{"id":13808,"date":"2012-11-08T15:41:17","date_gmt":"2012-11-08T13:41:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13808"},"modified":"2012-11-08T15:41:41","modified_gmt":"2012-11-08T13:41:41","slug":"acceleratorul-de-emotii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/acceleratorul-de-emotii\/","title":{"rendered":"Acceleratorul de emotii"},"content":{"rendered":"

\u201eMondial de l\u2019automobile\u201c, Paris, octombrie 2012<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Un salon auto la Paris nu este o provocare, nici o \u00eendatorire, este un drum pe care merita sa-l strabati macar o data \u00een viata. Si, exact ca \u00eentr-un parcurs initiatic religios, p\u00e2na la Paradis trebuie sa alegi calea sfintilor, pomeniti \u00een situatia de fata de metroul parizian: Saint Denis, Saint Michel, Saint Germain des Pr\u00e8s, Saint Sulpice, Saint Placide, Notre Dame des Champs. Depasesc si aceste trepte ale rabdarii amatorului de design auto si descind, \u00eembibat de botezul toamnei, la editia 2012 a salonului \u201eMondial de l\u2019Automobile\u201c, gazduit de Paris Expo\u00a0 Porte de Versailles.
\nNu-mi propun nicidecum sa fac o relatare de presa de la acest t\u00e2rg: detaliile despre eveniment au fost comunicate cu mult \u00eenainte de a scrie acest articol, iar comentatori specializati s-au \u00eentrecut \u00een a compara noutatile, caii putere, dotarile si accesoriile auto. Dorinta de a scrie despre \u201eMondial de l\u2019Automobile\u201c 2012 vine mai mult din nevoia de a evoca o stare, o impresie, o atmosfera de a caror soarta cred ca ar trebui sa se intereseze orice organizator serios.
\nDe altfel, at\u00e2t expozantii, c\u00e2t si vizitatorii par ca au uitat complet scopul pentru care ar trebui sa viziteze un astfel de t\u00e2rg: analiza ofertelor \u00een vederea unei apropiate achizitii, aflarea de solutii inovatoare, urmarirea trendului pietei \u00een domeniul \u00een discutie. \u00cen realitate, nimeni nu mai pare interesat de toate acestea: vizitatorii sunt \u00een mare masura adolescenti dornici sa se pozeze \u00een fata a orice sau alaturi de oricine, familii cu copii al caror apetit pentru mecanisme miscatoare cu butoane sau leduri \u00eei face sa-si exprime entuziasmul fara retineri prin tipete sau hohote de r\u00e2s (\u00een ambele cazuri satisfactia parintilor ating\u00e2nd cote absolute), \u00een sf\u00e2rsit, o varietate de \u201epasionati\u201c de suveniruri gratuite, oricare ar fi acestea. Desigur ca exceptiile sunt cele care au asigurat deliciul vizitei: cupluri (probabil \u00eenca neunite printr-un oarecare angajament) a caror pasiune pentru domeniul auto se traducea prin scurte momente de reflectie \u00een fata c\u00e2te unui exponat mai lucitor, unde doamna asculta cu un interes demn de un curs facultativ de weekend explicatiile domnului \u2013 singura ocazie a unui inginer de a-si demonstra abilitatile de animal social.
\nAsadar, surpriza a fost sa constat ca niciun vizitator nu venise pentru a fi surprins de vreun nou model de autoturism; e si normal, de altfel, absolut toate exponatele au fost prezentate, macar si fara prea multe detalii, \u00eensa obligatoriu cu fotografii, \u00een reviste de specialitate. Si atunci, pentru ce ne \u00eempingeam toti \u00een spatiul acela care, oric\u00e2t de larg ar fi fost, tot nu ar fi putut asigura o oarecare lejeritate \u00een admirarea automobilelor? Pentru ce am \u00eendurat coate, ghionturi, calcaturi pe bombeu, sute de \u201epardon\u201c? Daca un t\u00e2rg nu mai \u00eenseamna prezentarea de noutati socante, de solutii inovatoare, daca nu mai e nici macar ocazia de a \u00eencheia contracte pentru achizitii ulterioare, atunci suntem implicati \u00eentr-o punere \u00een scena la care nu ne-am asteptat, nici n-am fost avertizati, nici nu ni s-a cerut acceptul.
\nJudec\u00e2nd lucrurile la rece \u2013 \u00een ploaie, la o cafea traznet si un Croque Monsieur \u2013 am priceput ca asist la o transformare a evenimentului: totul capata dimensiunile unui spectacol fascinant, interactiv, \u00een care, fara stiinta, dar cu o fascinatie inconstienta, ne lasam sedusi de un viciu inoculat \u00een copilarie si dezvoltat \u00eentr-o tacita complicitate pe durata \u00eentregii noastre existente. De fapt, explicatiile pe care, cu o secatuita bunavointa, \u00eencercau sa le ofere gazdele fiecarui stand nu prea interesau pe nimeni: dorinta unanima era de a topai pe fotoliile mai mult sau mai putin comode, de a apasa toate butoanele de la bord, de a atinge, \u00een cele din urma, orice si-ar fi putut schimba culoarea, forma sau continutul. \u00cen aceasta calatorie prin Paradis, rolul ghidului impartial ce \u00eensemneaza starea calatorului a fost jucat de camerele de fotografiat, care, prin milioanele de instantanee, se straduiau sa opreasca clipa, sa prelungeasca extazul \u00een fata acestor jucarii pentru adulti.
\nEste evident ca fascinatia vedetelor fiecarui stand era sustinuta de show-uri de muzica, dans, acrobatie, variatiuni de lumina de la zen p\u00e2na la stroboscop, cursuri de apa, constructii provizorii din busteni si c\u00e2te alte artificii de imagine ce aveau menirea de a completa un tablou publicitar g\u00e2ndit c\u00e2t mai \u00een detaliu. \u00cen acest fel, vizitatorul parea prins fara scapare \u00een mrejele ademenitoare ale acestor sirene fara suflet. \u00cen lipsa unei Penelope care sa le fi jalonat ratacirea prin oceanul auto at\u00e2t de ademenitor, echipaje \u00eentregi de urmasi ai sotului ratacitor se pierdeau vrajite de acest spectacol total.
\nDaca marcile \u201epopulare\u201c te invitau sa interactionezi cu masina, ce-i drept, \u201ela rece\u201c, date fiind conditiile unei expozitii, producatorii vehiculelor de lux erau extrem de selectivi cu publicul lor. Post factum, \u00eemi pare rau ca nu am \u00eencercat sa patrund \u00een spatiul unui astfel de stand ca sa va pot spune care erau criteriile de selectie: hainele, cardurile sau pur si simplu un bodyguard cu \u00eensusiri paranormale care putea deslusi starea materiala a pretendentului. \u00cen fond, sunt doua metode de marketing: prima prin \u00eembiere, prin \u00eemprietenire cu produsul si inoculare a mesajului \u201ee si pentru tine\u201c, iar a doua prin prezentarea unui fruct oprit \u00eentr-un Eden interzis muritorilor, rezervat \u00een mod exclusiv unor norocosi ai sortii. \u00centotdeauna \u00een astfel de standuri se desfasoara, ca dupa un scenariu universal, urmatoarea scena: un vizitator cu trasaturile unui potential client \u2013 trecut de 50 de ani, vopsit, \u00eembracat \u00een haine tineresti, fara aparat de fotografiat ca toti ceilalti (nu are nevoie de amintiri, ceea ce-si doreste \u00eesi cumpara), eventual cu escorta feminina \u00een ton cu vestimentatia \u2013 este \u00eensotit de \u00eentreg personalul standului asezat \u00eentr-o succesiune ierarhica de monolit. Primul este seful cel mare \u2013 un vulpoi batr\u00e2n \u00eentr-ale v\u00e2nzarilor, care \u00eesi cunoaste musteriul mai bine dec\u00e2t se cunoaste el \u00eensusi. Urmeaza apoi sefii de rang doi, discipolii primului, pe post de cuiere pentru ultima colectie de haine a vreunui creator de moda, al caror rol este acela de a se asorta cu automobilele v\u00e2ndute si de a recalibra \u00een zilele noastre discursul putin prafuit, dar extrem de pretios, al vulpoiului. Pe locul al treilea se situeaza o armata de v\u00e2nzatori aspiranti care se fac ca noteaza toate remarcele vizitatorului, oric\u00e2t de stupide ar fi, av\u00e2nd rolul de a-i da senzatia acestuia ca tot ceea ce spune va recompune acele bucati ne\u00eensufletite de metal \u00eentr-o masina deosebita, unica, personalizata dupa chipul si asemanarea sa. \u00cen acest mod, clientul \u00eesi simte excitate \u00eentr-un mod luciferic atributele divine, iar automobilul depaseste cu totul nivelul necesitatii, al utilului, devenind un signum al unui statut social detinut sau r\u00e2vnit.
\n\u00cen drumul meu catre obiectivul final al vizitei la salon dau o tura prin ceea ce s-ar numi expozitia activitatilor conexe comertului cu autoturisme, cea rezervata celor cu adevarat \u00eempatimiti. Si cum patima auto poate \u00eembraca multe chipuri, iata-ma spectator la o adevarata desfasurare de forte a negustorilor de miniaturi: zeci de metri patrati de vitrine cu miniautomobile structurate academic pe tari, ani de fabricatie sau producatori, sute de repere \u00een cataloage stufoase, peste care nu se mai uitau dec\u00e2t \u00eencepatorii, fiindca adevaratii \u00eempatimiti le aveau deja \u00een memorie. Se cumpara, se faceau schimburi, se cunosteau \u00eentre ei si cadeau muti de admiratie \u00een fata vreunui model mai rar. Am zis sa-mi \u00eencerc norocul si, totodata, sa le testez exhaustiva colectie, solicit\u00e2nd un model ceva mai putin popular si, de aceea, miniaturizat doar de un singur producator si doar \u00een cantitati foarte mici. Dupa doua raspunsuri negative, dar si contrariate, al treilea negustor mi-a c\u00e2ntarit cererea, \u00eencerc\u00e2nd sa se convinga ca o cautare istovitoare \u00een noianul miniaturilor se va solda si cu o v\u00e2nzare de succes. Abia dupa ce l-am asigurat ca as cumpara chiar mai multe bucati, daca ar avea, a cotrobait prin tot standul si, victorios, mi-a \u00eentins trei miniaturi Simca 1501. Le-am luat fara sa clipesc si am parasit zona miniaturistilor \u00eenc\u00e2ntat de impresia de
\nconnaisseur pe care o lasasem \u00een urma mea.
\nAu urmat standul politiei rutiere (implementat cu scop educativ), standurile revistelor auto si ale radiourilor cu emisiuni de specialitate, cele ale diverselor organizatii ce privesc siguranta rutiera \u00een r\u00e2ndul copiilor si, \u00een sf\u00e2rsit, standul SNCF. M-a mirat si pe mine ce ar putea cauta un stand al cailor ferate la un t\u00e2rg eminamente rutier, \u00eensa am priceput imediat dupa ce am vazut sloganul: \u201eEt si vous emmeniez votre voiture en vacances?\u201c.
\n\u00cen zona \u00eempatimitilor de tot ce \u00eenseamna miscare ajutata de motor, am vizitat si standurile cluburilor de inventatori si ale scolilor de creatie \u00een domeniul auto; fiind un spatiu mult prea tehnic pentru mine, nu am zabovit dec\u00e2t pentru a admira circuitul de carturi pentru copii si acela de \u00eencercari pentru masinile electrice, deja rasp\u00e2ndite \u00een Paris. Mi-am dat seama ca \u00een jur de 20% din spatiul de expunere fusese ocupat cu activitati conexe \u2013 si, implicit, mult mai putin profitabile pentru organizatori dec\u00e2t cele \u00eenchiriate producatorilor auto, aceasta fiind, efectiv, partea ce leaga editia prezenta cu cea trecuta si cu cea viitoare, zona vie si avangardista, prin care o expozitie depaseste nivelul comercial, pentru a se califica drept un eveniment \u00een domeniu.
\nMasinile de altadata
\nsi reclamele lor
\n\u00cen final, dupa \u00eenca o \u00eencarcare a bateriilor cu o viennoiserie si o cafea neagra, am pasit \u00een spatiul pe care l-am r\u00e2vnit \u00eenca de la intrare: expozitia \u201eL\u2019Automobile et la Publicit\u00e9\u201c. Ceea ce o facea unica si cu adevarat interesanta era faptul ca puteai vedea autoturismul si reclama sa \u00eentr-o succesiune cronologica si pe familii. Au fost prezenti Alpine, Alfa-Romeo, Citro\u00ebn, Fiat, Jeep, Lancia, Mercedes-Benz, Michelin, Nissan, Peugeot, Porsche, Renault Toyota si Valeo pentru Marchal. Cincizeci de automobile \u00een hainele de gala ale celebritatii, care au scris istoria automobilului mondial, devenind parte a vietii cotidiene a bunicilor, parintilor si a noastra. Cuprinz\u00e2nd perioada anilor 1900-2012, expozitia a fost un omagiu adus unor modele ce au devenit populare si prin maniera \u00een care au fost prezentate publicului de campaniile publicitare: Peugeot 302, Citro\u00ebn 11 Traction Avant, Jeep, Renault 4CV, Mercedes 300 SL, Citro\u00ebn DS, Peugeot 403 (sau, cum i se mai spune, \u201eMasina lui Colombo\u201c), Citro\u00ebn 2CV, Porsche 911, p\u00e2na la mai noile Renault Twingo, Citro\u00ebn Picasso, Fiat Panda sau Nissan Micra. O defilare de automobile av\u00e2nd un fundal si mai interesant: publicitatea ce le-a facut celebre, sau, cu alte cuvinte, felul \u00een care atributele automobilelor sunt comunicate publicului larg.
\nSe evolueaza de la imaginea de prezentare a anilor 1900 la cea enuntiativa a anilor \u201920, fac\u00e2ndu-se deja apel la anumite efecte grafice pentru a reflecta calitatile masinii (se folosesc lumini de reflectoare, sageti pe care ruleaza automobilul cu pricina, av\u00e2nd imaginea un pic deformata de viteza pe care reuseste sa o atinga, sau se evidentiaza valentele automobilului \u00een functie de ocupantii sai: o familie, un cuplu din \u00eenalta societate, piloti de curse s.a.). \u00cencep\u00e2nd cu anii \u201930, reclamele capata si c\u00e2te un slogan care subliniaza trasatura definitorie a respectivului model: masini de curse, autoturisme, de teren etc. Este perioada \u00een care producatorii auto se \u00eentrec \u00een idei constructive sau \u00een solutii tehnice, c\u00e2nd nu existau ierarhii \u2013 caci cele stabilite \u00een raliuri erau departe de a se regasi \u00een exploatarea cotidiana.
\nOdata cu lansarea \u00een productie si v\u00e2nzarea Renault-ului 4 CV \u00een Japonia, \u00een 1959, reclama pentru automobile se desprinde de prezenta explicita a modelului si se raporteaza la caracteristicile acestuia prin desene sugestive: ilustratiile belgianului Alcover din 1954 si, mai apoi, ale lui Savignac din 1955 reprezinta 4 cai (4 CV \u00een franceza) \u00eenzestrati cu calitatile automobilului: 4.472 NF, 4 places, 4 roues, 4 portes. Odata cu aparitia inovatoarei Citro\u00ebn DS \u00een 1958, calitatile exceptionale ale automobilului aveau nevoie de idei si originalitate \u00een creatia artistica a mesajelor publicitare. S-a apelat la Andr\u00e9 Fran\u00e7ois pentru a ilustra inovatoarea suspensie hidro-pneumatica a masinii, precum si design-ul desprins din dinamica acvatica, rezult\u00e2nd o serie de afise publicitare cu animale hibride \u00eentre peste si pasare. Ceva mai t\u00e2rziu, campania publicitara a unei alte vedete Citro\u00ebn, 2CV, realizata de agentia Delpire \u00een 1961, avea sa construiasca imaginea unui vehicul convivial si tineresc. Sloganul \u201eEste mai mult dec\u00e2t o masina, este un stil de viata…\u201c, creat de Jacques Wolgensinger, este astazi reluat, \u00een diverse forme, de multe campanii publicitare.
\n\u00cencep\u00e2nd cu anul 1963, mai precis cu lansarea Renault 4, imaginatia agentiilor de publicitate a \u00eenceput sa introduca jocul de cuvinte pentru a sublinia calitatile vehiculului: automobilul, figurat ca un cos de cumparaturi pe jumatate plin, era \u00eensotit de textul: \u201eElle supermarche bien\u201c, fac\u00e2nd referire la calitatile unei masini de familie. Mai t\u00e2rziu, sloganul \u201eVoyagez dans l’espace\u201c \u00eendemna, \u00eentr-un mod mult mai evident, la o calatorie cu Renault Espace.
\nTot \u00een aceasta placere a jocurilor de cuvinte se \u00eenscriu si cele sase anagrame imaginate de campania Toyota Corolla din 1966, pornind de la sloganul: \u201eMa Toyota est fantastique\u201c.
\n\u00cen acelasi timp, producatorii germani preferau o publicitate descriptiva, \u00eencerc\u00e2nd sa sintetizeze \u00een josul fotografiei modelului prezentat caracteristicile tehnice si atuurile sale. Stema marcii si sloganul \u00eencheiau descrierea: \u201eDie Sicherheit, besser zu fahren. Mercedes-Benz. Ihr guter Stern auf allen Strassen\u201c (reclama la Mercedes-Benz 500 SL 1971).
\nCum publicitatea anilor \u201970 risca sa devina sobra si c\u00e2teodata chiar banala, aparitia automobilului Renault 5 TL (1973), a adus un suflu proaspat de imaginatie prin folosirea benzilor desenate. Fara prea multe cuvinte, cu un mesaj clar si simpatic, campania publicitara sustinuta \u00een mod diferit \u00een functie de fiecare tara \u00een care se comercializa, a facut ca aceasta masina sa depaseasca 5,5 milioane de unitati v\u00e2ndute \u00een cei 13 ani \u00een care a fost produsa.
\n\u00centruc\u00e2t nu mi-am propus un tablou exhaustiv al publicitatii auto si pentru ca imaginile ultimelor decenii ale secolului XX ne sunt mai proaspete \u00een minte, voi mai face referire doar la afisele din 1992 pentru Renault Twingo. Printr-o serie de desene minimaliste, artistul Philippe Petit-Roulet reuseste o campanie de rasunet \u00een jurul unei masini simple, dar versatile sub sloganul \u201eTwingo, \u00e0 vous d’inventer la vie qui va avec\u201c.
\nLa finalul zilei de vizita, travers\u00e2nd cu metroul inima Parisului si salut\u00e2nd cu simpatie sfintii ce-mi pareau ca nu se mai termina la venire, rememorez masini frumoase, lux si stralucire, miros de tapiterie noua, aratarile electrice care vor fi vehiculele de m\u00e2ine (de azi deja \u00een metropolele lumii civilizate), flash-urile camerelor, gazdele scrobite ale standurilor, multime de pasionati, dar si de gura-casca, automobile istorice care, \u00eempreuna cu reclamele lor, te proiecteaza \u00eentr-un trecut ce pare mult mai inteligibil, mai simplu si mai pasnic dec\u00e2t prezentul. \u00centr-un cuv\u00e2nt, invoc\u00e2nd sloganul Renault Alpine A110-50 din 2012, \u201eMondial de l’Automobile\u201c este un \u201eacc\u00e9l\u00e9rateur d’\u00e9motions\u201c.<\/p>\n

Fografiile apartin autorului.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eMondial de l\u2019automobile\u201c, Paris, octombrie 2012   Un salon auto la Paris nu este o provocare, nici o \u00eendatorire, este un drum pe care merita sa-l strabati macar o data \u00een viata. Si, exact ca \u00eentr-un parcurs initiatic religios, p\u00e2na la Paradis trebuie sa alegi calea sfintilor, pomeniti \u00een situatia de fata de metroul parizian:… Cite\u0219te mai mult »Acceleratorul de emotii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8417],"class_list":["post-13808","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-mondial-de-lautomobile"],"views":1209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13808","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13808"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13808\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13808"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13808"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13808"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}