Gr. T. Popa este un exponent al \u201espiritului critic in cultura rom\u00e2neasca\u201c \u2013 magistral definit de G. Ibraileanu in eseul sau cu acest titlu devenit clasic. Clasic si, in treacat fie zis, de o actualitate, de o prospetime a ideilor si stilului frapante la o noua lectura, asa cum remarca si Nicolae Manolescu in nu demult aparuta sa \u201eIstorie critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c: \u201e\u2026at\u00e2t \u00abIstoria civilizatiei\u00bb a lui Lovinescu, c\u00e2t si studiile lui Zeletin, Motru si ale celorlalti, par, pe l\u00e2nga \u00abSpiritul critic\u00bb, lovite de somnolenta ideatica si stilistica\u201c. Or, chiar daca nu cu aceeasi forta si influenta la scara nationala si in alte spatii locuite de rom\u00e2ni, iar, p\u00e2na la un punct, fireste, nici cu aceeasi ideologie, \u201eInsemnari iesene\u201c, fondata de Gr. T. Popa, Mihail Sadoveanu si George Topirceanu, se voia si era o publicatie ce continua, in fond, spiritul faimoasei \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, condusa autoritar de G. Ibraileanu timp de 27 de ani si apoi, o vreme, tot in perioada ieseana, care e si cea mai fecunda, cea mai glorioasa, de Mihail Ralea si G. Calinescu. Altfel spus, revista celor trei s-a situat ferm sub semnul criticismului. Publicistica lui Gr. T. Popa, el fiind si cel mai laborios si mai prezent in paginile revistei, inclusiv sub pseudonime, precum insusi Ibraileanu la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, ilustreaza o admirabila continuitate in spirit. Desigur, intr-un nou context, si anume intr-o epoca dramatica, de mari prabusiri, de recrudescenta a extremismelor devastatoare, la mijlocul si la finele anilor ’30, c\u00e2nd istoria si lumea isi iesisera cu totul din matca. Gr. T. Popa nu critica indivizi si nici macar opere. El abordeaza probleme, analizeaza si critica mentalitati, moravuri, inertii, lasitati, grave carente de caracter si, mai ales, racile ale societatii rom\u00e2nesti din timpul sau si dintotdeauna, dar si ale celei europene. Are dreptate editorul acestor surprinzatoare, prin actualitatea lor, \u201eScrieri\u201c, Alexandru Dobrescu, sa se minuneze in prefata cu care le insoteste: \u201eDaca n-am avea dovada propriei sale existente, incheiate tragic tocmai datorita practicarii neabatute a unei asemenea intransigente, ne-ar fi greu, probabil, sa admitem ca un astfel de om a trait aievea. Gr. T. Popa a avut taria launtrica de a spune mereu adevarul, de a-si respecta convingerile p\u00e2na si atunci c\u00e2nd isi periclita libertatea sau chiar viata\u201c. Nu se nasc dec\u00e2t foarte rar pe aici, pe la noi, oameni cu o asemenea verticalitate si tarie de caracter, care sa nu abdice nici o clipa de la convingerile proprii si sa moara pentru o idee. Fie ea si gresita. C\u00e2nd se mai iveste c\u00e2te unul, el sf\u00e2rseste ca Gr. T. Popa sau, mai rau, ciuruit de gloante la tarus ori la zidul de l\u00e2nga un WC de racani\u2026
\nIn portretul pe care i-l creioneaza lui Gr. T. Popa, introdus de editor in \u201eAnexele\u201c volumului, C. D. Zeletin face aceasta apreciere generala demna de retinut: \u201eInsusirea esentiala a moldovenilor sta in aceea ca traiesc idei, le iau in serios, le impun in for si le apara in arena. Ibraileanu socotea criticismul in cultura rom\u00e2neasca o insusire eminamente moldoveneasca. E o inclinare ancestrala a sufletului, probabil mostenita de la dacii liberi, deci nesupusi de puterea straina, inclinare peste care s-a suprapus modularea etica proprie firii slave\u2026\u201c.
\nIn chiar primul numar al \u201eInsemnarilor iesene\u201c (1 ianuarie 1936), scriind despre \u201ecivilizatie si cultura\u201c si despre \u201econtradictiile lumii actuale\u201c, Gr. T. Popa atragea atentia ca Europa se afla atunci \u201ein stadiul de civilizatie a-culturala, deci in momentul dezvoltarii unei mari si indelungi crize\u201c, ceea ce s-a dovedit a fi un diagnostic precis. Marele om a vazut cum nu se poate mai bine. La rom\u00e2ni, el depl\u00e2nge una dintre cele mai pagubitoare trasaturi de comportament, in fond de caracter, si anume \u201elipsa de seriozitate\u201c. Neseriozitatea, observa analistul, constituie \u201ecel mai mare rau dintre defecte din alcatuirea noastra particulara\u201c. Gr. T. Popa are nostalgia acelei seriozitati ce \u201evrea sa insemne temeinicie, persistenta\u201c, si nicidecum un mod de a trai posac, de a fi lipsit de umorul adesea vindecator. Neseriozitatea inseamna, in opinia lui, lipsa de temeinicie si de consecventa. Exista prosti seriosi si inteligenti neseriosi. Din pacate \u2013 observa Gr. T. Popa \u2013 \u201eunii oameni neseriosi sunt in acelasi timp si prosti\u201c, dar, in ce ne priveste, cea mai rasp\u00e2ndita si mai nociva e neseriozitatea si a celor prosti, si a celor inteligenti. Iar acesta este, in opinia sa, unul dintre flagelurile ce afecteaza societatea rom\u00e2neasca si ii impiedica progresul. Atunci si acum. Peste timp, contemporanul nostru, Octavian Paler, era tot at\u00e2t de intransigent ca marele savant si g\u00e2nditor din generatia anterioara lui, constat\u00e2nd cu amaraciune: \u201eavem, se pare, nefericita capacitate de a pune un gratar pe orice golgota\u201c. Si fiindca am pronuntat cuv\u00e2ntul amaraciune, as observa ca si discursul lui Gr. T. Popa este unul amar, ca si cel al lui Octavian Paler, mai putin scepticismul acestuia din urma. Ambii sunt insa convinsi ca \u201eoricum ar bate pe deasupra v\u00e2nturile si furtunile politice\u2026, oricum s-ar intocmi sistemele politico-sociale, totul depinde de calitatea oamenilor\u201c. Iar
\nGr. T. Popa invoca, in aceasta idee, exemplul Germaniei. Il compar nu int\u00e2mplator pe Gr. T. Popa cu Paler; ei sunt exponenti ai criticismului, cu termenul folosit si de C. D. Zeletin, moldovenesc si ardelenesc, comunic\u00e2nd in esenta perfect peste timp si\u2026 peste munti.
\nCriticile lui Gr. T. Popa privind realitatile de la noi sunt formulate mai mereu prin comparatie cu cele din c\u00e2teva tari civilizate pe care le cunoaste foarte bine. Exemplific prin doua texte av\u00e2nd ca tema evenimente diferite: unul din spatiul culturii si celalalt din spatiul politico-administrativ si, implicit, civic.
\nIn vara anului 1936, profesorul este invitat la festivitatile dedicate Centenarului Universitatii din Londra, rezultata de fapt, in 1836, din unirea mai multor colegii vechi de c\u00e2teva sute de ani intr-un conglomerat. A fost singurul reprezentant al lumii academice rom\u00e2nesti la acea sarbatoare din capitala Angliei. Ungurii aveau cinci\u2026 Evocarea evenimentului incepe cu o caracterizare ce denota buna cunoastere a psihologiei si educatiei englezului ( Gr. T. Popa studiase si in Anglia; si tot acolo facuse si cea mai importanta descoperire stiintifica a sa): \u201eOameni extrem de politicosi, care totusi nu pun accent pe politetea lor; apropieri distantate care ne promit sa fie eterne; punctualitati extravagante si o perfecta ingrijire (necautata) in tinuta. Un englez iti da impresia, fara sa fie nevoie s-o mai verifici, ca nu poti sa-l bati pe umar, nici nu se simte bine sa-l iei de brat. El nu se v\u00e2ra in prea multe amanunte (ba nu se v\u00e2ra deloc), care privesc viata intima a omului, si apare glacial, uneori uscat, dar totdeauna bine dispus. Ceremoniile lor sunt ca si oamenii: demne, reci, dar impresionante\u201c. Suita de festivitati, care il fac pe universitarul iesean sa simta inca o data \u201ece fior si ce siguranta poate da sufletului traditia\u2026\u201c, a constituit, conchide el, \u201eun spectacol maret, care pentru mine a insemnat o lectie mare, dar si un prilej de ad\u00e2nca melancolie.\/ In timp ce oamenii acestia, at\u00e2t de asigurati cu tot ce trebuie unui progres bogat, se straduiesc mereu sa-si sporeasca cultura, ce facem noi (cei at\u00e2t de calici si at\u00e2t de in urma din toate punctele de vedere)?\u201c. O intrebare formulata cu mai bine de 76 de ani in urma, dar cum nu se poate mai legitima in momentul de fata\u2026
\nObservator atent si responsabil al vietii sociale si politice, si nu numai al celei din Rom\u00e2nia, dar niciodata militant in vreun partid, Gr. T. Popa intervenea, in 1938, in dezbaterea privind noua Constitutie a tarii. Analiza sa pe care isi intemeiaza opiniile este pilduitoare. Polemiz\u00e2nd cu cei de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c pe aceasta tema, eseistul insista mai ales pe conceptul de democratie, asa cum era si este el ilustrat in societatile evoluate. Mai int\u00e2i, descrie si defineste trei tipuri de democratie \u201ecare coexista astazi\u201c si pe care \u201ele cunosc de la ele de-acasa, nu din citite\u201c: franceza (\u201edemocratie integrala\u201c), americana (\u201edemocratie tutelata\u201c), engleza (\u201edemocratie selectiva\u201c). Ce determina schimbarea Constitutiei? Gr. T. Popa raspundea ca tocmai realitatile triste si faptul ca tara ajunsese \u201efoarte aproape de prapastie\u201c. \u201eDezordinea publica, instabilitatea politica, promovarea necinstei si a incapacitatii, lenea si neseriozitatea\u201c, toate aceste rele, cum le numeste el, si multe altele erau (dar vedem ca aceleasi sunt si astazi) generate de \u201edoi factori de viciare a vietii publice: extinderea militantismului politic si inferioritatea culturala in care ne mentinem cu placere\u201c.
\nAs incheia repet\u00e2nd concluzia din comentariul de saptam\u00e2na trecuta: suntem ce-am fost si mai rau dec\u00e2t at\u00e2t. Macar atunci, in 1938, an de referinta chiar si pentru comunisti, in dezbaterea privind Constitutia se implicau si intelectuali patrioti de mare anvergura si de o tinuta morala ireprosabila ca Gr. T. Popa. In Rom\u00e2nia de azi, pe asemenea subiecte sensibile si de importanta capitala se napustesc, ca intr-un viol colectiv, cohorte de politicieni si jurnalisti de tip nou, cu fete crispate de venin si prostie, in chip de tocsoisti agresivi si agramati. Sau, in cel mai fericit caz, eternii Lache si Mache. Cum stim, si ei stau de multa vreme cu ochii pe Constitutie, dar, cei de acum, fara bunul simt si inocenta celor ce faceau farmecul lumii lui Caragiale si pe care Nenea Iancu ii privea cu at\u00e2ta duiosie: \u201euite, ma, ce draguti sunt!\u201c.\u00a0 (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Gr. T. Popa este un exponent al \u201espiritului critic in cultura rom\u00e2neasca\u201c \u2013 magistral definit de G. Ibraileanu in eseul sau cu acest titlu devenit clasic. Clasic si, in treacat fie zis, de o actualitate, de o prospetime a ideilor si stilului frapante la o noua lectura, asa cum remarca si Nicolae Manolescu in nu… Cite\u0219te mai mult »Un erou intelectual: Gr. T. Popa (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5084,8412],"class_list":["post-13791","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici-literari-romani","tag-gr-t-popa"],"views":3208,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13791","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13791"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13791\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13791"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13791"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13791"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}