{"id":13782,"date":"2012-11-08T15:18:59","date_gmt":"2012-11-08T13:18:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13782"},"modified":"2012-11-08T15:19:20","modified_gmt":"2012-11-08T13:19:20","slug":"biografia-ideii-de-monografie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/biografia-ideii-de-monografie\/","title":{"rendered":"Biografia ideii de monografie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Claudiu Turcus, <em>Estetica lui Norman Manea,<\/em> Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Plec\u00e2nd de la recapitularea, reasezarea si sintetizarea celor mai semnificative cronici dedicate debutului editorial (\u201eEstetica lui Norman Manea\u201c) al lui Claudiu Turcus, realizez \u2013 sper \u2013 un efort eficient, chiar daca ironic. Aparut in urma cu c\u00e2teva luni (2012) la Editura Cartea Rom\u00e2neasca (exceptional realizat sub aspect grafic, mai ales in privinta cromaticii alese \u2013 alb, negru, gri si auriu \u2013, definitorie pentru intreaga formula poetica a lui Norman Manea, dar si pentru demersul t\u00e2narului critic), volumul atrage atentia, la o prima privire, inclusiv prin evaluarile critice extrem de pozitive aflate pe coperta a IV-a: plina de \u201eformulari sclipitoare\u201c (Paul Cornea), monografia impresioneaza prin \u201einteligenta de a pleca de la intrebari incomode\u201c (Sanda Cordos), factor ce imprima studiului o viziune \u201ecoerenta si originala\u201c, lipsita de prejudecati, trad\u00e2nd astfel o puternica vointa \u201ede sistematizare\u201c (Carmen Musat). Comentariile paratextuale rezoneaza cu cele exterioare volumului, adun\u00e2nd si alte figuri ale exegeticii literare rom\u00e2nesti, pe c\u00e2t de importante, pe at\u00e2t de flatante: Ion Pop, Daniel-Cristea Enache si altii.<br \/>\n<strong>Risti si c\u00e2stigi<\/strong><br \/>\nAutorul \u201eAvangardismului poetic rom\u00e2nesc\u201c vorbeste, dupa o minima punere in perspectiva, despre \u201ecurajul\u201c t\u00e2narului monograf de a se afunda intr-un proiect de o asemenea anvergura, mai ales ca aura din jurul prozatorului a fost conturata, in epoca, intr-o atmosfera cel putin dubioasa, la fel cum Daniel Cristea-Enache (intr-o cronica in doua episoade!) subliniaza, la r\u00e2ndul lui, aspectul \u201eriscant\u201c al cercetarii lui Claudiu Turcus, invoc\u00e2nd acel episod in care t\u00e2narul autor \u201ea mers p\u00e2na la consultarea unor documente private, nepublicate, si preluarea unor marturii orale ale lui Norman Manea\u201c. Tot in aceeasi cheie, dar ceva mai neutru, Doru Pop il numeste (in eseul-recenzie) pe cronicarul \u201eObservatorului cultural\u201c un \u201ehuligan\u201c. Segmentarea volumului (unitar, de altfel) in doua mari parti (accentul fiind pus pe cea de-a doua \u2013 \u201eEtica\u201c) este, in principal, motivul pentru care acestia asimileaza demersul lui Turcus ca fiind apreciabil in mod exceptional, monograful arunc\u00e2ndu-se, in chip existentialist, in proximitatea unor \u201epericole\u201c latente ce mocnesc, inca, pe scena dezbaterilor culturale rom\u00e2nesti. De pilda, Cristea-Enache remarca si lauda importanta compararii atacurilor din anii \u201980 cu cele din anii \u201990, remarc\u00e2nd odata cu Turcus \u201ediferenta structurala\u201c dintre acestea.<br \/>\nIn linii mari, tonul laudativ al lui Ion Pop se mentine pe intreg parcursul cronicii, prospetimea sintezei const\u00e2nd, in viziunea lui, in logica fina a procesului de revizuire caracterizat prin nuantari subtile si atentia oferita detaliilor contextuale (istorico-politice, ideologice, cultural-literare si sociale). Recenzia urmareste indeaproape si comenteaza majoritatea punctelor de inflexiune ale prozei autorului, intocmai cum sunt ele descrise de catre Turcus, urmarind nu doar tematic, ci si ritmic structura volumului, fapt ce explica abundenta citatelor.<br \/>\n<strong>Naratiune si documentare<\/strong><br \/>\nAspect surprins si de Sanda Cordos, Turcus admite ca a incercat sa dea volumului \u201eo forma narativa, epurata de pretiozitati academice\u201c, av\u00e2nd in vedere, cel putin, trei aspecte esentiale: onestitatea lucrarii, documentarea direct la sursa si accesibilitatea manuscrisului. Dupa cum s-a observat deja, fostul cronicar al revistei \u201eVatra\u201c urmareste firul istoriei, dar si firul povestii, mai exact, al personajelor. Turcus desface un ghem al prozei non-epice, hipercodificate sub forma unor tipuri (dar si tipare) de personaje si modul specific de fiintare al acestora. Una peste alta, volumul lui Turcus pare a fi raspunsul oferit unui numar de intrebari, mai mult sau mai putin comode, sub forma re-formularii premiselor si ipotezelor de lucru, reevaluarea monografului viz\u00e2nd cei doi \u201ere-\u201c ai revizionismului: recontextualizarea si re-ierarhizarea, registrul fiind acela al unei voci exclusiviste. Cu alte cuvinte, caracterul narativ, semnalat mai sus, si emanciparea auctoriala ce produce si reclama un discurs retoric indreptat inspre conturarea unui anumit ethos profesional \u2013 cel al criticului: \u201ecriticul are datoria&#8230;\u201c, \u201eeste regula primordiala pe care criticul&#8230; trebuie s-o respecte\u201c etc. \u2013 ofera monografiei o atmosfera specifica documentarului BBC, densitatea scriiturii amintind de stilul lui Simon Schama. In cuvintele monografului, \u201ecriticul nu depinde dec\u00e2t de calibrul sau intelectual, de puterea de munca\u201c, adevar confirmat inca din \u201eIntroducere\u201c, loc in care Turcus isi expune planul de lucru, obiectivele, instrumentele si conceptele teoretice folosite pe parcursul studiului: aici aflam despre cele trei paliere ale epicului (naratologic, tematic si psiho-stilistic), despre problematizarea autobiograficului (pactul testimonial si biografizarea fictiunii) \u2013 elemente idiosincratice de sistematizare \u2013 si despre originalitatea universului imaginar al prozatorului \u201eevreu de limba rom\u00e2na\u201c.<br \/>\nAsadar, examinarea si valorificarea tuturor coordonatelor (existentiale, etice si estetice) fac din Turcus un critic principial, subtil, atent la definitii, disocieri si diferente. Voi aminti doar c\u00e2teva dintre principiile imediat reperabile ale acestuia: principiul obiectivitatii (exactitatii), principiul anti-dogmatismului (Turcus accepta, in momentul dezacordului, faptul ca unele lucruri sunt sau pot fi partial adevarate, recurg\u00e2nd la o preluare creativa a parerii celorlalti si nu la o negare stigmatizanta), principiul traditiei (raportarea critica la parerile precedente) si principiul social (monograful e interesat de implicatiile politice, culturale si sociale ale dinamicii istorice a literaturii). Pe alocuri, naturaletea si organicitatea discursului argumentativ par a fi o transmitere critica a insasi vocii lui Norman Manea si o transpunere (re)contextualizata in chiar miezul problemelor, mai ales ca t\u00e2narul cronicar nu absolutizeaza rezultatele si calitatea investigatiilor sale, desi le justifica si legitimeaza.<br \/>\n<strong>Norman Manea si <\/strong><br \/>\n<strong>Claudiu Turcus<\/strong><br \/>\nIn consecinta, putem identifica legatura inextricabila, dar organica dintre Turcus si Manea, la fel cum Cristea-Enache semnala profunda compatibilitate dintre cei doi \u2013 exeget si istoric literar de o \u201ereala\u201c perspectiva, pe de o parte, si prozator autentic, pe de alta. Toate aceste dimensiuni si aspecte configureaza un soi de umanitate alternativa, proiect\u00e2nd apartenenta, in persoana lui Claudiu Turcus, la o a doua categorie profesionala, pe l\u00e2nga cea de critic si istoric literar \u2013 cea a sociologului literar-cultural. Extensiv, cealalta consecinta rezida in schitarea unui profil patologic (exista anumite accente psihologice si psihanalitice) al scriitorului Norman Manea, care, prin generalizare, va putea fi privit si asimilat de aici inainte, in interiorul culturii rom\u00e2ne, ca un mod autentic de a trai, dar si ca un tip de rezistenta \u2013 un tip de erou sau, cum il numeste Turcus, un anti-erou. Un \u201eerou\u201c, deci, care refuza orice, un om care se afla intotdeauna pe drum, intr-o situatie liminara, un om digresiv, extra-sistemic, un om spontan lipsit de incorsetarile civilizatiei, dar imbibat de cultura, un Salinger, un Kerouac. Putem vorbi (viz\u00e2nd logica interna a prozei lui Manea) si despre un tip care refuza maturizarea, refuza sa devina un adult. In aceasta acceptiune, psihopatul care, in sensul indicat de Robert M. Lindner, este un om liber, camuflat, disimulat, inadaptat, marginal, reclama, in proza lui Manea, o schimbare de perspectiva: logica \u201eadultului miniatural\u201c este recalibrata, metamorfoz\u00e2ndu-se intr-o logica a \u201ecopilului batr\u00e2n\u201c.<br \/>\nExista, deci, in cuprinzatorul volum al lui Turcus doua aspecte esentiale: unul pragmatic (autorul pare convins de faptul ca arta valoroasa trebuie sa aiba un impact efectiv asupra vietii reale, milit\u00e2nd in favoarea unei legaturi dintre scriitor si cititor \u2013 si unul recuperativ-compensatoriu (la fel, exista anumite elemente care sugereaza greutatea apasarii vietii asupra productiei de arta \u2013 fara supralicitarea genului autobiografic).<br \/>\n<strong>Dialog si sinteza<\/strong><br \/>\nLa nivelul scriiturii, Turcus impresioneaza prin dramuirea eficienta a citatelor, prin consecventa, prin simplitate metodologica, dar si prin bogatia descrierilor, remarcabil fiind subcapitolul \u201eCauza ignorata\u201c. Chiar daca imbina discursul argumentativ cu exemple luate din interiorului operei lui Manea pe care le aduna, le coreleaza, le explica, cronicarul construieste un text unitar, argumentativ si dialectic. Monograful lasa, in plus, oaze de incertitudine sau indeterminare, fac\u00e2nd loc unor interpretari ulterioare. Nepartinitor, Turcus invita la dezbatere, la organizare si re-organizare, adica la o forma superioara de dialog. Mai putin fericita este insa folosirea excesiva a sintagmei \u201esimptomatica este&#8230;\u201c in diverse forme (simptomatic, simptomatologic, simptom etc.) si imprejurari (in interiorul textului, la inceputul volumului, la sf\u00e2rsitul acestuia, in titlul unui subcapitol \u2013 \u201eSimptomatologul memoriei\u201c) prin care monograful reda specificitatea operei lui Manea (proza, eseuri sau memorii); astfel inc\u00e2t abuzul invita uneori la o oarecare confuzie terminologica.<br \/>\nConvergenta survenita in urma sintezei realizate de Turcus va polariza, va pulveriza si, intr-o nota optimista, va multiplica discutiile cu privire la opera scriitorului, dar si cele preocupate de incadrarea acestuia in canonul literaturii rom\u00e2ne. Sa cuprinzi intr-o forma finita (romanul, nuvela etc.) ceva infinit (durerea, trauma, bucuria \u2013 viata), iata conditia si scopul celor mai valoroase opere de arta, aspecte de care viata si opera scriitorului Norman Manea nu sunt deloc straine. Odata cu acest volum, Turcus isi leaga, in mod definitiv, numele de cel al prozatorului si vice-versa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Claudiu Turcus, Estetica lui Norman Manea, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012 &nbsp; Plec\u00e2nd de la recapitularea, reasezarea si sintetizarea celor mai semnificative cronici dedicate debutului editorial (\u201eEstetica lui Norman Manea\u201c) al lui Claudiu Turcus, realizez \u2013 sper \u2013 un efort eficient, chiar daca ironic. Aparut in urma cu c\u00e2teva luni (2012) la Editura Cartea Rom\u00e2neasca (exceptional&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/biografia-ideii-de-monografie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Biografia ideii de monografie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8407,8408],"class_list":["post-13782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-claudiu-turcus","tag-estetica-lui-norman-manea"],"views":1966,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}