{"id":13788,"date":"2012-11-08T15:23:39","date_gmt":"2012-11-08T13:23:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13788"},"modified":"2012-11-08T15:24:00","modified_gmt":"2012-11-08T13:24:00","slug":"dictionarul-literaturii-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dictionarul-literaturii-romane\/","title":{"rendered":"\u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c"},"content":{"rendered":"

Dictionarul esential Simion 2012<\/strong>
\n(scurt elogiu, cu lungi divagatii)<\/strong><\/p>\n

ION SIMUT<\/strong><\/p>\n

Avem un termen de comparatie pentru \u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c, I-II, 2012, coordonat de Eugen Simion, o forma restr\u00e2nsa la scriitorii esentiali. Acesta este \u201eDictionarul esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu, aparut \u00een 2000 la Editura Albatros. Prin urmare, \u201eDictionarul Simion\u201c (cum \u00eel vom numi pe scurt \u00een continuare) este al doilea, \u00een ordine cronologica, de acest tip si de aceasta \u00eentindere, dupa \u201eDictionarul Zaciu\u201c sau \u201eDictionarul clujenilor\u201c (desi echipa de redactare este nationala, cu critici din toate zonele), cum s-a \u00eencetatenit \u00een constiinta cunoscatorilor. Amploarea selectiei este, totusi, putin diferita: \u201eDictionarul esential Zaciu\u201c cuprindea \u00eentr-un singur volum 332 de scriitori din \u00eentreaga literatura rom\u00e2na (dupa cum declara Aurel Sasu \u00een prefata), pe c\u00e2nd \u201eDictionarul esential Simion\u201c cuprinde \u00een doua volume cel putin de doua ori at\u00e2tia. Diferenta merita evidentiata, pentru ca echivalenta celor doua dictionare este aproximativa. Mai exista si alte \u00eencercari: de pilda, un dictionar esential cu o suta de scriitori rom\u00e2ni din toate epocile, aparut la initiativa Uniunii Scriitorilor, pe vremea c\u00e2nd era presedinte Eugen Uricaru. Acesta era destinat strainatatii, dar nu stiu daca a mai apucat sa fie tradus si difuzat. Nu l-a discutat serios nimeni, dupa stiinta mea. O anumita nepasare sau inertie \u00een receptarea si evaluarea problemelor de istorie literara de stringenta actualitate ar trebui \u00eenfr\u00e2nta.
\nEvident ca un dictionar se scrie \u00een functie de publicul caruia \u00eei este destinat. \u201eDictionarul Simion\u201c se adreseaza \u00een principal scolii, adica profesorilor, studentilor si elevilor de liceu, intention\u00e2nd sa fie \u201eun ghid de initiere si educatie literara\u201c, dupa cum rezulta din cuv\u00e2ntul lamuritor al coordonatorului sau. Dar e mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, pentru ca e un instrument de lucru pentru toti cei interesati de istoria literaturii rom\u00e2ne, cum iarasi se precizeaza, pe buna dreptate, \u00een introducere. De aceea, \u00eendeplinind cele mai \u00eenalte exigente stiintifice, e un reper \u00een istoria literara postdecembrista. Nu e, \u00een sens limitat, un dictionar didactic \u2013 cum, de altfel, avem c\u00e2teva, fara glorie, la edituri si \u00een colectii de carte scolara, pacatuind prin \u00eentelegerea conciziei ca pe un sinonim partial al accesibilitatii si ca pe un sinonim involuntar al superficialitatii. Deci nu ducem lipsa de dictionare de literatura rom\u00e2na, cum nu ducem lipsa de istorii ale literaturii rom\u00e2ne. Traversam un moment fast al sintezelor, moment de care, se pare, nu suntem destul de constienti, dupa ce decenii de-a r\u00e2ndul, \u00eenainte de 1989, teoretizam si ne pl\u00e2ngeam de ce nu avem dictionare (aveam numai \u201eDictionarul Marian Popa\u201c pentru literatura contemporana si \u201eDictionarul iesenilor\u201c pentru literatura de p\u00e2na la 1900) si de ce nu avem istorii ale literaturii rom\u00e2ne (aveam \u201eIstoria\u201c lui Ion Rotaru, primul volum din \u201eIstoria\u201c lui George Ivascu, \u201eIstoria\u201c lui Alexandru Piru si \u00eenceputul \u201eIstoriei\u201c lui Nicolae Manolescu). Aveam, totusi, c\u00e2te ceva, dar nemultumitor pentru perspectiva asupra literaturii rom\u00e2ne contemporane. Adevarul este ca din aceste sinteze se aleg repede cele mai bune, de fapt, una singura, cea mai buna, iar restul sunt neglijate sau uitate, cu multa cruzime de catre publicul larg, cruzime care nu ar trebui sa fie si a noastra, a specialistilor.
\n\u201eDictionarul Simion\u201c, at\u00e2t \u00een forma extinsa \u00een sapte volume, c\u00e2t si \u00een forma contrasa \u00een doua volume, are norocul de a fi si de a ram\u00e2ne cel mai bun si de a fi receptat ca atare. Adversitati exista, reprosuri sunt posibile, dar reusita ram\u00e2ne deasupra oricarui dubiu sau oricarei interogatii. Eugen Simion \u00eensusi \u00eel considera perfectibil, pentru ca oric\u00e2nd ram\u00e2ne ceva de adaugat, de modificat, de actualizat. Pentru a raspunde cerintei imperioase de informatie actualizata, asemenea dictionare trebuie editate periodic, la intervale de c\u00e2tiva ani. Colectivul coordonat de Eugen Simion are aceasta disponibilitate si acest exercitiu. Chiar daca acum dictionarul \u00een doua volume din 2012 preia (cu unele rescrieri de articole), fara actualizari, materia din cele sapte volume anterioare, unde informatia se oprea la nivelul anului 2003, colectivul de cercetatori din Institutele Academiei Rom\u00e2ne este antrenat \u00een realizarea unei versiuni noi a dictionarului general al literaturii rom\u00e2ne, care va \u00eenregistra si prelucra informatiile literare p\u00e2na \u00een 2012. Aceasta este una dintre cele mai mari dificultati pentru mentalitatea noastra: constituirea unui colectiv dinamic de cercetare, fidelizat pentru un obiectiv stiintific de durata. Speram ca Eugen Simion a reusit acest lucru, ceea ce este, cu adevarat, o mare izb\u00e2nda pedagogica pentru un colectiv ce are tendinta, oarecum firesc si explicabil, sa se disperseze, sa se atomizeze, astfel \u00eenc\u00e2t fiecare cercetator sa-si realizeze prioritar temele individuale de cercetare. Omogenizarea si fidelizarea echipei pentru un obiectiv comun, la fel de important pentru toti, ca si pentru institutia de cercetare reprezentata, sunt obiective greu de realizat. Banuiesc ce dificil a fost pentru partea ieseana sa se integreze, cu tot cu dictionarul literaturii rom\u00e2ne de p\u00e2na la 1900, \u00eentr-un colectiv mai larg, pentru ca unii au putut \u00eentelege, cu totul gresit, ca sunt deposedati de propria cercetare. Au fost apoi de calmat \u201edisidentii\u201c care au suportat mai greu integrarea si subordonarea \u00een echipa. Dar momentul a fost depasit si rezultatele se vad \u00een reusita realizarii unui dictionar serios si util, omogen si solid.
\nNu sunt diminuate cu nimic meritele celui de-al doilea dictionar esential al literaturii rom\u00e2ne prin faptul ca \u00eel numesc deschis si direct ca al doilea, \u00een ordine cronologica. Dimpotriva: se vad mai bine calitatile, realizarile si progresele lexicografice. \u201eDictionarul Simion\u201c, intitulat simplu\u00a0 \u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c, nu se recomanda din titlu ca un dictionar esential, ca \u201eDictionarul Zaciu\u201c din 2000, dar se recunoaste ca atare din prima fraza a argumentului, cum am aratat. Diferenta apare la comparatia dintre un dictionar esential al scriitorilor rom\u00e2ni, cum este \u201eDictionarul Zaciu\u201c, si un dictionar esential al literaturii rom\u00e2ne, cum este \u201eDictionarul Simion\u201c. Cuprinderea si aplicatia sunt\u00a0 semnificativ diferite ca orizont cultural. Daca unul include numai scriitori, cel de-al doilea cuprinde curente literare si concepte (specific national, bizantinism, balcanism, baroc, umanism, Scoala Ardeleana, clasicism, pasoptism, preromantism, romantism, parnasianism, simbolism, realism, samanatorism, poporanism, modernism,\u00a0 traditionalism, g\u00e2ndirism, suprarealism, avangarda, onirism, protocronism, postmodernism, optzecism \u2013\u00a0 primul articol de Nicolae Mecu, cele mai multe de Dumitru Micu, unele de Dan Horia Mazilu, iar cele despre epoca recenta de Florin Mihailescu si Nicolae B\u00e2rna), principalele reviste si grupari, de la \u201ePropasirea\u201c si \u201eDacia literara\u201c (si chiar mai dinainte), Junimea si \u201eConvorbiri literare\u201c, p\u00e2na la \u201eEchinox\u201c (puteau fi si \u201eAmfiteatru\u201c si \u201eDialog\u201c), institutiile importante (Academia Rom\u00e2na, Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni, Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia). Sunt apoi articole separate, veritabile sinteze de eruditie, ca si celelalte, despre Biblia \u00een limba rom\u00e2na (articol de Eugen Munteanu) si cartile populare (articol de Gh. Chivu). \u00cen dictionarul mare, \u00een cele sapte volume, articolele despre reviste, grupari, folcloristi, editori, traducatori sunt mult mai numeroase, cum e si firesc, pun\u00e2nd \u00een relief caracterul enciclopedic al \u201eDictionarului Simion\u201c (\u00een sensul de \u201eenciclopedie literara\u201c, ca dictionar general de literatura), extensie pe care \u201eDictionarul Zaciu\u201c nu o are, nu si-o propune si nu si-o asuma.
\n\u00cen str\u00e2nsa legatura cu acest aspect (capacitatea de cuprindere a fenomenului literar), e de relevat o alta dimensiune si anume includerea literaturii rom\u00e2ne din toate zonele locuite de rom\u00e2ni, \u00een principal din Basarabia, Serbia (Banatul s\u00e2rbesc sau Voivodina), Ucraina (Bucovina de Nord) si din exil (exilul rom\u00e2nesc din \u00eentreaga lume). Daca \u201eDictionarul Zaciu\u201c abia include patru scriitori basarabeni postbelici (Mihai Cimpoi, Ion Druta, Nicolae Dabija si Grigore Vieru), \u201eDictionarul Simion\u201c sta bine la acest capitol, desi, pe l\u00e2nga numele care exista (alaturi de cei patru mentionati, mai sunt prezentati Vladimir Besleaga, Vasile Vasilache, Liviu Damian, Dumitru Matcovschi, Spiridon Vangheli, Ion Vatamanu, Gheorghe Voda, Mihail Dolgan, Ion Ciocanu, Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu, Andrei Turcanu, Ion Had\u00e2rca, Eugen Lungu, Em. Galaicu-Paun), ar fi putut fi prezenti cel putin si Nicolai Costenco, Aureliu Busuioc, Nicolae Esinencu, Leo Butnaru, Nicolae Popa. Din literatura rom\u00e2na din Serbia, \u201eDictionarul Zaciu\u201c (ma refer aici tot timpul la \u201eDictionarul esential\u201c) nu retine nimic, \u00een timp ce \u201eDictionarul Simion\u201c (iarasi adaug ca ma refer acum la varianta \u00een doua volume) retine doua nume: Adam Puslojic si Ioan Flora, iar eu i-as mai fi inclus si pe Radu Flora, Petru C\u00e2rdu, Slavco Almajan si Pavel Gataiantu \u2013 si neaparat revista \u201eLumina\u201c. Din literatura rom\u00e2na postbelica a Bucovinei de Nord, \u201eDictionarul Simion\u201c \u00eei include pe Grigore Bostan si pe Vasile Tar\u00e2teanu (cred ca ar fi meritat si Ilie Zegrea, poate si Mihai Prepelita), \u00een timp ce \u201eDictionarul Zaciu\u201c o ignora \u00een totalitate. Aici trebuie sa facem doua precizari din sfere complet diferite. Prima: asimilarea literaturii rom\u00e2ne postbelice din Basarabia, Bucovina de Nord si Voivodina se face, \u00een continuare, cu deosebite precautii si reticente de catre critica din Rom\u00e2nia datorita deficitului de modernitate a unei mai parti din aceste literaturi din zonele limitrofe granitelor noastre, literaturi care au avut ca principale tinte mentinerea limbii rom\u00e2ne si a nationalitatii. A doua precizare: \u201eDictionarul Zaciu\u201c din 2000 pastreaza handicapurile proiectului sau, anterior pragului din 1989, iar \u00eentre aceste handicapuri sta si opozitia oficiala a regimului comunist fata de asimilarea valorilor din exil sau din literatura \u00een limba rom\u00e2na din Basarabia, Bucovina de Nord si Serbia. Micile recuperari au fost facute din mers, imediat dupa 1990, c\u00e2nd \u201eDictionarul Zaciu\u201c, elaborat \u00een cea mai mare masura anterior, era pregatit pentru tipar, \u00een noile conditii \u00een care nu mai functionau oprelistile din regimul comunist. Nu mai stau sa compar cuprinderea literaturii rom\u00e2ne din exil, pentru ca rezultatul e clar \u00een favoarea \u201eDictionarului Simion\u201c.
\nMai trebuie relevat un aspect, pentru ca aceasta comparatie dintre cele doua dictionare sa nu fie (sau sa fie?) considerata nepotrivita. \u201eDictionarul esential Zaciu\u201c \u00eesi propune din start o selectie mai restr\u00e2nsa si net axata pe o traditie literara validata, \u00een timp ce \u201eDictionarul esential Simion\u201c ofera o selectie mult mai larga din istoria literaturii rom\u00e2ne si \u00eenclina balanta vizibil \u00een favoarea perioadei postbelice. \u00cen formula sa restr\u00e2nsa la jumatate fata de \u201eDictionarul Simion 2012\u201c, \u201eDictionarul Zaciu 2000\u201c retine nume care lipsesc din \u201eDictionarul Simion\u201c si anume: Simion Stefan, Pitarul Hristache, Dionisie Eclesiarhul \u2013 toate din vechime. Desi pastreaza viziunea culturala asupra secolelor de \u00eenceput ale literaturii noastre, totusi \u201eDictionarul Simion 2012\u201c triaza mai sever contributiile din secolele XVII si XVIII. Deplasarea de accent \u00eenspre contemporaneitate e nota particularizatoare cea mai frapanta pentru \u201eDictionarul Simion\u201c.
\nCel mai t\u00e2nar scriitor selectat \u00een \u201eDictionarul Zaciu\u201c este Mircea Cartarescu (n. 1956), iar alaturi de el, din generatia \u201980, sunt prezenti doar Bedros Horasangian, Mircea Nedelciu, Marta Petreu si Matei Visniec. Desi \u00eenregistreaza informatia literara p\u00e2na la sf\u00e2rsitul anului 1999, \u201eDictionarul esential Zaciu\u201c reprezinta indubitabil viziunea critica neoficiala, \u00een nucleul ei dur, asa cum fusese ea consacrata \u00eenainte de 1989, cu minime dar semnificative retusuri \u00een ce priveste includerea literaturii exilului (Eliade, Cioran, Ionescu, Vintila Horia, Virgil Ierunca, Paul Goma, Dumitru Tepeneag, Norman Manea, Bujor Nedelcovici etc.). Selectia se opreste precaut si conservator la limita promotiei ’70, cu Gabriela Adamesteanu, Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flam\u00e2nd, Eugen Uricaru, Mihai Sin, Dorin Tudoran, Marian Papahagi si Ion Vartic \u2013 at\u00e2t, \u00een cea mai recenta linie, plus optzecistii pe care i-am mentionat. \u201eDictionarul esential Simion\u201c recupereaza o buna parte din literatura afirmata din 1990 \u00eencoace. Cel mai t\u00e2nar scriitor inclus este poetul Marius Ianus (n. 1975), urmat de prozatorul Bogdan Popescu (n. 1968), alaturi de care se mai afla Simona Popescu (n. 1965), Emilian Galaicu-Paun (n. 1964) si, merg\u00e2nd \u00een urma, altii, nu multi postoptzecisti, din promotia ’90 (Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Daniel Banulescu, Adrian Otoiu), si cei mai noi optzecisti (Radu Aldulescu, Alexandru Ecovoiu), \u00een timp ce lipsesc Florin Iaru, Mariana Marin, Magda C\u00e2rneci, Bogdan Ghiu, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Mircea Petean, Liviu Antonesei, Eugen Dorcescu, Mircea Mihaies, Daniel Vighi, Andrei Bodiu, Daniel Corbu, Aurel Dumitrascu, Adrian Alui Gheorghe, Calin Vlasie etc. etc. (multi, foarte multi \u201eprovinciali\u201c sunt absenti) \u2013 nu mai spun alte nume, pentru ca intram \u00een zona disputelor interminabile. Totusi, adaug ca lipsesc prozatorii tineri care si-au confirmat valoarea si talentul, din categoria Radu Pavel Gheo, Lucian Dan Teodorovici etc. \u2013 cel putin tot at\u00e2t de importanti \u00een schimbarea prozei ca Bogdan Popescu. Unde se opreste selectia, unde se afla limita axiologica si c\u00e2t sunt ele de justificate (selectia si limita)? \u2013 iata probleme care nu pot fi niciodata elucidate, astfel \u00eenc\u00e2t sa fie toata lumea multumita si \u00eempacata. Dar timisorenii, aradenii, oradenii, baimarenii, clujenii, salajenii, muresenii, sibienii, brasovenii, sucevenii, iesenii, botosanenii, bacauanii, nemtenii, galatenii, brailenii, tulcenii, constantenii, calarasenii, ploiestenii, pitestenii, jienii, craiovenii sau severinenii absenti (ca si destui scriitori bucuresteni absenti, am mentionat c\u00e2tiva, ca sa nu se creada ca e o cabala bucuresteana \u00eempotriva provincialilor) au dictionarele lor locale \u00een care se vor razboi cu \u201eDictionarul esential Simion\u201c, desi au consolarea sau speranta dictionarului mare Simion, revizuit si \u00eembogatit \u00eentr-un viitor apropiat (cei mai multi sunt inclusi \u00een \u201eDictionarul Simion\u201c \u00een sapte volume). O batalie a dictionarelor locale, judetene sau zonale a \u00eenceput de mult si ea se poarta surd, cu naduf, pentru ca izb\u00e2nda, ca scriitor, e sa fii macar \u00een viitorul mare dictionar coordonat de Eugen Simion, daca \u201eIstoria\u201c lui Nicolae Manolescu te-a persecutat sau, pur si simplu, te-a uitat. Dincolo de orice gluma, viitorul dictionar (dictionarul \u201ecentral\u201c sau national) va trebui sa fie c\u00e2t mai cuprinzator, pentru ca un specialist cauta \u00eentr-un dictionar literar nu pe Eminescu sau pe Caragiale, ci pe Candiano Priceputu sau pe Puiu Bobelica-Cislau (exagerez, dar cu nume reale!). Sigur ca un dictionar literar aproape de completitudine ram\u00e2ne un vis, desi nu ar fi extrem de greu de realizat, cu contributia tuturor provincialilor. Dar unde e regizorul, coordonatorul care sa aiba nervii, timpul si rabdarea sa puna pe h\u00e2rtie sau \u00een forma electronica, \u00een articole cu structuri uniforme si cu exigente comune, o asemenea himera?
\nDaca la o extrema situam dictionarul fantomatic, borgesian, biblioteca virtuala absoluta, cu toti (absolut toti!) scriitorii dintr-o literatura (dictionarul complet, ireprosabil), la cealalta extrema pun dictionarul cu un singur scriitor, de tipul dictionarului enciclopedic Eminescu realizat de Mihai Cimpoi si imaginabil ca aplicatie si asupra biografiei si operei altor mari scriitori (cu exemple notorii \u00een alte culturi). Dictionarul mediu ca \u00eentindere, cum este \u201eDictionarul esential Simion\u201c, este cel mai viu disputabil, pentru ca \u00een aceasta configuratie este cel mai profund si mai dramatic implicat principiul selectiei. \u201eDictionarul Zaciu\u201c, \u00een forma lui initiala, se recomanda ca un dictionar critic, pentru a-si justifica selectia dintre scriitorii din perioada comunista. \u00cen fond, niciun dictionar de literatura, indiferent de \u00eentindere, nu poate sa fie neutru, sa nu fie critic. Devine polemic \u00een mod deschis sau \u00een mod ascuns, chiar fara sa vrea. \u201eDictionarul esential Simion\u201c are imprimata \u00een conceptia lui, \u00een viziunea lui critica, o nota polemica neafisata, implicita, neostentativa \u2013 si, datorita acesteia, c\u00e2nd va fi descifrata, poate st\u00e2rni reactii violente. De ce lipsesc unii scriitori contemporani (de ce tocmai ei?), de ce sunt prezenti altii, de ce se scrie mai mult despre unul dec\u00e2t despre altul? \u2013 pot fi punctele banale de pornire a unui scandal.
\nFiind un dictionar prea extins, \u201eDictionarul Simion 2012\u201c nu este, aparent, unul care sa stabileasca un canon estetic al literaturii rom\u00e2ne, desi exista indicii ca ar putea fi citit ca atare. Fotografiile de scriitori de pe copertele celor doua volume \u00eensumeaza 24 de nume, depasind cu putin canonul didactic oficializat prin programele de literatura din gimnaziu si liceu, dar cu unele surprize de detaliu. Daca le punem \u00een ordine cronologica, avem urmatorul tablou: Cantemir, Negruzzi, Alecsandri, Heliade, Maiorescu, Eminescu, Creanga, Caragiale, Zamfirescu, Lovinescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Pillat, Voiculescu, Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Calinescu, Preda, Stanescu, Sorescu. Sunt multe sau putine de comentat \u00eentr-un asemenea tablou, la o privire atenta. Depinde de cine priveste. Mie doua observatii \u00eemi sar \u00een ochi de \u00eendata: 1. \u00eentre clasici, Slavici e \u00eenlocuit cu Duiliu Zamfirescu \u2013 ceea ce ar putea \u00eensemna ca acesta e de \u00eenchipuit ca o veriga mai buna spre modernitate, \u00een dialog cu junimismul; 2. \u00een marea pleiada de poeti moderni, Ion Pillat e creditat (din nou, ca \u00een interbelic) la acelasi nivel cu ceilalti (dupa ce \u00een postbelic fusese estompat \u00een tabloul modernismului). Pot continua: 3. Voiculescu \u00eensusi este, \u00eentr-o oarecare masura, ca si Pillat, o surpriza \u00een selectia de 24, din moment ce lipseste Mircea Eliade, a carui opera exercita, \u00een ultimele doua decenii, cele mai mari presiuni pentru a intra \u00een nucleul dur al canonului estetic (articolul lui Eugen Simion din dictionar arata indirect tocmai acest lucru). Dar sa nu ne limitam, anecdotic, la comentariul copertelor, desi si acestea, c\u00e2nd sunt bine facute, \u00eesi au t\u00e2lcul lor. Ce am spus, pot fi simple speculatii, fara o justificare profunda. \u00cen dictionar, articolul despre Ioan Slavici, redactat de Dan Manuca (6 pagini), si articolul despre Duiliu Zamfirescu, redactat de Dumitru Micu si Stanuta Cretu (tot 6 pagini), ambele ireprosabile, nu \u00eendreptatesc speculatia de revizuire a statutului lor \u00een canon, asa cum am presupus-o. Dar poate ca e g\u00e2ndul subtil si secret al coordonatorului, un g\u00e2nd ce merita, fara \u00eendoiala, sa fie glosat si interpretat \u00een toate consecintele lui.
\nDaca am cerceta \u00een continuare miza pe scriitorii care pot forma canonul estetic largit al literaturii rom\u00e2ne, am desprinde din \u201eDictionarul Simion 2012\u201c imaginea pe care ne-am fi dorit-o explicita despre ierarhia valorilor. Dar o asemenea imagine nu trebuie sa fie schematica, patetica si exclusivista, pentru ca un dictionar bine facut, cum este acesta, transmite aprecierile critice, evaluarile de ansamblu, ingenios ambalate \u00een regia informatiei biografice, a analizei operei si a referintelor bibliografice atasate fiecarui articol. \u00cen fond, nu citim un dictionar pentru a afla canonul estetic propus, ci pentru a ne informa, dar fara un canon estetic implicit, bine g\u00e2ndit si serios articulat, un dictionar e o masa amorfa, o constructie fara structura de rezistenta. \u201eDictionarul Simion 2012\u201c \u00eesi etaleaza cunoscatorilor si induce novicilor propria ierarhie de valori, construita \u00een jurul nucleului dur pe care l-am aratat. Nicio absenta din dictionar, \u00een sfera literaturii contemporane, nu e inocenta, dupa cum vorbesc suficient dimensiunile articolelor din dictionar despre importanta acordata, \u00een mod simbolic, fiecarui scriitor.
\nAmprenta Eugen Simion e firesc sa fie vizibila \u00een proiectul edificiului, \u00een viziunea critica de ansamblu, \u00een ierarhia valorilor, \u00een selectie si \u00een organizarea sumarului. Coordonatorul \u00eensusi scrie mai multe articole importante, care dau tonul: articolele despre Arghezi, Bacovia, Mircea Eliade si Cioran, articolele despre Marin Preda, Petru Dumitriu, Nicolae Labis, Nichita Stanescu, Ion Baiesu, Octavian Paler, Serban Cioculescu, Alexandru Piru, Valeriu Cristea, Petre Pandrea, N. Steinhardt, colaboreaza cu Mihai Cimpoi la realizarea articolului despre Mihai Eminescu. Eugen Simion este citat frecvent \u00een finalul multor articole redactate de altii. Este foarte prezent \u00een dictionarul pe care l-a coordonat. S-ar putea ca pe unii sa-i deranjeze. Din punctul meu de vedere, prezenta lui Eugen Simion \u00een paginile dictionarului pe care \u00eel coordoneaza \u00eemi da o nota de siguranta si de familiaritate, pentru ca este prezenta unuia dintre cei mai mari critici ai contemporaneitatii. Se vede ca el este ghidul de lectura. Nu-i mai putin adevarat ca la sf\u00e2rsitul articolelor se vad, \u00een citate, si alte autoritati critice: de la clasicii Maiorescu, Lovinescu, Iorga, Ibraileanu, la interbelicii G. Calinescu, Vianu, Streinu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Ralea, la contemporanii Matei Calinescu, Manolescu, Raicu, Cristea, Dimisianu, Iorgulescu, Zaciu, Balota, Ion Pop, Cornel Ungureanu etc., la altii, mai tineri.
\n\u201eDictionarul Simion\u201c este strabatut de la un capat la altul de o democratie a punctelor de vedere, de o diversitate a atitudinilor critice, care face din el un interesant spectacol de idei. Evident ca semnalul \u00eel dau colaboratorii, autorii articolelor, de la disparutii Dan Horia Mazilu, Constantin Ciopraga, Valeriu Cristea, Dan Grigorescu, Ov. S. Crohmalniceanu, Stan Velea, la cei din generatia venerabila a lui Dumitru Micu, Al. Sandulescu, Teodor V\u00e2rgolici, Florin Mihailescu. Merita o evidentiere speciala Dan Manuca si \u00eentregul colectiv iesean, cu o contributie pregnanta (Elvira Sorohan, Victor Durnea, Florin Faifer, Stanuta Cretu, Gabriela Dragoi, Algeria Simota, Remus Zastroiu, Constantin Teodorovici, Leon Volovici, Constantin Paiu, Rodica Suiu, Daniel Dimitriu, Serban Axinte).\u00a0 Participarea cercetatorilor clujeni (Mircea Popa, Ioan Milea, Irina Petras, Petru Poanta) si timisoreni (Crisu Dascalu) e palida, cu c\u00e2te unu-doua articole. Contributii substantiale au, din colectivul bucurestean, Laurentiu Hanganu, Gabriela Omat (ambii si cu rol de coordonatori), Nicolae Mecu, Roxana Sorescu, Stancu Ilin, Marcel Duta si, mai prezent si implicat \u00een rescrieri, Nicolae B\u00e2rna. De folcloristi se ocupa Iordan Datcu. Pe multi dintre criticii saizecisti, \u00eendeosebi pe comparatisti si universalisti, pe unii prozatori optzecisti \u00eei prezinta Monica Spiridon, pe altii dintre prozatorii si poetii optzecisti \u2013 Tania Radu sau Dan C. Mihailescu, dar toti trei fara suficiente actualizari, pentru ca s-au retras din echipa de lucru, cu multi ani \u00een urma. De echinoxisti se ocupa preferential Constantin H\u00e2rlav, de clasicisti si c\u00e2tiva postmodernisti \u2013 Alexandra Cioc\u00e2rlie, conform afinitatilor. Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, Ion Ciocanu \u00eesi prezinta basarabenii. Eroii rescrierilor si actualizarilor necesare pentru noua editie a dictionarului, autori de articole noi pentru aceasta editie sunt, din c\u00e2te \u00eemi dau seama din citirea atenta a celor doua volume, trei critici tineri, foarte \u00eenzestrati: Raluca Duna, Andrei Terian si Mihai Iovanel, autorii multor articole despre scriitorii din noile generatii, de la optzecisti \u00eencoace. Coordonatorul i-a si recompensat, pe buna dreptate, prin atribuirea unor subiecte care \u00eei definesc ca specialisti: Andrei Terian scrie, pentru aceasta editie a dictionarului, articolul despre G. Calinescu, iar Mihai Iovanel articolul despre Mihail Sebastian.
\nSpectacolul de idei si interpretari al \u201eDictionarului Simion 2012\u201c, agrementat si cu o iconografie adecvata, cu unele fotografii memorabile, rezulta si dintr-un extrem de interesant dialog al generatiilor de critici si istorici literari. Un reper \u00een lexicografia filologica dedicata literaturii rom\u00e2ne, bilant de etapa dupa extensia din cele sapte volume anterioare, \u201eDictionarul esential Simion\u201c are a se depasi pe el \u00eensusi, dupa cum \u00eesi propune, \u00een forma unui dictionar-tezaur c\u00e2t mai cuprinzator, actualizat si capabil sa satisfaca un evantai larg de exigente.<\/p>\n

DGLR – doza concentrata<\/strong><\/p>\n

TEODORA DUMITRU<\/strong><\/p>\n

TEODORA DUMITRU
\nUn dictionar al autorilor si un dictionar de concepte
\nNou aparutul compendiu al \u201eDictionarului general al literaturii rom\u00e2ne\u201c, \u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c (DLR), \u00eesi propune \u2013 dupa cum arata\u00a0 \u00een prefata coordonatorul Eugen Simion \u2013 obiective minimale: el se adreseaza elevilor, studentilor, profesorilor si, \u00een genere, doritorilor de informatie sintetica; \u201eun ghid de initiere\u201c care prezinta \u00een forma concisa informatia din editia extinsa a \u201eDictionarului general al literaturii rom\u00e2ne\u201c, I-VII (2004-2009). Nu este doar un dictionar literar, cuprinz\u00e2nd, ca si DGLR de altfel, o serie consistenta de concepte tin\u00e2nd de istoria limbii (\u00eendeosebi a limbii literare \u2013 de unde prezenta, alaturi de scriitorii rom\u00e2ni, a traducatorilor \u00een rom\u00e2neste si a literaturii \u00een limba rom\u00e2na produsa \u00een afara tarii \u2013 \u00een procent majoritar, e vorba de autori basarabeni), precum si de folclor, de religie, memorialistica s.a. Criteriul de includere \u00een dictionar, cel al valorii estetice, este \u00eensa concurat de altul, mai complex si mai eterogen \u2013 compendiul ca etalare a \u201ecreatorilor de limba\u201c \u2013 sub efectul caruia dictionarul literaturii implica, \u00een fapt, un dictionar al culturii. Din acest punct de vedere, compendiul DLR \u00eenseamna mai mult dec\u00e2t administrarea unei mase de autori \u00een limba rom\u00e2na \u201ede la origini p\u00e2na azi\u201c, caci poate un sfert din el reprezinta o consistenta cartografiere a conceptelor, institutiilor, gruparilor, asociatiilor, publicatiilor ce au \u00eensotit si au stimulat productia literara si culturala (suntem, dupa cum s-a tot remarcat, o cultura literaturocentrica, dezbaterile de idei fac\u00e2ndu-se \u00een buna parte via critica si istoria literara), dupa cum si crearea unui metalimbaj al cercetarii literare\/ culturale.
\nCele doua volume ale compendiului sunt, asadar, \u00een buna masura, o sinteza a celor sapte volume ale editiei extinse a DGLR; pe de alta parte \u00eensa, DLR include si destule materiale noi \u2013 nu doar \u00een sensul optimizarii informatiei si bibliografiei, ci si al rescrierii\/ actualizarii\/ \u00eenlocuirii unora dintre articolele vechi. (Mult peste nivelul minimal al targetului de popularizare si de initiere scontat de DLR este, de pilda, articolul privind \u201eSpecificul national\u201c, semnat de Nicolae Mecu \u2013 un material nou, substantial si complex, care nu doar initiaza, dar, \u00een buna masura, edifica.) Daca autorilor individuali le este administrat cu mai multa rigoare numarul de pagini, la concepte compendiul nu face economie: astfel \u201eBiblia \u00een limba rom\u00e2na\u201c (autor Eugen Munteanu) beneficiaza de o descriere surprinzator de bogata pentru conditia unei editii concise \u2013 la concurenta cu paginile alocate unui Rebreanu, de pilda; la fel, revista \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c e mai pe larg comentata dec\u00e2t oricare dintre redactorii sau colaboratorii ei (cu exceptia lui Sadoveanu); idem \u00een cazul conceptului de postmodernism \u2013 mult mai relaxat primit \u00een pagina dec\u00e2t\u00a0 exponentii sai.
\nAsadar, DLR \u00eenseamna si un index conceptual substantial (termeni de istorie literara, de sociologie a literaturii, curente, miscari, grupari literare si culturale, de teorie a literaturii, de ideologie literara, p\u00e2na la episteme geografice specifiste de tipul \u201ebalcanism\u201c, \u201ebizantinism\u201c etc.), de negasit \u2013 macar la proportiile de aici \u2013 \u00een demersurile istoriografice si lexicografice de p\u00e2na acum (baza de raportare fiind desigur \u201eDictionarul scriitorilor rom\u00e2ni\u201c si \u201eDictionarul esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c, coordonate de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu). P\u00e2na la publicarea dictionarului de termeni literari coordonat de Mircea Martin, acest DLR concis surprinde satisfacator aspectele elementare ale metalimbajului literar rom\u00e2nesc.
\nIstorie versus dictionar (esential) \u2013 optiuni metodologice
\nIstoria literara este un proiect individual, exprim\u00e2nd scara de valori a unei singure personalitati critice, \u00een vreme ce dictionarul este un demers de echipa. Diferenta e mai mare dec\u00e2t pare la prima vedere. Faptul ca nu o singura ratiune filtreaza informatia, ci mai multe \u2013 chiar introduse \u00eentr-un ansamblu mai putin hazardat, ca o echipa de cercetatori \u2013 influenteaza unitatea proiectului. Acesta este, \u00eempotriva a ceea ce se crede \u00eendeobste, un argument \u00een favoarea dictionarului: asa-zisa unitate a proiectului istoriografic emanat al unei singure personalitati este efectul unei subiectivitati mai sporite dec\u00e2t \u00een cazul dictionarului,\u00a0 constr\u00e2ns sa dea spatiu unor subiectivitati (si competente) nu \u00eentotdeauna omogene, dar \u00een orice caz mai putin susceptibile de mitizari si g\u00e2ndire finalista. Istoria literara este o naratiune care, pe un segment temporal dat, \u00eesi propune sa gaseasca o coerenta \u00een succesiunea productiilor literare (o coerenta de multe ori fictiva); dictionarul, \u00een schimb, e o \u00eentreprindere ceva mai ferita de patosul si fictiunea marilor naratiuni, abordarea lui e fragmentara si \u201epe specialitati\u201c (autorii nu sunt enciclopezi, ci specialisti). Fragmentele lexicografice compun, la rigoare un \u00eentreg \u2013 literatura de un anumit tip (\u201emoderna\u201c, \u201erom\u00e2na\u201c, \u201econtemporana\u201c, \u201e\u00eentre x si y\u201c sau pe regiuni geografice etc.) \u2013 \u00eensa nu sunt determinate de relatia cu o teza sau cu o metoda de cercetare (i.e., de creare a naratiunii totalizatoare) \u2013 asa cum e cazul istoriei. (Istoria literara, chiar scrisa \u00een echipa, nu ajunge la nivelul de neutralitate al unui dictionar: somitatile de pe coperta \u00eesi impun metoda si ierarhiile, uneori chiar asocierea lor e comandata de afinitati si directii intelectuale puternice, vezi \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne moderne\u201c a lui?. Cioculescu, T. Vianu, Vl. Streinu.) \u00cen cazul dictionarului, coerenta \u201enaratologica\u201c si metodologica este, daca este, un efect mai putin cautat dec\u00e2t \u00een cazul istoriei.<\/p>\n

Istoria literara se confrunta, \u00een alta ordine de idei, cu o mai mare presiune valorizatoare. Un demers istoriografic expune \u00een mod necesar o ierarhie de valori, \u00een timp ce dictionarul nu face asta \u00een mod necesar (autorii articolelor de dictionar pot avea, fiecare \u00een parte, ierarhia lor de valori, dar ea nu se reflecta \u00een mod necesar \u00een contributia lor la dictionar). Dictionarul e consultat, de predilectie, pentru informatie si situare; \u00een istorie, pe de alta parte, se cauta \u00een primul r\u00e2nd interpretare (interpretarea constituind, \u00een fond, baza argumentativa a scarii valorice). Unicul simptom valoric ram\u00e2ne, \u00een dictionar, cel cantitativ: un autor caruia i se acorda douazeci de pagini este \u00een mod evident mai semnificativ dec\u00e2t un autor catagrafiat \u00een doua pagini, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t judecatile nete de situare axiologica \u2013 de tipul \u201ecel mai bun prozator din prima jumatate a secolului\/ din ultimii douazeci de ani\u201c etc. pot lipsi \u00een dictionar (\u00een compendiul DLR, de pilda, articolul despre Creanga, datorat lui Valeriu Cristea, se \u00eencheie cu o imagine simbolica anistorica si post-axiologica \u2013 Creanga e, simplu, \u201emiticul Centaur\u201c). \u00cen istorie, \u00een schimb, tentatia situarii precise, a milimetriei, devine aproape o obsesie, o marca de autor, originalitatea si consistenta unei istorii tin\u00e2nd \u00een buna parte de felul \u00een care istoriograful rastoarna, converteste, redistribuie sau clasifica pe alte principii ierarhiile si conceptele antecesorilor.
\nSingurul procedeu de cuantificare real \u00een dictionar ram\u00e2ne, prin urmare, numarul de pagini alocate autorilor cuprinsi. Asta face \u2013 cum s-a si \u00eent\u00e2mplat, de pilda, acum c\u00e2tiva ani, \u00een cazul editiei in extenso a DGLR \u2013 ca disputele si nemultumirile sa graviteze preponderent \u00een jurul numarului de pagini consacrate autorului X \u00een raport cu autorul Y. Se stie \u00eensa, unii cercetatori au \u201eboala\u201c analizei, altii a \u201esintezei\u201c. \u00cen cazul concret al DLR, se poate lesne constata ca, \u00een genere, vechistii sau clasicistii sunt mai \u201e\u00eendragostiti\u201c de obiectul lor dec\u00e2t cercetatorii specializati \u00een literatura post-moderna, \u00een speta, optzecista si post-optzecista (de comparat opulenta articolelor despre autorii premoderni, despre pasoptisti sau scriitorii clasici cu preponderenta austeritate a materialelor viz\u00e2nd scriitori si critici ai deceniilor noua si zece ale secolului trecut). Faptul ca primii, autorii \u00eendragostiti, sunt \u00een primul r\u00e2nd istorici literari sau criticii unei perioade istoricizate (saizecismul, saptezecismul), \u00een vreme ce specialistii celor mai recente decade sunt cu predilectie recrutati dintre criticii literari ai zilei explica, \u00een buna parte, mecanica \u201emoravurilor\u201c de cercetare. Pe de alta parte, din acest punct de vedere, compendiul poate capata un aer conservator (prezenta unor Daniel Banulescu, Marius Ianus sau Caius Dobrescu atenueaza aceasta impresie, dar nu o \u00eenlatura). Oricum, \u00eentr-un dictionar lucrurile nu ram\u00e2n batute \u00een cuie, listele se refac, articolele pot fi rescrise, \u00eembogatite etc. (de pilda, materialele semnate de Dan C. Mihailescu si Tania Radu si, \u00een c\u00e2teva cazuri, Monica Spiridon, \u00een mare parte acoperind autori si concepte (post)optzeciste, ar trebui rescrise integral).<\/p>\n

Pe de alta parte, \u00eentr-un dictionar colectiv, din pricina lucrului \u00een echipa, valoarea e omologata de insideri (specialisti ai unui domeniu\/ \u00eentr-un autor), adica \u00een mod fragmentar si inerent circular (specializare egal omologare), ceea ce \u2013 pe dedesubtul unui criteriu general, integrator (al valorii estetice, \u00een cazul DLR) \u2013 \u00eenseamna o delegare\/ dispersare a universalismului valorii \u00een sfere autonome. (Procedeul este cu dus si-ntors: faptul ca un autor are parte de o exegeza mai bogata, din r\u00e2ndurile careia se poate selecta ceea ce se considera, la momentul conceperii dictionarului, drept v\u00e2rful de forma al explicarii sale critico-istorice, e o garantie a valorii acelui autor, mai plauzibila dec\u00e2t \u00een cazul unui autor care nu si-a creat (\u00eenca) o traditie de cercetare. Pe de alta parte, faptul \u2013 obiectiv \u2013 ca un autor are parte de o exegeza mai bogata, stimul\u00e2nd, deci, cercetarea istoriografica, \u00eenseamna ca acel autor \u00eesi produce singur o industrie de cercetare, produc\u00e2nd, \u00een acelasi timp, ierarhii de valori \u00een cadrul acelei industrii. Altfel spus: nu doar cercetatorii \u00eesi omologheaza autorii, ci si invers: \u00een cazul compendiului DLR, se poate spune ca autorul G. Calinescu si-a selectat, prin Andrei Terian, exegetul cel mai competent la momentul de fata.)<\/p>\n

Citirea unei istorii este, \u00een alta ordine de idei, predeterminata de relatia cititorului cu istoriograful respectiv. Repulsia sau atractia fata de personalitatea care transcende materia literara comanda un tip afectiv de relatie autor-cititor, minata din start de circularitate: \u00een \u201eIstoria\u201c lui Calinescu e cautat, \u00een fond, Calinescu, \u00een \u201eIstoria criticii\u2026\u201c e cautat Ren\u00e9 Wellek \u2013 i.e. un filtru intelectual si axiologic evaluat dinainte drept sigur. Unii nu deschid, de pilda, istoria lui cutare fiindca metoda si \u00een genere personalitatea lui critica nu le-a c\u00e2stigat \u00eencrederea. Din acest punct de vedere, un dictionar colectiv este, cel putin teoretic, scutit de astfel de pretexte: oferta de competente\u00a0 si autoritati e mult mai bogata, excesul de personalitate nu e \u00eencurajat, cercetatorii care fac echipa fiind constr\u00e2nsi la un limbaj comun. Pe de alta parte, omologarea valorii prin insideri nu alunga cu totul viciul circularitatii nici \u00een cazul dictionarului, \u00eensa o metoda cu totul nevicioasa nu s-a inventat p\u00e2na acum.<\/p>\n

\u00cen plus, dictionarul e mai putin susceptibil de a oferi o imagine statica\/ \u00eenghetata a literarului\/ literaturii, o imagine de tip canonic (\u201elista lui X\u201c sau a lui Y), si mult mai interesat de actualizarea listei si de ameliorarea materialului de la o editie la alta. Fatalmente raportata \u00eendeobste la capacitatea unui ins de a prelucra masa de informatie, istoria are un corpus mai limitat de subiecti, obtinut cu concursul devalorizarii unor autori pentru a permite altora accesul pe lista sau un tratament privilegiat; \u00een dictionar, \u00een schimb, intra toti autorii relevanti literar \u00een mod neutru, nu neaparat raportati la canonul estetic \u00een vigoare (\u00een cazul compendiului DLR, ram\u00e2ne de stabilit daca criteriul \u201ecreatorilor de limba\u201c admite irelevanta lor estetica raportata la canoanele de azi, ori daca nu cumva implica \u00een mod necesar actualitatea lor estetica, fie si ca \u201eexpresivitate involuntara\u201c). \u00cen aceeasi ordine de idei, istoricul literar se preocupa extrem de mult ca lista de valori pe care-si pune numele sa fie c\u00e2t mai putin alterabila (E. Lovinescu, de pilda, avea pretentia ca \u201efixeaza\u201c pentru eternitate scriitorii, \u00een istoriile si \u201eCriticele\u201c sale, ca un Fidias ori ca un Praxiteles), de unde si metodologia istoriilor moderne g\u00e2ndita c\u00e2t mai aproape de spiritul nomologic al stiintei. Excesul de personalitate merge \u00een istoriile literare, paradoxal, alaturi de pretextul cunoasterii\/ redarii obiective. Dictionarul, \u00een schimb, nu ilustreaza selectia naturala a operelor sau \u201enecesitatea\u201c literaturii \u00een viziunea istoricului X; e mai degraba o expunere \u00een simultaneitate a unor itemi semnific\u00e2nd valori pe axa istoriei (asa se explica, de pilda, \u00een DLR, coexistenta articolelor dedicate unor autori de \u201eliteratura\u201c ca Neagoe Basarab sau ca Nicolae Milescu-Spatarul, cu articolul despre Marius Ianus).<\/p>\n

\u00cen fond, aceasta e diferenta majora \u00eentre istorie si dictionar (esential): prima trebuie sa propuna si sa se adecveze unei metodologii\/ ideologii originale (\u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c \u2013 a lui Lovinescu \u2013 are la baza ideologia sincronismului, \u201eIstoria\u201c lui Calinescu \u2013 teza finalista a unui proiect national etc.); metoda predilecta a dictionarului e atingerea unui prag de neutralitate acceptabil, \u00een care subiectivitatile autorilor sa ajunga la un grad fertil de dizolvare. Altfel spus, dictionarul se consulta, istoria se citeste da capo al fine, citirea secventiala obscuriz\u00e2nd calitatile \u00eentregului. \u00cen aceste conditii, dictionarul, si nu istoria, e mai aproape de dezideratele cercetarii actuale, trecute prin post-modernism si deconstructivism \u2013 sau macar ale relativistilor satui de marile naratiuni si de obsesiile finaliste continute \u00een ele. Din acest punct de vedere, \u201eIstoria\u201c lui Calinescu si DGLR\/ DLR reflecta doua modele de cercetare tributare unor episteme diferite; jumatatea de secol care desparte istoria literara de dictionarul literar nu are pondere calitativa (respectiv, \u00een cazul nostru, determinata de necesitatea asimilarii perioadei comuniste si de pulsiunea recuperatoare\/ integratoare), ci cantitativa: dictionarul literaturii rom\u00e2ne este, astazi, determinat de inerentele administrarii unei productii literare mult mai vaste.
\nMai mult dec\u00e2t istoria literara cu un singur autor (tributara unei metode \u2013 unei perspective unitare), dictionarul reflecta metodologia de cercetare a epocii \u00een datele ei primare, elementare, \u00een \u201emediocritatea\u201c ei, \u00een sens nepeiorativ. Daca \u00een cazul istoriilor literare, avem o baza referentiala acceptabila, la capitolul lexicografiei literare am stat, p\u00e2na deunazi, destul de prost.
\nData fiind traditia prea modesta, la noi, a acestui instrument capital \u00een sfera cunoasterii literare (macar \u00een ipostaza de dictionar general, fiindca tipuri lexicografice particulare s-au mai \u00eentocmit) \u2013 o traditie ilustrata prin unicul precedent al \u201eDictionarului scriitorilor rom\u00e2ni\u201c si al \u201eDictionarului esential\u201c \u2013, aparitia acestui compendiu, dupa cele sapte volume ale DGLR, este indiscutabil un succes al cercetarii literare rom\u00e2nesti, dupa cum merita c\u00e2ntarit la justa proportie si efortul optimizarii primului DGLR printr-o noua editie, aflata acum \u00een lucru.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dictionarul esential Simion 2012 (scurt elogiu, cu lungi divagatii) ION SIMUT Avem un termen de comparatie pentru \u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c, I-II, 2012, coordonat de Eugen Simion, o forma restr\u00e2nsa la scriitorii esentiali. Acesta este \u201eDictionarul esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu, aparut \u00een 2000 la Editura Albatros. Prin… Cite\u0219te mai mult »\u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8411],"class_list":["post-13788","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dictionarul-literaturii-romane"],"views":2756,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13788","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13788"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13788\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13788"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13788"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13788"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}