Se pare ca filmele S.F. revin \u00een forta, iar peliculele din aceasta categorie sunt la r\u00e2ndul lor din ce \u00een ce mai diversificate. Dupa un numar de ani \u00een care S.F.-urile \u00eencalcau asa-zisul pact dintre cinema si ochi, bombard\u00e2ndu-ne cu tot felul de efecte speciale si de imagini abracadabrante, \u201eLooper\u201c ajunge pe marile ecrane cu doua particularitati pe care nu stii, la prima vedere, cum sa le percepi. Poate, pe de-o parte, te vei \u00eentreba de ce nu vezi \u00een acest film masini zburatoare, de ce nu apar tot felul de creaturi, de ce pam\u00e2ntul si lumea care traieste pe el par at\u00e2t de linistite, ba, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, parca scoase dintr-o cutie cu vechituri bine ascunsa \u00een pod, de prin anii a80. Noul film al lui Rian Johnson se \u00eenrudeste, la un anumit nivel, cu acest gen, dar \u00een acelasi timp mizeaza foarte mult si pe real. Filmul nu promite spectatorului ca \u00eei va arata o lume virtuala si pe c\u00e2t se poate de artificiala, o lume pe care o putem regasi, de pilda, \u00een serile \u201eTerminator\u201c, dar, \u00een schimb, \u00eencearca sa redea atmosfera specifica unei astfel de lumi. Or, lumea virtuala pe care spectatorul se asteapta sa o vada e \u00eensusi filmul. \u00cen ceea ce priveste intentia regizorala, ea poate fi un raspuns la tot ceea ce am vazut pe marile ecrane si la ceea ce ne vine \u00een minte atunci c\u00e2nd rostim cuv\u00e2ntul \u201escience fiction\u201c.
\nPovestea din \u201eLooper\u201c poate parea la fel de complicata ca oricare alta, din filmele SF din ultimii ani. Cu toate acestea, meritul regizorului este de a clarifica conflictul \u00eenca de la \u00eenceput si de a nu prelungi ambiguitatea care \u00eenconjoara personajele si destinul lor. \u00cen fond, tocmai despre asta este vorba \u00een film: despre destin si despre neputinta. Joe (Joseph Gordon-Levitt) este un fost delincvent din trecut, care ajunge criminal platit, pentru mafiotii din trecut; acest asasin poarta denumirea de \u201elooper\u201c. Celalalt personaj principal este batr\u00e2nul Joe (Bruce Willis), care vine din viitor si care are un singur scop: cel de-al ucide pe Rainmaker, seful sindicatului crimei temporale. Conflictul filmului se declanseaza \u00een momentul \u00een care t\u00e2narul Joe, astept\u00e2ndu-si urmatoarea victima, are ocazia de a o vedea si de a realiza ca este chiar el \u00eensusi, venit din viitor. Asasinul are un moment de ezitare, ceea ce-l face slab de \u00eenger, iar batr\u00e2nul Joe reuseste sa fuga. De aici \u00eencepe joaca de-a soarecele si pisica si urmarirea celor doi de catre membrii sindicatului. Dorinta batr\u00e2nului Joe, cea de a-si schimba destinul, cu alte cuvinte, de-al ajuta si pe t\u00e2narul Joe, este amplificata de o poveste de dragoste dintre el si o femeie pe care o \u00eent\u00e2lneste \u00een viitor. Ceea ce poate fi frapant este ca Rainmaker se dovedeste a fi un copil. Asadar, batr\u00e2nul Joe trebuie sa asasineze trei copii, pentru a putea sa-si elimine victima.
\nLa o simpla privire pare a fi o alta poveste de actiune, dar, \u00een fapt, scenariul e un material bun, care \u00eei va permite regizorului sa se joace cu posibilele fire narative, si sa se foloseasca de premisa calatoriei \u00een timp si de cea a pendularii pe axa temporala a deciziilor protagonistului, fie ele pozitive sau negative. Astfel, acest Rainmaker (interpretat exceptional de Pierce Gagnon) este un baietel mic, speriat uneori, care nu stie daca mama lui e mama lui adevarata si care \u00eesi anticipeaza statutul prin accesele de furie pe care le are fata de aceasta mama, Sara (Emily Blunt). \u00cencarcatura emotionala a filmului vine tocmai din insuflarea materna pe care ne-o ofera personajul lui Emily Blunt. Acest Rainmaker \u00een devenire nu va putea sa-si exercite geniul malefic daca el va fi crescut si educat prin dragoste. Finalul filmului aduce \u00een prim-plan confruntarea dintre Rainmaker si batr\u00e2nul Joe si problema destinului pe care t\u00e2narul Joe \u00eel alege.
\n\u00cen ceea ce priveste scenariul si dezvoltarea conflictului, este de apreciat faptul ca filmul nu \u00eencearca sa imite structura complexa a unui S.F. clasic, ci parcurge toate etapele povestii, \u00een mod linear, astfel \u00eenc\u00e2t publicul sa \u00eenteleaga ce se petrece.
\nCu toate ca mai apar anumite replici st\u00e2ngace, pe alocuri chiar amuzante, meritul scenariului se poate observa destul de bine daca tinem seama de intensitatea \u00eencarcaturii emotionale si de c\u00e2t de puternic ies \u00een relief dramele individuale ale aceluiasi personaj, venit din doua realitati diferite. Astfel, filmul \u00eesi creeaza suspansul nu prin intermediul efectelor speciale sau prin alte \u201eaglomerari\u201c la baza scenariului, ci prin evidentierea personajelor si prin aducerea \u00een prim-plan a temei principale – destinul. Anticiparea devine un procedeu pe care regizorul \u00eel foloseste \u00een \u00eencercarea de a simplifica firul narativ. Prietenul t\u00e2narului Joe, Seth (Paul Dano) \u00eesi \u00eent\u00e2lneste, la r\u00e2ndul lui, \u00eenainte de Joe, propria persoana din viitor si ezita sa o \u00eempuste. De aici ne sunt aratate o serie de consecinte care vor reveni \u00een firul narativ. Poate parea destul de haotic, dar \u00eentrebarile pe care spectatorii si le vor pune nu vor fi lasate \u00een aer, pe parcurs.
\nRevenind la imaginarul filmului, cu siguranta ca \u201eLooper\u201c a intrat deja \u00een atentia criticilor \u00een ceea ce priveste partea de decor si design. Actiunea filmului are loc \u00een anii 2044, respectiv cu 30 de ani dupa, \u00een 2074. Daca raportam filmul la zilele noastre, ambele realitati sunt, \u00een mod evident, din viitor. Totusi, la o privire mai atenta, vom vedea ca \u00eentre 2012 si 2044 nu este o diferenta tulburatoare. Daca pasim \u00een celalalt univers, vom observa ca si acolo lucrurile stau la fel, poate cu unele mici exceptii; obiectul de la care porneste toata actiunea, masinaria timpului, ma duce cu g\u00e2ndul la obiectele din carton pe care regizorii de la \u00eenceputul cinematografului le foloseau \u00een mizanscena. Cu toate acestea, un aspect foarte interesant pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00een universul anilor 2044 este legat de droguri, pe care t\u00e2narul Joe le consuma, asist\u00e2nd la o revenire a acestora \u00een forma lor cea mai pura. Cu siguranta, \u201eLooper\u201c a vrut sa iasa din tiparul clasic al filmelor S.F. Baz\u00e2ndu-se mai mult pe scenariu si pe aceasta \u00eensiruire de destine pe axa temporala a filmului, efectele speciale nu au fost folosite \u00een exces, ci at\u00e2t c\u00e2t sa marcheze anumite momente, poate chiar sa anticipeze \u201egasirea\u201c micutului Rainmaker. \u00centr-adevar, scena \u00een care Cid \u00eencearca sa o salveze pe mama lui, dar si pe t\u00e2narul Joe, filmata \u00een slow motion, are un impact puternic nu numai prin emotia pe care ti-o creeaza la vederea copilului care \u00eesi apara mama, dar si la nivel cinematografic; timp de c\u00e2teva secunde, retina absoarbe fiecare detaliu al miscarii personajelor si proiecteaza \u00een spatiu fiecare piesa care se va rupe de \u00eentreg.
\nReferitor tot la forma, una dintre cele mai mari calitati ale acestei pelicule, care nu va fi, poate, apreciata la adevarata valoare, este machiajul. T\u00e2narul Joe nu este Joseph Gordon-Levitt, ci este o reproducere realizata cu foarte multa pricepere de catre cei din departamentul de makeup a lui Bruce Willis \u00een tinerete. Cred ca cea mai mare realizare a filmului a plecat tocmai de la acest detaliu, ce poate parea pentru unii destul de banal. Nu este doar un ajutor dat de regizor pentru ca spectatorul sa poata vedea legatura dintre cei doi la nivel estetic, ci, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, este un ajutor oferit filmului; pentru ca filmul, perceput la r\u00e2ndul lui ca fiind un alt personaj care \u00eencearca sa arate lumii povestea sa, sa aiba toate datele necesare si sa fie c\u00e2t mai realist cu putinta.
\n\u00cen ciuda acestei rebeliuni pe care o dovedeste si o arata fata de filmele S.F clasice, \u201eLooper\u201c are la baza o poveste care se bazeaza pe destin, pe alegeri gresite, pe sentimente si pe o naturalete a naratiunii pe care rareori o gasesti \u00een filmele reprezentative ale acestui gen.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se pare ca filmele S.F. revin \u00een forta, iar peliculele din aceasta categorie sunt la r\u00e2ndul lor din ce \u00een ce mai diversificate. Dupa un numar de ani \u00een care S.F.-urile \u00eencalcau asa-zisul pact dintre cinema si ochi, bombard\u00e2ndu-ne cu tot felul de efecte speciale si de imagini abracadabrante, \u201eLooper\u201c ajunge pe marile ecrane cu… Cite\u0219te mai mult »\u201eLooper\u201c – despre iluzia unei iluzii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8420,8419],"class_list":["post-13815","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-looper","tag-filmele-s-f"],"views":1175,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13815","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13815"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13815\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13815"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13815"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13815"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}