{"id":13812,"date":"2012-11-08T15:43:03","date_gmt":"2012-11-08T13:43:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13812"},"modified":"2012-11-08T15:43:26","modified_gmt":"2012-11-08T13:43:26","slug":"reactionar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reactionar\/","title":{"rendered":"Reactionar"},"content":{"rendered":"

\u00cen \u201eApr\u00e8s mai\u201c, noul film semi-autobiografic al cineastului francez Olivier Assayas, desi se face foarte multa politica, marxismul \u00eemparte, \u00een viata celor mai multe dintre personaje, aceeasi treapta cu muzica rock, cu hobby-urile sau cu dragostea (iar \u00een cele din urma, dispare cu totul, ajung\u00e2nd sa fie redus la pretext pentru un proiect artistic). \u00cenainte de a marca momentul istoric post-mai 1968 sau ciocnirile din februarie 1971 din Paris, situarea temporala din titlu se refera pur si simplu la perioada \u00een care Gilles (Cl\u00e9ment M\u00e9tayer) se \u00eent\u00e2mpla sa fie t\u00e2nar. Daca e sa fie despre ceva, \u201eApr\u00e8s mai\u201c e mai degraba despre faza t\u00e2rzie a adolescentei. Dincolo de extremismul personajelor, cu care putem sau nu sa fim de acord, personajele lui Assayas sunt irezistibile prin aceea ca au at\u00e2t de multa viata \u00een ele, iar filmul convinge nu doar pentru ca e despre aceasta perioada (anii ’70, tineretea lui Gilles sau a oricui altcuiva), ci si pentru ca e facut de cineva care \u00eentelege tineretea \u00een general \u00eentr-un mod c\u00e2t se poate de intim, ceea ce e o calitate mai mare dec\u00e2t s-ar putea crede.
\nThe Very Best of<\/strong>
\nLa fel ca foarte multe alte filme de fictiune sau documentare despre anii ’60, \u201eNot Fade Away\u201c, debutul \u00een lungmetraj al lui David Chase (\u201eThe Sopranos\u201c) se serveste, \u00een descrierea perioadei \u00een cauza, strict de elementele mai stridente care au marcat decada, adica de moda si de muzica; mai mult, si pe acestea le exploateaza c\u00e2t se poate de superficial. Spre deosebire de \u201eApr\u00e8s mai\u201c al lui Olivier Assayas, nu numai ca e facut de cineva care nu se poate abtine sa arate niste tineri fara sa-i judece, dar \u00eentelegerea a ceea ce au \u00eensemnat \u00een realitate acei ani \u00eei lipseste cu desav\u00e2rsire. \u00cen locul lui Chase, sunt pusi la munca The Beatles si Rolling Stones.
\nModest, Chase a declarat ca filmul lui e, de fapt, doar o compilatie a c\u00e2ntecelor lui preferate. Macar aici suntem de acord.
\nSase dintr-o lovitura
\nDocumentarul lui Dror Moreh despre implicarea organizatiei Shin Bet \u00een conflictul israeliano-palestinian \u00eencepe ca oricare alt material, fictional sau nu, despre serviciile secrete (textele explicative cu caractere cazone sau muzica sumbra ne anunta ca pasim \u00een tar\u00e2mul interzis al intelligence-ului), continua surprinzator (desi sunt cadre militare \u00een rezerva, subiectii nu numai ca nu reproduc tezele propagandei oficiale, ci le contrazic) si se \u00eencheie triumfal. Performanta de a intervieva nu unul, ci sase directori ai unui serviciu de informatii interne israelian, si mai ales de a-i face sa \u00eesi recunoasca greselile, e fara doar si poate remarcabila. Cu sau fara retineri, cei sase \u00eesi dau drumul la gura, si \u00eei arata cu degetul pe politicienii israelieni mai degraba dec\u00e2t pe inamicii lor traditionali, fie c\u00e3 e vorba de omologii lor palestinieni, de liderii lor religiosi sau de simpli atentatori. \u201eShomerei Ha’saf\u201c nu include si punctele de vedere ale acestora din urma, dar de ele nici nu prea e nevoie: cei sase descriu tabloul ostilitatilor israeliano-palestiniene \u00eentr-un mod deloc magulitor pentru echipa care joaca acasa.
\nO alta categorie pe care Moreh n-a inclus-o in filmul lui, dupa cum cu justete a observat unul dintre spectatorii de la vizionarea de presa, sunt femeile. \u201eWhere are the women in your film?\u201c, a \u00eentrebat omul, nedumerit. Asa e, nu sunt femei \u00een \u201eGatekeepers\u201c. Si nici mexicani n-am prea vazut, as putea adauga eu.
\nBricolaj<\/strong>
\nO data cu \u201eA \u00d9ltima Vez Que Vi Macau\u201c, Jo\u00e3o Pedro Rodriguez renunta la ambitia de a deveni un al doilea Pedro Almodovar, semn\u00e2nd, alaturi de Jo\u00e3o Rui Guerra da Mata, un documentar pe care doar voice over-ul \u00eel transforma \u00eentr-un film de fictiune. \u00cen spatele deciziei de a face un film fara actori au stat ratiuni \u00een primul r\u00e2nd bugetare, dar cei doi stiu sa exploateze la maxim tocmai putinatatea resurselor pe care le-au avut la dispozitie. Voice over-ul e dublat de imagine doar c\u00e2nd se refera la elemente de context (c\u00e2inii care populeaza orasul, de pilda). C\u00e2nd comentariul se refera la ancheta propriu-zisa a naratorului, care \u00eencearca sa o gaseasca, si apoi sa o razbune, pe Cindy, prietena lui, ne aflam de regula \u00een una din urmatoarele situatii: suntem \u00een timpul care trebuie, dar \u00een locul gresit (la c\u00e2tiva metri mai departe, de regula), suntem \u00een locul care trebuie, dar \u00een timpul gresit (putem auzi convorbirea, dar cabina telefonica \u00een care aceasta are loc e acum goala), sau suntem \u00een locul si timpul potrivite, dar nu putem vedea nimic, deoarece nu e suficienta lumina. Frustrarea de a auzi ceva (voice over-ul e departe de a explica totul), respectiv de a nu vedea aproape nimic e permanent \u00eentretinuta, si tocmai asta face ca, dincolo de verdictul propriu (\u201e\u00eemi place sau nu \u00abA \u00d9ltima Vez Que Vi Macau\u00bb\u201c), experimentul sa captiveze. Reactiile pe care le suscita sunt extreme (fie consideri ca e orice, numai film nu, fie vezi \u00een el filmul prin excelenta), \u00eensa, orice s-ar spune, acestei mostre de bricolaj nu i se poate nega virtuozitatea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen \u201eApr\u00e8s mai\u201c, noul film semi-autobiografic al cineastului francez Olivier Assayas, desi se face foarte multa politica, marxismul \u00eemparte, \u00een viata celor mai multe dintre personaje, aceeasi treapta cu muzica rock, cu hobby-urile sau cu dragostea (iar \u00een cele din urma, dispare cu totul, ajung\u00e2nd sa fie redus la pretext pentru un proiect artistic). \u00cenainte… Cite\u0219te mai mult »Reactionar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8418],"class_list":["post-13812","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film-semi-autobiografic-apres-mai"],"views":1073,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13812","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13812"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13812\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13812"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13812"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13812"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}