?\u201c. De fapt, solutia pe care dl Lazea ar trebui sa o aiba in vedere sta tot in covrigi: taranii saraci ar trebui sa devina, in masa, v\u00e2nzatori de covrigi \u2013 marfa pe care, de altfel, p\u00e2na si ei si-o pot permite. Asadar, ca sa scape de probleme, taranii n-au dec\u00e2t sa se umfle cu covrigi \u2013 sunt buni, sunt ieftini,\u00a0 sunt nationali, sunt chiar un pic de lux \u2013 de pilda, despre cei cu stafide poti sa juri ca sunt cozonac.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In ultimii ani, ciclul mediu de viata al unui magazin nou deschis nu a depasit c\u00e2teva luni. Este o observatie empirica, dar daca cineva ar filma o data pe luna, timp de un an, Calea Victoriei, mont\u00e2nd apoi in succesiune rapida imaginile corespunz\u00e2nd fiecarei secvente de bulevard, s-ar vedea ca intr-un glob disco schimbarile: firmele… Cite\u0219te mai mult »Despre covrigi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8422,8423,7743],"class_list":["post-13840","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-afaceri-in-romania","tag-covrigarii","tag-locuri-de-munca"],"views":3964,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13840","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13840"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13840\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13840"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13840"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13840"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}