{"id":13803,"date":"2012-11-08T15:38:14","date_gmt":"2012-11-08T13:38:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13803"},"modified":"2012-11-08T15:38:44","modified_gmt":"2012-11-08T13:38:44","slug":"dificultati-si-ambiguitati-ale-formelor-de-comic-hibrid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dificultati-si-ambiguitati-ale-formelor-de-comic-hibrid\/","title":{"rendered":"Dificultati si ambiguitati ale formelor de comic hibrid"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>\u2013 pe marginea filmelor horror de la Comedy Cluj, 2012 \u2013<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Neput\u00e2nd sa acopar, \u00een aceasta toamna cu oferta bogata de spectacole si filme, \u00eentreg programul de la Comedy Cluj (editia a 4-a, 12-21 octombrie 2012), m-am decis sa aleg ce sa vad \u00een functie de centrul de interes al preocuparilor mele de moment. Cum, \u00een semestrul II al anului universitar 2012-2013, voi preda un curs despre genurile de film, axat pe thriller-horror, am v\u00e2nat doar comediile negre, cu vampiri, diavoli si criminali \u00een serie. Managerial vorbind, alegerea s-a dovedit fericita, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t oferta a fost variata, organizatorii propun\u00e2nd chiar, miercuri 17 octombrie, o seara Horror, cu trei lung-metraje prezentate la Casa Tranzit si o serie de scurt-metraje proiectate la Klausenburg Caf\u00e9. Din punct de vedere estetic \u00eensa, alegerea mea s-a dovedit mai problematica&#8230; Voi explica spre final de ce!<br \/>\nPrimul film din seara Horror, \u201eSub zero grade\u201c (\u201eBelow zero\u201c, Canada 2011), desi regizat de Justin Thomas Ostensen, a fost prezentat publicului de scenarista Signe Olynyk si de producatorul Bob Schultz, care l-au si asumat ca proiect artistic, preciz\u00e2nd ca regizorul a fost doar unul din numerosii angajati, recrutat pentru competentele sale tehnice (asta apropo de prea-variatele teorii ale autorl\u00e2cului \u00een cinema). Clujenii au beneficiat de informatii detaliate despre acest film, pentru ca tandemul scenarista-producator a tinut si o conferinta (workshop) despre cum sa produci un bun film de groaza cu buget mic. \u00centr-adevar, filmul lor n-a fost rau, sustinut fiind de un star al genului, Michael Berryman, \u00een rolul unui macelar criminal. Naratiunea, dezvoltata pe cel putin doua planuri de semnificatie, are \u00een centru un scenarist ratat, trimis de agentul sau \u00een congelatorul unui abator, cu obligatia de a scrie un scenariu bun \u00een cinci zile. Totul se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul tentativelor disperate ale lui Jack de a-si duce munca la bun sf\u00e2rsit, fara ca noi, spectatorii, sa putem trasa clar granita dintre realitate si fictiune, dintre fantasma chinuitoare si adevar. Cert este ca, dupa ce se scurg cele cinci zile, giranta abatorului \u00eel elibereaza, constat\u00e2nd cu stupoare ca Jack o \u00eempinge si o \u00eenchide \u00een congelator, \u00eensusindu-si un scenariu scris de ea si suger\u00e2ndu-i ca va fi silita sa scrie pentru el, sub amenintarea de a nu-si mai revedea fiul, pe Cole. Pacat numai ca \u201eBelow zero\u201c n-a avut nici macar un dram de comic si ca se potrivea la orice fel de festival, dar nu aici!<br \/>\nAl doilea film al serii, \u201eInbred\u201c (Marea Britanie, 2011), a fost foarte pe scurt prezentat de producator, care a facut greseala sa afirme ca nu este o comedie, dar ca are umor negru. At\u00e2t mi-a fost! Desi luminile se stinsesera, am iesit val-v\u00e2rtej din sala, rasturn\u00e2nd niste scaune, ca sa alerg la scurt-metrajele de la Klausenburg Caf\u00e9. Si bine am facut!!! \u00cen afara de unul cam stupid, facut de o anume Maria Olhova, am vazut cinci alte filmulete bune, din care doua produse de Academia de film Baden-W\u00fcrttemberg, care au spalat imaginea penibila pe care mi-au lasat-o filmele germane anul trecut: o excelenta animatie semnata de Kyra Buschor si Cynthia Collins, unde moartea cu coasa, adorabil de grotesca, este \u00eenvinsa de candoarea unui copil, si un film de Gregor Erler, \u201eSt. Christophorus Road Kill\u201c, \u00een care un t\u00e2nar inocent devine criminal \u00een serie prin \u00eenlantuirea unor situatii absurde. \u201eVampirito\u201c de Pablo Navarro n-a fost nesatisfacator, iar \u201eCat and Mice\u201c de Nova Van Dijk a surprins printr-un finale neasteptat: un t\u00e2nar care face bani din \u201erecuperarea\u201c pisicilor pierdute (pe care le fura el \u00eensusi), cade victima unui criminal \u00een serie, un batr\u00e2nel care parea neputincios, dar capabil \u00eenca sa m\u00e2nuiasca sat\u00e2rul cu maiestrie. Am regretul unui scurt-metraj de animatie, pe care l-am vazut numai fragmentar (era \u00een limba spaniola) si care combina momente de comedie burgheza cu un soi de mad science \u00e0 la Frankenstein, dar facuta cu toate lucrurile folositoare si nefolositoare din bucatarie si camara. Sotia vaduva \u00eesi \u00eenvie sotul, pentru a descoperi unde ascunsese acesta banii c\u00e2stigati la loterie cu multi ani \u00eenainte&#8230; Ca sa ram\u00e2n cu placerea pura a vizionarii, nu am de g\u00e2nd sa fac nici un fel de cercetare de arheologie media pentru a sti cu exactitate ce am vazut.<br \/>\nM-am \u00eentors la Casa Tranzit pentru a \u00eencheia seria Horror cu \u201e\u00cen spatele mastii: ascensiunea lui Leslie Vernon\u201c (SUA, 2011, r.: Scott Glosserman). O vreme, am fost circumspect din cauza asemanarii pe care o ghiceam cu filmul semnat de Ren\u00e9 Belvaux, Andr\u00e9 Bonzel, Beno\u00eet Poelvoorde, \u201eC\u2019est arriv\u00e9 pr\u00e8s de chez vous\u201c (Belgia, 1992): o echipa de documentaristi are sansa vietii \u00een realizarea unui documentar despre un criminal \u00een serie, care-si detaliaza \u00een fata camerei metodele de ucis. \u00cen filmul belgian, evenimentele aluneca \u00eenspre o reflectie asupra complezentei presupuse de faptul-de-a-fi-spectator (spectatorship), \u00een vreme ce \u00een \u201eLeslie Vernon\u201c, criminalul psihopat tese un plan diabolic menit sa o prinda \u00een cursa pe o femeie speciala, virgina si candida, care e chiar reporterita venita sa-l intervieveze. Din confruntarea suprema, plasata \u00eentr-un soi de labirint, adica livada de meri a unei ferme parasite, criminalul iese \u00eenvins, capul fiindu-i zdrobit \u00eentr-o presa de cidru, pregatita chiar de el pentru victima cea mai \u00eembietoare: fecioara neprihanita. V\u00e2natorul se vede prins \u00een propria cursa, dupa ce nutrise speranta\/teama ca fata i-ar putea scapa. Personajul principal apare, la \u00eenceputul actiunii, ca un tip putin stupid, chiar simpatic, amuzat de jocul de-a criminalul \u00een serie, pentru a se dovedi treptat de o ferocitate iesita din comun si capabil sa premediteze cele mai negre actiuni. De-a lungul acestei povesti horror pasionante, tesuta cu o eficienta exploatare a conventiilor genului, momentele comice sunt plasate cu inteligenta, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t r\u00e2sul sa alterneze cu tipatul. Leslie si potentiala lui victima au discutii pseudo-savante, \u00eentr-un stil cvasipsihanalitic ridicol: ei vorbesc mereu despre simboluri, complexe, compensatii, refulari etc. Kelly, adolescenta pe care criminalul le-o \u201evinde\u201c ca virgina documentaristilor e descoperita calare pe un t\u00e2nar viril si acest nod al intrigii duce evenimentele \u00eentr-o directie neasteptata. Leslie are si un mentor, un ucigas retras din activitate, portretizat \u00een tuse sinistru-amuzante (o scena extraordinara, c\u00e2nd taie morcovii la bucatarie, \u00eensa \u2013 de nervi \u2013 \u00eei marunteste at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t \u00eei transforma-n pudra). Salvatorul \u00eensusi, Doc Heller, care trebuie sa intervina \u00een momentul-cheie pentru a contracara actiunile psihopatului si care este de fapt psihiatrul responsabil de acesta, primeste o lovitura seaca \u00een cap cu o lopata exact de la unul din cei pe care se presupunea ca-i salveaza. Si exemplele ar putea continua&#8230;<br \/>\nLa festivalul clujean, pe l\u00e2nga filmele din seara tematica, am mai vazut vreo c\u00e2teva care s-ar putea \u00eencadra si ele \u2013 daca presupunem categoriilor folosite suficienta elasticitate \u2013 \u00een subgenul comediei horror. \u201eEddie, canibalul somnambul\u201c (Danemarca 2012, r.: Boris Rodriguez) arata cum un pictor ratat \u00eesi redob\u00e2ndeste facultatea creatoare dupa ce se \u00eemprieteneste cu un canibal somnambul, filmul fiind mai mult o drama cu vagi accente supranaturale dec\u00e2t o comedie. \u201eCataclismul catehismului\u201c (SUA 2010, r. Todd Rohal), film de la care asteptam multe, dupa ce am citit ca povesteste nenorocirile unui preot care si-a scapat \u201eBiblia\u201c \u00een buda, m-a dezamagit \u00eentr-o oarecare masura, deoarece mi-as fi dorit sa r\u00e2d mai mult, mai cu pofta si mai \u00een hohote. Au fost, desigur, c\u00e2teva momente amuzante si destul de mult umor pince-sans-rire englezesc, care st\u00e2rneste r\u00e2sul c\u00e2teva minute mai t\u00e2rziu (ceea ce e penibil \u00een vizionarea unui film). Mai mult, amicului cu care preotul plecase \u00een calatorie cu canoea, pe firul unui r\u00e2u, i-a explodat capul \u00een timpul unui ritual simili-vrajitoresc. Totusi \u2013 \u00een fond \u2013 lucrurile nu s-au legat prea solid nici \u00een genul comic, nici \u00een horror si nici \u00een ambigua zona intermediara dintre acestea.<br \/>\nCeva mai mult s-au apropiat de o schema ideala de comedy horror trei alte filme. O productie cubaneza, \u201eJuan de los muertos\u201c (Cuba, 2011, r. Alejandro Brugues), pune \u00een prim plan lupta haotica dintre o hoarda de vampiri si populatia \u00eengrozita. Comica de doua ori, av\u00e2nd \u00een vedere situatia socio-politica a Cubei, este atitudinea autoritatilor: acestea cred ca strigoii respectivi sunt dizidenti care se opun politicilor guvernului, platiti de americani. \u00cen confuzia generala, un singur om, un parazit care nu a facut nimic toata viata, poate \u00eenfrunta raul care se dezlantuie peste lume si \u00eenfiinteaza o companie de salvare, \u00eempreuna cu alti pierde-vara, folosind resursele publicitatii si ale mijloacelor de comunicare \u00een masa. Pe teren, tehnica lui Juan e simpla: profita de lentoarea armatei de zombies si-i masacreaza fara mila, \u00eentr-un spectacol s\u00e2ngeros, cu momente de rafinata coregrafie vizuala.<br \/>\n\u201eTucker si Dale \u00eempotriva raului\u201c (Canada 2010, r. Eli Craig) rastoarna conventii \u2013 cu umor nebun \u2013 pe frontiera uneori fragila dintre logic si absurd. Doi prieteni bonomi si cam ursuzi, Tucker si Dale, plecati la cabana lor din munti sa petreaca vreo c\u00e2teva zile de pace, se transforma \u00een criminali, ucig\u00e2nd, din greseala, o \u00eentreaga turma de adolescenti care nu-i lasa \u00een pace. Schema fiecarei \u201ecrime\u201c, extrem de comica \u00een arbitrariul ei, este urmatoarea: un atac violent lansat de un t\u00e2nar, ca sa elibereze o fata din grup, \u201eprizoniera\u201c celor doi presupusi monstri, are ca rezultat o moarte grotesc-tragica. De fiecare data, \u00eensa, nu avem de-a face dec\u00e2t cu o interpretare eronata a semnelor, pentru ca tinerii vad dovezi de agresivitate acolo unde nu sunt dec\u00e2t cuvinte scoase din context ori gesturi a caror cauza nu este aparenta (a se vedea urmarirea cu drujba pornita, c\u00e2nd de fapt \u201eagresorul\u201c fugea de un roi de albine pe care le st\u00e2rnise din cuib, ori saltul unui adolescent \u00een gura hamesita a masinii de macinat lemne, peste Tucker \u2013 pe care voia sa-l ucida miseleste pe la spate si care tocmai se aplecase sa ia de jos un bustean, apoi replica \u201eare you OK?\u201c).<br \/>\n\u201eNetherbeast Incorporated\u201c (SUA, 2007, r. Dean Matthew Ronalds) m-a interesat cu precadere pentru ca a propus o destructurare a mitologiei vampirice. Desigur, ni se sugereaza, vampirii exista, \u00eensa nemurirea lor se datoreaza unui defect cardiac, nicidecum pacatelor sav\u00e2rsite \u00een viata pam\u00e2nteasca, blestemelor, \u00eendracirilor sau practicilor satanice. Ei supravietuiesc m\u00e2nc\u00e2nd carne de om, \u00eensa niciodata nu consuma mai multa dec\u00e2t trebuie si au grija sa-si aleaga atent furnizorii, angajati ai morgilor de cele mai multe ori. Supravietuirea lor depinde si de asa-numita \u201epiatra de dincolo\u201c (\u201enetherstone\u201c) si de gradul de apropiere al vampirului de sursa de energie. Dincolo de acestea, vampirii contemporani sunt fiinte care traiesc normal, se vad \u00een oglinda, sunt sociabile, si nu au probleme deosebite daca se feresc de lumina, de usturoi si respecta vreo alte c\u00e2teva interdictii marunte. Ei sunt grupati \u00een cadrul unei companii care detine importante resurse de \u201epiatra de dincolo\u201c, dar care este si producatoare de telefoane, pentru a nu trada identitatea speciala a membrilor ei. \u00cencurcaturile \u00eencep c\u00e2nd un semi-vampir se infiltreaza \u00een firma sub masca unui expert contabil, cu g\u00e2ndul sa fure piatra magica, si c\u00e2nd o muritoare foarte sexy este angajata din neatentie, \u00eendragostindu-se de unul dintre cei mai importanti \u201enetherfolks\u201c, care raspunde iubirii ei. Bine\u00eenteles ca, fiind ucisa de the bad guy, t\u00e2nara va deveni vampirita si se va adauga echipei de conducere. Situatiile comice sunt numeroase, ca de pilda atunci c\u00e2nd muritoarea descopera trei vampiri \u00eenfrupt\u00e2ndu-se cu carne de om, \u00eensa nu sunt legate \u00eentre ele de un ritm suficient de alert (ca \u00een \u201eTucker si Dale\u201c sau \u201eJuan de los muertos\u201c) si nu sunt sustinute de o naratiune care sa faca altceva dec\u00e2t sa \u00eensire, de multe ori, stereotipuri destul de rasuflate.<br \/>\nToate aceste filme vazute la Comedy Cluj mi-au atras atentia asupra dificultatilor de ordin estetic si tehnic pe care le presupun formele de comic hibrid. \u00centreb\u00e2ndu-ma de ce \u2013 vizibil \u2013 e at\u00e2t de greu sa faci o comedie horror buna, am descoperit mai multe puncte de tensiune. \u00cen primul r\u00e2nd, exista o contradictie \u00eentre principiul mecanic (ca sa vorbesc un vag jargon bergsonian) care sta la baza fiecarui gen \u00een parte, desi Alfred Hitchcock considera ca horrorul si comicul sunt frati siamezi, tinuti laolalta de r\u00e2sul nervos. Comicul mizeaza pe o suita de explozii detensionante, \u00een vreme ce horrorul se bazeaza pe o crestere constanta a tensiunii, care tinde sa devina greu de suportat pentru spectator (cam asta se \u00eent\u00e2mpla \u00een \u201eSub zero grade\u201c). \u00cen al doilea r\u00e2nd, scopul si deznodam\u00e2ntul sunt diferite \u00een cazul filmelor din cele doua genuri. Filmele de comedie prefera sf\u00e2rsitul fericit, de cele mai multe ori previzibil, adesea parazitat cu o \u00eenvatatura morala eterna sau cu vreo cogitatiune filozofica profunda, iar filmele horror abia daca lasa o licarire de speranta, dupa anihilarea monstrilor (\u00een cazurile cele mai fericite). Devine clar ca orice comedie horror trebuie sa aiba happy-end pronuntat, si aceasta cu c\u00e2t \u00eemprumuta mai mult din strategiile de compozitie ale filmelor de groaza (\u201eJuan de los muertos\u201c). Si \u201e\u00cen spatele mastii: ascensiunea lui Leslie Vernon\u201c aplica aceasta reteta cu succes, salv\u00e2nd trei personaje-cheie dupa moartea criminalului \u00een serie: fata virgina, operatorul \u00eendragostit de ea si psihiatrul care \u2013 \u00eempreuna \u2013 \u00eencarneaza lupta triumfatoare a binelui \u00eempotriva raului. \u00cen al treilea r\u00e2nd, este evident ca horrorul mizeaza uneori pe o estetica a sublimului, greu compatibila cu claritatea pe care o presupune comicul pur, deoarece vizeaza producerea unor sentimente ambigue, a caror albie str\u00e2nge laolalta admiratia, sc\u00e2rba, frica, patosul, atractia (\u201eEddie, canibalul somnambul\u201c).<br \/>\nPentru un regizor, at\u00e2tea antinomii sunt greu de conciliat; e ca si cum ai vrea \u2013 pe teren literar \u2013 sa-l corcesti pe Stephen King cu Moli\u00e8re, pe H.P. Lovecraft cu Caragiale si pe E.A. Poe cu Feydeau. Nu spun ca nu s-ar putea, \u00eensa greutatile pot descuraja pe oricine. Solutia cea mai sigura este practicarea oricarei forme de discurs meta-cinematografic: citat, parodie, ironie si auto-ironie etc. O parodie a unui film cu criminali \u00een serie (\u201eTucker si Dale \u00eempotriva raului\u201c) sau a unuia cu vampiri poate deveni o comedie horror de mare succes. Hiperbola, figura de stil fundamentala, joaca aici un rol esential. Daca s\u00e2ngele curge \u00een exces la o simpla \u00eempunsatura, daca sar capetele din te miri ce, sau daca un vampir e mai sadic dec\u00e2t marchizul de Sade, spectatorii vor ghici ca li se propune un discurs de gradul II si vor gasi grauntele de comic, sau chiar se vor tavali de r\u00e2s. Invers, a nu arata suficient, a practica un discurs eliptic si evaziv, a recurge la litota acolo unde horrorul se distinge prin directete, poate fi o marca a comediei negre.<br \/>\nO solutie ceva mai complicata ar fi sa \u00eentelegi ca ambele genuri, at\u00e2t comedia c\u00e2t si horrorul, au \u00een comun deformarea si sa stii cum sa profiti de asta, desi comedia deformeaza pentru a reforma, iar horrorul deformeaza doar pentru a-si plasa spectatorii \u00eentr-un joc incontrolabil si absurd. Cu alte cuvinte, \u00een genul comic deformarea este \u00eentotdeauna reversibila, controlabila si neprimejdioasa, pe c\u00e2nd \u00een genul horror ea este ireversibila, incontrolabila si extrem de periculoasa (povestea lui Frankenstein ilustreaza perfect aceste caracteristici). Nu mi-e rusine s-o scriu \u00een chip de concluzie: pentru comedia horror \u00een mult mai mare masura dec\u00e2t pentru comedia grotesca (cele doua au, de altfel, numeroase atingeri), trebuie sa fii geniu. Emblematice ram\u00e2n \u00een sensul acesta vreo c\u00e2teva filme clasice, \u201eThe Little Shop of Horrors\u201c de Roger Corman (1960), \u201eBalul vampirilor\u201c de Roman Polanski (1967), \u201eBad Taste\u201c (1987) si \u201eBraindead\u201c (1992) de Peter Jackson, sau \u201eScary Movie\u201c de Keenen Ivory Wayans (2000), la al caror standard nu s-au ridicat comediile horror de la editia din anul acesta a festivalului clujean Comedy, cu exceptia lui \u201eTucker si Dale\u201c, \u201eJuan de los muertos\u201c si \u201eLeslie Vernon\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u2013 pe marginea filmelor horror de la Comedy Cluj, 2012 \u2013 &nbsp; Neput\u00e2nd sa acopar, \u00een aceasta toamna cu oferta bogata de spectacole si filme, \u00eentreg programul de la Comedy Cluj (editia a 4-a, 12-21 octombrie 2012), m-am decis sa aleg ce sa vad \u00een functie de centrul de interes al preocuparilor mele de moment.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dificultati-si-ambiguitati-ale-formelor-de-comic-hibrid\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Dificultati si ambiguitati ale formelor de comic hibrid<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[8414,8416,8415],"class_list":["post-13803","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-comedy-cluj","tag-comedy-horror","tag-filme-horror"],"views":1222,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13803","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13803"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13803\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}