\u201eClaritate neostenita\u201c este titlul fericit ales de Dinu Flam\u00e2nd pentru ampla selectie din opera poetica a lui Antonio Gamoneda, laureat in 2009 al Premiului Cervantes, un Nobel al lumii hispanice. Sintagma face parte dintr-un poem al ciclului \u201eArd cele disparute\u201c: \u201eAsta e batr\u00e2netea: claritate neostenita\u201c. G\u00e2nd staruitor al v\u00e2rstei in care suntem napaditi de intrebari despre \u201edincolo de umbra\u201c, c\u00e2nd inca \u201ese vede lumina in umbra\u201c si nu am incetat sa iubim ceea ce am pierdut. Oare nu s-a \u201eextenuat inutil in amintiri si umbre\u201c? \u2013 se intreaba intr-un alt poem al acestui ciclu de nedeslusite aduceri aminte, de incerta recuperare a anilor sai fragezi (\u201etoate s-au petrecut in copilarie\u201c), fiindca stie ca \u201etoate intrebarile vor inceta\u201c cur\u00e2nd si \u201esingura intelepciune e uitarea\u201c. Si totusi (mereu exista pentru poeti un \u201etotusi\u201c!) se lasa prins in \u201ebetia batr\u00e2netii: lumina-n lumina\u201c.
\nM-am oprit la acest ultim ciclu fiindca este incununarea creatiei unui poet care a parcurs un drum lung si ascendent, de la m\u00e2nia tineretii din anii postbelici (sa ne amintim ca in 1944 D\u00e1maso Alonso publica la Madrid volumul incendiar \u201eFiii m\u00e2niei\u201c) p\u00e2na la decantarea rafinata a suferintei din \u201eCartea frigului\u201c, unde clocotul m\u00e2niei se preschimba in reflectie calma: \u201eMa g\u00e2ndesc la ploaie si la distantele strabatute de m\u00e2nie!\u201c.
\nIn cheia suferintei il descifreaza si traducatorul lui de astazi in rom\u00e2na, poetul Dinu Flam\u00e2nd, care-l asociaza judicios cu Bacovia al nostru si, in spatiul apusean, cu Vallejo si cu Beckett. In monologurile sale de o \u201eteribila incapat\u00e2nare\u201c, Gamoneda ar incerca sa se convinga pe sine ca durerea se poate preschimba in seninatate si in verticala demnitate, ceea ce ar constitui chiar \u201emesajul\u201c discret si grav al creatiei sale de batr\u00e2nete: apropierea sf\u00e2rsitului sporeste darul luciditatii, acea \u201eclaritate neostenita\u201c spre care nazuieste.
\nPoemele deplinei maturitati a lui Gamoneda alcatuiesc o expresie majora a sensibilitatii ranite a omului contemporan de la toate meridianele si ecoul larg obtinut prin numeroase traduceri confirma aceasta reprezentativitate, in prelungirea vechii si prestigioasei traditii hispanice, de la zbuciumul baroc al lui Quevedo la noul secol de aur ilustrat de Unamuno, Juan Ram\u00f3n Jim\u00e9nez si Antonio Machado. Merg\u00e2nd cu pasi siguri pe fagasul hispanic, Gamoneda traieste din plin sentimentul tragic al existentei, instrainarea (\u201ema surprind departe de mine, pl\u00e2ng\u00e2nd\u201c) si m\u00e2ntuitoarea perspectiva a mortii, in acelasi timp angoasanta si senina, prin posibilitatea de a ne r\u00e2ndui viata cu \u201eclaritate neostenita\u201c.
\nL-am putea socoti pe Gamoneda un \u201epoet al timpului\u201c, dupa formula lui Antonio Machado, in acord cu sensibilitatea existentialista: \u201eTemporalitatea face posibila o conduita muzicala a limbajului, adica o compozitie in timp. Compozitia este simtita de catre memorie, este inteleasa chiar de memoria simturilor\u201c, scrie poetul intr-un cuv\u00e2nt inainte la \u201eCartea frigului\u201c. Acelasi crez se iveste intr-un poem din \u201eArd cele disparute\u201c: \u201eTotul e presimtire. Lumina e maduva umbrei: incep sa moara atrase de lum\u00e2narile zorilor. Tot asa ard in mine semnificatiile\u201c.
\nO alta marturisire de credinta se intituleaza chiar \u201ePoezia din perspectiva mortii\u201c, unde ne int\u00e2mpina o afirmatie de-a dreptul quevediana: memoria nu este altceva dec\u00e2t \u201econstiinta pierderii\u201c si \u201econstiinta de a merge spre moarte\u201c, la fel cum spusese Quevedo: \u201eun ser hacia la muerte\u201c. Aspiratia cea mai intima a lui Gamoneda este aceea de a alcatui \u201eun obiect de arta cu tema mortii\u201c. Poezia insasi este in fond pentru el \u201earta memoriei in perspective mortii\u201c. Arta memoriei si totodata arta uitarii, pe care poetul are senzatia ca o creeaza: \u201eAm auzit clopotul zapezii, am infiintat uitarea\u201c.
\nUn alt reper al traditiei hispanice majore este Juan Ram\u00f3n Jim\u00e9nez, cu neostenita cautare a cuv\u00e2ntului potrivit, exact: \u201eDa-mi, Doamne, numele exact al lucrurilor\u201c \u2013 ceruse c\u00e2ndva Juan Ram\u00f3n intr-o ferventa rugaciune. Gamoneda, astazi, simte si el dureros \u201epuritatea limitelor\u201c: \u201ePasiunea mea n-ar putea exista daca i-as sti numele\u201c. Fiindca numele nu e niciodata stiut dinainte: poezia e tocmai cautarea lui, a nestiutului nume potrivit, necesar, in mod surprinzator necesar. Si tot un ecou din Juan Ram\u00f3n Jim\u00e9nez putem surprinde in identificarea panteista cu toate lucrurile lumii: \u201eEu sunt si poteca si acel batr\u00e2n si orasul si v\u00e2ntul\u201c.
\nEvident, pomenirea inaintasilor din care descinde Gamoneda, in mod firesc si cu marca sa personala inconfundabila, nu-i stirbeste c\u00e2tusi de putin originalitatea. Ea este menita mai cur\u00e2nd sa consfinteasca situarea creatiei sale in prelungirea marii traditii hispanice pe care se dovedeste a fi in stare ca o sustina si sa o innoiasca. Se confirma astfel inca o data paradoxul formulat de Eugenio D\u2019Ors: \u201eCeea ce nu e traditie esueaza in plagiat\u201c.
\nUnul dintre darurile de pret ale lui Gamoneda este capacitatea (care constituie apanajul poetilor autentici) de a-si pune intrebari si de a interoga universul: \u201eCe iarba creste pe tineretea noastra?\u201c, suna un vers din ciclul \u201eDescrierea minciunii\u201c. Aceeasi uimire admirativa apare intr-un poem din \u201eCartea frigului\u201c: \u201ePortocala in palmele tale, oare pe veci i-a fost data splendoarea?\/ Oare, prin preajma apei si a cutitului, sa fie o portocala in acea gaoace eterna?\u201c.
\nCele mai caracteristice poeme din ultimele cicluri sunt fr\u00e2nturi de amintiri. Gamoneda nu pacatuieste niciodata prin redundanta; e mai cur\u00e2nd eliptic. La el \u2013 cum observa un exeget, Miguel Casado \u2013 \u201eimaginea rezulta din omisiuni, nu din substituiri de semnificatii\u201c. Lucrurile sunt doar sugerate sau numite pur si simplu, evocate sumar in nuditatea simplei lor prezente, in urzeala de melancolice fr\u00e2nturi de amintire si uitare: \u201eMi-am pus m\u00e2inile pe un chip si le-am retras ranite de dragoste. Acum uitarea imi m\u00e2ng\u00e2ie m\u00e2inile\u201c. Sau, mai t\u00e2rziu, intr-un poem de intretaiata evocare ostenita: \u201eDoar chipurile invizibile mai exista. M-am extenuat inutil in amintiri si umbre\u201c, c\u00e2nd poetul isi simte chipul invaluit de disparitii si c\u00e2nd \u201eadevarul e un dulap ticsit cu umbre\u201c. Acest adevar al vietii, in fond realitatea insasi, se destrama si se risipeste in incertitudini dezolante: \u201eIndescifrabile sunt fata si numele tau; poate ca nici nu ai existat,\/ dar, cu toate astea, ai ajuns la batr\u00e2nete\/ si comiti gesturi impure, si ele indescifrabile\u201c.
\nIn sf\u00e2rsit, c\u00e2teva cuvinte de lauda i se cuvin din plin traducatorului, care a gasit cheia pentru aceasta poezie concisa, direct, concentrata, eliptica si exacta. A inteles ca cea mai potrivita solutie e sa pastreze fidelitatea, nu sa \u201einfrumuseteze\u201c originalul adaug\u00e2ndu-i artificial podoabe conventionale. Caci Gamoneda nu are nevoie de figuri de stil straine si tradatoare.
\nRam\u00e2n\u00e2nd in limitele firescului limbii, Dinu Flam\u00e2nd izbuteste o versiune excelenta prin \u201esimpla\u201c (dar nu tocmai simpla) preluare a textului spaniol. Iata c\u00e2teva exemple, in care aparentele adaosuri nu sunt altceva dec\u00e2t transpuneri exacte, desigur in spiritul limbii-tinta si, implicit, capat\u00e2nd un spor de intensitate expresiva: versul \u201eAh, gradini, ah voi numere!\u201c(pentru \u201eAh jardines, ah n\u00fameros\u201c) ne da senzatia, prin introducerea pronumelui de adresare, ca poemul a fost conceput in limba rom\u00e2na. Sau: \u201eMa tupilez,\/ iar tu imi acoperi fata; si sunt micut de tot\u201c (pentru \u201eBajo y t\u00fa escondes mi rostro, y soy peque\u00f1o\u201c). Sau \u201eMa ia cu frig prin preajma izvoarelor\u201c (pentru \u201eTengo fr\u00edo junto a los manantiales\u201c). Sau \u201eIndes in gura mea fructe negre\u201c (pentru \u201ePongo los frutos negros en la boca\u201c), unde echivalentul intensifica dramatismul situatiei, acea pasiune retinuta care constituie, cum am vazut, o nota esentiala a poeziei lui Gamoneda. Versiunea de fata poseda, asadar, virtutea de a ni-l apropia, cu har si abnegatie, pe unul dintre marii poeti spanioli de astazi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eClaritate neostenita\u201c este titlul fericit ales de Dinu Flam\u00e2nd pentru ampla selectie din opera poetica a lui Antonio Gamoneda, laureat in 2009 al Premiului Cervantes, un Nobel al lumii hispanice. Sintagma face parte dintr-un poem al ciclului \u201eArd cele disparute\u201c: \u201eAsta e batr\u00e2netea: claritate neostenita\u201c. G\u00e2nd staruitor al v\u00e2rstei in care suntem napaditi de intrebari… Cite\u0219te mai mult »Recuperarea luminii in poezia lui Antonio Gamoneda<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8409,8410],"class_list":["post-13785","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-claritate-neostenita","tag-antonio-gamoneda"],"views":1476,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13785","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13785"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13785\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13785"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13785"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13785"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}