{"id":13777,"date":"2012-11-08T15:15:11","date_gmt":"2012-11-08T13:15:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13777"},"modified":"2013-09-05T13:51:50","modified_gmt":"2013-09-05T11:51:50","slug":"knock-out","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/knock-out\/","title":{"rendered":"Knock-out"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dan Sociu, <em>Poezii naive si sentimentale,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 60 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Nu are cum sa nu-ti placa Dan Sociu. Pentru ca se pare ca cel putin unul din principalii reprezentanti ai poeziei douamiiste dispune de resurse poetice greu de epuizat. Si lucrul cel mai interesant este ca, desi generatia l-a prins \u00een curtea \u201eprimilor mizerabilisti\u201c, el fiind, \u00een fond, at\u00e2t o victima colaterala a eticii post-punk si a douamiismului pur s\u00e2nge, c\u00e2t si un \u00eempatimit al revoltei specifice noii poezii, autorul \u201ec\u00e2ntecelor eXcesive\u201c pare sa aiba totodata \u00een proiect o anumita restaurare a frumosului. S<\/strong><\/em>i ce poate fi mai riscant dec\u00e2t domolirea unui av\u00e2nt care a caracterizat, \u00een debutul ei, generatia poetica milenarista?<br \/>\n<strong>Dezbateri<\/strong><br \/>\nS-a discutat mult despre evolutia poetica a lui Sociu. S-a discutat la fel de mult \u00een jurul trecerilor lui de la poezie la proza si despre revenirile permanente. Daca \u00een legatura cu ultimul sau volum de poezie, \u201ePavor Nocturn\u201c, parerile criticii de \u00eent\u00e2mpinare au fost \u00eempartite, \u00een 2012, \u201ePoezii naive si sentimentale\u201c \u00eei ofera lui Sociu sansa de a fi receptat \u00eentr-un singur fel: cel mai credibil poet al generatiei sale. Este, de acum, de datoria criticii sa observe alura autentica si puternica pe care o tot dovedeste acest poet din 2002 (anul debutului cu \u201eborcane bine legate, bani pentru \u00eenca o saptam\u00e2na\u201c) p\u00e2na astazi. Si ca sa usurez analiza, voi cita scurta trecere \u00een revista a discutiilor despre \u201ePavor nocturn\u201c pe care o face Daniel Cristea-Enache la aparitia volumului: \u201eO usoara, dar semnificativa querelle a provocat, pe frontul cronicarilor actualitatii literare, aparitia volumasului \u00abPavor nocturn\u00bb de Dan Sociu, poet a carui traiectorie a fost mai mereu \u00eensotita de o vie discutie critica. Dupa ce taxase \u00abc\u00e2ntece eXcesive\u00bb (2005) repros\u00e2nd autorului ca din poemele lui \u00abmizerabiliste\u00bb lipseste, \u00een genere, chiar poezia, Paul Cernat aproape ca a celebrat noua aparitie: \u00abpoetul major iese cu adevarat, la lumina\u00bb&#8230; Mult mai rezervat asupra relevantei acestui \u00abPavor nocturn\u00bb s-a aratat \u00een schimb Alex. Goldis, pentru care preluarea, din precedentul volum de versuri, a unui \u00eentreg ciclu (\u00abCu gura uscata de ura\u00bb) nu face dec\u00eet sa arate un regres valoric, \u00een jumatatea realmente noua si \u00een ansamblul de etapa. A venit apoi, foarte polemica si personalizata, cronica \u00een doua episoade a lui Bogdan-Alexandru Stanescu, neprecupetind niciun elogiu si fac\u00eend din Dan Sociu un poet care mai \u00eent\u00e2i impune si ulterior schimba paradigmele generatiei sale\u201c. \u00censa nu e evidenta detensionarea discursului si colonizarea unor noi forme de meditatie pentru \u00eentreaga generatie?<br \/>\n<strong>Detasarea absoluta<\/strong><br \/>\nDe fapt, ce trebuie observat la Dan Sociu este ca el nu si-a transformat aproape deloc programul poetic. Este adevarat, a schimbat registre, l-au tentat noi forme de angajare, \u00eensa a ramas, de la primul volum \u00eencoace, acelasi observator timid si spontan al intersectiilor cu realitatea. Nu se poate vorbi, \u00een niciun caz, nici de un regres valoric, nici de o impunere a paradigmelor si de ulterioara lor schimbare, nici de o iesire neasteptata la lumina, ci simplu, de o fluctuatie a meditatiei caracteristice \u00een aceleasi registre tematice. Mizerabilismul va fi fost mereu la el acasa, revolta la fel, excesul dramei \u00eei este mereu caracteristic, numai ca subiectul a evoluat, actiunile s-au \u00eenlocuit \u00eentr-o ordine fireasca a lucrurilor, metodele de perceptie a oicumenei au fost c\u00e2nd brutale, c\u00e2nd terapeutice si iata, anul acesta Dan Sociu apare cu un volum al detasarii absolute. Pentru ca nu e greu de observat cum discursul \u201edaycare\u201c si-a pastrat autenticitatea. Avem, de fapt, \u00een fata, un poet care stie cu adevarat cum sa-si gestioneze poezia. Si asta nu e neaparat ceva ce se \u00eenvata, ci mai cur\u00e2nd se capata independent de exercitiul autorului: \u201eA fost apoi o dupa-amiaza de duminica \u00een metroul spre gara.\/ Vorbeam despre copii si eu am spus ca nu mai vreau,\/ ca nu ma simt \u00een stare. Si ca ar fi nedrept fata de fiica mea.\/ \u00cen statie tot voiai sa iesi pe usa cealalta,\/ cea care da-n haul sc\u00e2rbos dintre sine\/ si-ti ascundeai ochii sa nu te vad cum pl\u00e2ngi.\/ Mi-ai spus c\u00e2ndva \u2013 nu sunt frumoasa, nu \u00een sens clasic.\/ Si eu ti-am spus \u2013 stiu, adica la \u00eenceput stiam,\/ acum nu-mi mai pasa.\/ Altadata mi-ai spus ca nu ai fost facuta din dragoste\/ si ma \u00eentrebam de unde at\u00e2ta dragoste-n tine.\/ Si ce daca ai tai nu te-au vrut.\/ Te voiam eu\u201c.<br \/>\nNu e oare acelasi Dan Sociu din \u201ePavor nocturn\u201c? (\u201ese spune ca mirosul ei\/ \u00eemi scade agresivitatea\/ dimineata \u00eemi lipesc nasul\/ de obrazul ioanei\/ trag ad\u00e2nc \u00een piept\/ c\u00e2t sa-mi ajunga pentru\/ \u00eentreaga zi\/ daca iesim din camera\/ lasam radioul deschis\/ si ea crede ca suntem cu ea\/ nu e nici o problema\/ si noua ni s-a facut la fel\/ &amp;\/ si toate minunile astea\/ vor fi si m\u00e2ine aici!\u201c). Si analogia poate merge p\u00e2na spre volumul de debut. E usor de sesizat ca Dan Sociu, desi pare sa nu aiba nevoie de prea multa expansivitate, observa at\u00e2t temele marunte, c\u00e2t si micimea \u201emarilor tematici\u201c si le ridica la fileu. De la cumpararea unei masini de spalat la emisiuni TV standard, de la \u201efoisorul rockerilor\u201c la Disneyland, de la avorton la \u201edrama pancreatica\u201c, toate motivele poarta specificul poeziei lui Dan Sociu, care pare ca va glisa mereu, dinspre micul univers al apartamentului catre proiecte spatiale si teorii cosmice. Adevarata reusita a lui Sociu este aceea de a glisa \u00eentre lumi total diferite, oferind totodata senzatia de natural. Orice pare sa aiba legatura cu orice \u00een astfel de momente si rar \u00eesi fac loc stridentele de imaginar. Pentru ca totul e de fapt redus la a \u00eentelege lumea \u00eenconjuratoare si la a-i explora, fara teama, retinere sau rusine caile.<br \/>\nCine l-a \u00eencadrat pe Sociu \u00eentre poetii banalului a avut dreptate. Cine l-a \u00eencadrat pe Sociu \u00eentre poetii biografisti a avut, din nou, dreptate. Si pentru ca oferta lui Sociu este una surprinzatoare de fiecare data, se poate ca cine a gasit \u00een poezia lui urmele spectaculosului nu s-a \u00eenselat. Asta pentru ca, \u00een tot acest parcurs poetic, trip-urile si imaginarul si-au \u201efacut de cap armonios\u201c: \u201eToamna e baiat, ti le spune \u00een fata.\/ Stephen Hawking e baiat, ti-o spune \u00een fata,\/ v\u00e2ntul rece \u00eeti spune \u00een fata\/ ca nu esti dorit, nici nedorit,\/ ca viata si moartea ta n-au nicio importanta\/ Stephen Hawking azi 2 septembrie\/ \u00een The Guardian: universul s-a creat singur\/ din nimic. In yer face,\/ ca baietii, molecule si alte molecule\/ si zero semnificatie, nu\/ s\u00eentem mai speciali dec\u00e2t sarcoptul r\u00e2iei.\/ C\u00e2nd am intrat la Grigorescu\/ era \u00eenca vara,\/ c\u00e2nd am iesit la Eroi se \u00eentunecase.\/ Era frig si mirosea a toamna,\/ mirosul ala care-ti aminteste de alte toamne\/ si pentru o clipa te pacaleste continuitatea\/ si se urca la cap\u201c. \u2013 Este clar ca pentru Sociu retinerea nu mai e de mult o ustensila. Si este clar, \u00een acelasi timp, ca are suficienta \u201eeducatie poetica\u201c (desi termenul poate parea usor fortat) \u00eenc\u00e2t sa-si permita luxul oricarui subiect. E halucinant cum un poet reuseste sa-si mentina aceeasi vitalitate pe \u00eentreg parcursul sau literar. Mai impresionant e ca momentele banale capata mereu substanta aparent inaccesibila. Si, daca se poate, mai impresionant e faptul ca poezia lui Sociu poate fi analizata at\u00e2t secvential c\u00e2t si din avion, caci rezultatele vor fi aceleasi. Pentru ca \u00eenlantuirile fericite \u00eei stau la \u00eendem\u00e2na si pentru ca stie mereu sa-si tempereze atmosfera poetica. Excesul de drama e pe domenii proprii, limbajul colocvial e, la fel, \u00eemproprietarit, \u00eensa niciunul din aceste puncte nu devine un handicap \u00een \u201ePoezii naive si sentimentale\u201c. E, \u00een fond, vocea unui poet care si-a gasit mereu formula potrivita. Unii pot cataloga usor momentele de exces drept \u201ecersetorie\u201c, altii pot vorbi despre banalul cotidian, \u00eensa dincolo de aceste observatii pripite ram\u00e2n aceleasi subtilitati ale g\u00e2ndirii, aceleasi structuri inteligente (a nu se \u00eentelege fortate, \u201edestepte\u201c, sau cautatoare de \u00eentelepciune) si aceleasi momente de \u201egratie mizerabilista\u201c. Este pur si simplu a \u00eentelege viata din postura celui care nu mai cauta raspunsuri, dar nici nu devine un \u201e\u00eentelept\u201c.<br \/>\nS-a discutat destul de mult asupra volumului, chiar \u00eenainte de aparitie. Unii au spus ca va fi o \u00eencercare, un \u201evolumas\u201c, o placheta de exercitii poetice. \u00censa \u201ePoezii naive si sentimentale\u201c va recupera cu siguranta (daca este sa ne luam dupa criticile referitoare la \u201ePavor nocturn\u201c) pierderile \u00een receptare. Nu numai pentru forta cu care Sociu revine \u00een poezie, ci si pentru concretizarea unei certitudini: Dan Sociu este unul din cei mai importanti poeti rom\u00e2ni. Cu toate riscurile pe care le include afirmatia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dan Sociu, Poezii naive si sentimentale, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 60 p. &nbsp; Nu are cum sa nu-ti placa Dan Sociu. Pentru ca se pare ca cel putin unul din principalii reprezentanti ai poeziei douamiiste dispune de resurse poetice greu de epuizat. Si lucrul cel mai interesant este ca, desi generatia l-a prins \u00een curtea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/knock-out\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Knock-out<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5136,8406],"class_list":["post-13777","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-sociu","tag-poezii-naive-si-sentimentale"],"views":1880,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13777","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13777"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13777\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13777"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13777"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13777"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}