Cum deja stim, spre deosebire de restul tarilor comuniste care, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, prin vocile intelectualilor din interiorul sistemului, au beneficiat de o opozitie culturala fatisa si articulata, form\u00e2nd o societate civila sprijinita uneori de studentime sau de sindicate, alcatuind astfel o alternativa la politica oficiala, \u00een Rom\u00e2nia doar o m\u00e2na de intelectuali razleti s-au exprimat pe fata contra regimului comunist, \u00eensa doar unul singur a reusit sa str\u00e2nga \u00een jurul sau un numar de sustinatori, dintre care doar c\u00e2tiva, foarte putini, apartineau elitei culturale. Acesta este Paul Goma. Acestuia, prin consecventa \u00een opozitie, prin forta si vehementa protestului, i se cuvine \u00eent\u00e2ietatea disidentei. Lui Paul Goma i se mai cuvine si \u00eent\u00e2ietatea \u00een timp fiindca, \u00eenca din 1956, se solidarizeaza (prin lectura, la seminarul de proza de la Institutul Eminescu \u2013 \u201eFabrica de Scriitori\u201c, cum \u00eel numise Tudor Vianu \u2013 a unui fragment de roman) cu revolutia ungara din octombrie, gest ce-i va atrage, \u00een noiembrie, arestarea si acuzatia de \u201etentativa de organizare de manifestare ostila\u201c. Ca sa ne dam seama de proportiile consecintelor unui gest de fronda politica \u00een acei ani, iata supliciile pe care tinerii solidari cu revolutia ungara le-au avut de \u00eendurat, povestite de Paul Goma \u00eensusi, \u00een \u201eCuloarea curcubeului \u201977\u201c: \u201e\u00cemi era frica \u2013 s\u2026t de nimeni anume. Ci de cladire \u2013 acum Comitetul Central, dar \u00eenainte\u2026 \u00cen acea cladire fusesem dus \u00een noiembrie 1956, dupa ce fusesem arestat alaturi, la Universitate. Acolo, \u00een acea cladire fusesem \u00eenchis, interogat, \u00eenjurat, batut, \u00eenfometat, umilit, \u00een acea cladire fusesera ucisi oameni \u2013 si nu doi-trei\u2026 \u00centr-un fel acolo, \u00een acea cladire, a Internelor, \u00eencepuse moartea colegului de facultate Stefan Negrea, batut numai \u00een cap, \u00een cap, \u00een cap, de capitanul (pe atunci) Gheorghe Enoiu. Acolo \u00eennebunise Negrea si, cu \u00abreveniri\u00bb, se t\u00e2r\u00e2se prin \u00eenchisori, p\u00e2na c\u00e2nd, \u00eentr-o noapte, \u00een 1958, la Gherla, se sp\u00e2nzurase la orizontala\u201c.
\n\u00cen martie 1957 Paul Goma e condamnat la doi ani de \u00eenchisoare corectionala, parte din ei petrec\u00e2ndu-i la Jilava si Gherla. \u00cen noiembrie 1958 e \u201eliberat\u201c, dar trimis, sub escorta, \u00een satul Latesti, raionul Fetesti (sat construit artificial de condamnatii politic), pentru alte 36 de luni de \u201edomiciliu obligatoriu\u201c, prelungite, la expirare, cu \u00eenca 24 de luni. Va urma o perioada de excludere din viata sociala si de tentative de reinsertie, prin munci necalificate, \u00een diferite locuri din tara, cum singur marturiseste: \u201emuncitor zilier \u00een constructii, la Buhusi, pe santierul Casei de Cultura, fotograf ambulant (nunti, botezuri, \u00eenmorm\u00e2ntari), prin satele din Rupea si Fagaras; trompetist de s\u00e2mbata-seara (baluri, nunti, hore); dezgropator de puieti la pepiniera Sercaia; descarcator-\u00eencarcator de cereale \u00een silozul din Sercaia-Gara; muncitor necalificat la forja uzinei \u00abRulmentul\u00bb din Brasov; merceolog la \u00abAgrosem\u00bb Fagaras \u2013 \u00een fine: \u00abtehnician\u00bb la Serviciul Tehnic al \u00centreprinderii de Gospodarie a Orasului Fagaras\u201c. Precum se vede, actul sau de disidenta, \u00een mod previzibil, nu s-a lasat fara urmari grave, dar acest lucru nu \u00eel va opri de la viitoare gesturi de \u00eempotrivire.
\n\u00cen zilele invadarii Cehoslovaciei, de catre sovietici, ca represiune asupra Primaverii de la Praga, \u00eencurajat de atitudinea aparent antisovietica a lui Nicolae Ceausescu, \u00een luna august 1968 se \u00eenscrie \u00een organizatia Uniunii Scriitorilor a PCR. \u00centre timp, \u201eca urmare a \u00abdecretului Ceausescu\u00bb (ce permitea fostilor detinuti politici sa-si continue studiile universitare), Goma \u2013 caruia nu i se aprobase re\u00eenmatricularea \u00een anul III, desi, legal, avea acest drept \u2013 da examen de admitere la Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucuresti\u201c. Si este admis. Debutat \u00een revista (decembrie 1966, \u00een \u201eLuceafarul\u201c, cu o povestire botezata \u00een redactie \u201eC\u00e2nd tace toba\u201c), lucru care-i va deschide si paginile altor periodice (\u201eGazeta literara\u201c, \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, \u201eAteneu\u201c, \u201eNeuer Weg\u201c, \u201eCravata rosie\u201c), nu este la fel de bine primit \u00een edituri (avea depuse, tot din primavara si respectiv vara anului 1966, la Editura ESPLA, romanul \u201eOstinato\u201c, sub titlul \u201eCealalta Penelopa, cealalta Ithaca\u201c, si un volum de proza scurta, \u201eMoartea noastra cea de toate zilele\u201c). \u00cen vara lui 1967 trimite \u00een Occident prima varianta a romanului \u201eOstinato\u201c. \u00centre timp, \u00een august 1968, asadar concomitent cu invazia Cehoslovaciei, debuteaza editorial cu volumul de proza scurta predat la ESPLA, cu titlul schimbat: \u201eCamera de alaturi\u201c. \u00cen mod evident, biografia si cariera literara a lui Paul Goma sunt str\u00e2ns legate, \u00eenca de la \u00eenceput, de evenimentele politice din Europa de dincoace de Cortina de Fier. Nici un moment istoric major petrecut \u00een tarile comuniste din Est nu-i este indiferent si-i determina prompt reactia. \u00centre timp, manuscrisul romanului \u201eOstinato\u201c schimba trei directori de editura, iar Paul Goma declara ca daca romanul nu-i va fi publicat rom\u00e2neste, \u00eel va publica \u00een Occident. Aceasta va declansa o cascada de \u201esedinte de lucru\u201c, de \u201elamurire\u201c. \u00cen martie 1970, Goma publica pentru ultima oara proza \u00een Rom\u00e2nia comunista, un fragment din romanul \u201e\u00cen Cerc\u201c, \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c.
\n\u00cen octombrie 1971 apare, \u00een limba germana, la Suhrkamp Verlag, romanul \u201eOstinato\u201c. La T\u00e2rgul de carte din acel an, de la Frankfurt am Main, Paul Goma apare la stand cu acest roman, fapt ce va st\u00e2rni furia autoritatilor comuniste materializata \u00een retragerea ostentativa si ridicola a standului rom\u00e2nesc. \u00cen aceeasi editura vest-germana, \u00een 1972, apare romanul \u201eUsa\u201c, reluat in 1974, \u00een franceza, la Gallimard. De aici \u00eencolo (p\u00e2na la caderea comunismului), cartile sale vor aparea doar \u00een traducere, la edituri straine din Franta, Germania, Italia s.a. Prin aceste prime doua carti, Paul Goma intra \u00een circuitul european \u00een calitate de \u201eSoljenit\u00een rom\u00e2n\u201c (cum \u00eel numeste Miron Radu Paraschivescu dupa lectura unui fragment din \u201eOstinato\u201c, pregatit pentru publicare \u00een revista), ajung\u00e2nd la cunoscutele conflicte directe cu autoritatile comuniste de la Bucuresti, culmin\u00e2nd cu \u201emiscarea ’77\u201c \u2013 solidarizarea, printr-o scrisoare trimisa \u00een Occident, cu intelectualii Cartei ’77, adresata, \u00een martie 1977, lui Pavel Kohout, soldata cu arestarea, umilirea si schingiuirea sa de catre Securitate, iar, ulterior, \u201eexpulzarea\u201c sa din tara.
\nLa 20 noiembrie 1977, Paul Goma, \u00eempreuna cu sotia si copilul sau, ajung la Paris, cu pasapoarte turistice, cer\u00e2nd imediat azil politic. \u00cen timpul exilului parizian, viata sa si a familiei este pusa \u00een mai multe r\u00e2nduri \u00een pericol prin organizarea, de catre Securitate, la cererea lui Ceausescu, de atentate teroriste. Din conditia de azilant politic Paul Goma nu a iesit nici azi, tentativele sale de a determina statul rom\u00e2n sa-l repuna \u00een drepturile sale cetatenesti esu\u00e2nd de fiecare data, chiar si la mai bine de douazeci de ani de la caderea comunismului. \u00cen mod evident nici astazi, c\u00e2nd cu pompa si prin institutii denumite pompos, comunismul este condamnat c\u00e2t se poate de sonor, lui Paul Goma nu i s-au restituit drepturile civice furate, iar \u00een plan literar se desfasoara un plan monstruos de marginalizare a sa.
\nStarea de fapt, peste poate de absurda, se poate explica printr-un plauzibil complex de vinovatie al intelectualului rom\u00e2n ce nu a \u00eendraznit sa \u00eenfrunte regimul comunist, asa cum au facut-o colegii sai din celelalte tari comuniste, cum \u00eensusi Paul Goma a facut-o. Acest dezavantajos contrast moral pare sa fie generatorul politicii de marginalizare si de minimizare a talentului sau literar real, ilustrat prin memorabile scrieri precum \u201eOstinato\u201c, \u201ePatimile dupa Pitesti\u201c, \u201eCuloarea curcubeului\u201c, carti de \u00eenchisoare, sau \u201eDin calidor\u201c, un minunat roman al copilariei, sau de reconstituirile \u00een proza ale anilor stalinismului si comunismului \u00een Rom\u00e2nia, romane ce, desi robust irigate biografic, sunt constructii romanesti patrunse de un fior uman transpersonal si de un adevar suprem pe care numai arta \u00eel poate \u00eentruchipa. \u00cen mod nedrept s-a instituit un soi de embargo tacit, de conspiratie a tacerii \u00een jurul scrierilor sale. C\u00e2t despre persoana sa civica, ea este \u00een continuare marginalizata \u00een dezbaterea publica de dupa caderea comunismului, ironia asez\u00e2nd lucrurile \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t cei mai vehementi critici de astazi ai trecutului regim sa preia, \u00een ce-l priveste pe Goma, tocmai etichetele si cliseele vehiculate de Securitate si de \u201erasp\u00e2ndacii\u201c sai. Ca si Securitatea, ce decisese sa-i aplice eticheta de \u201emare prozator fara carti\u201c, de \u201escriitor curajos, dar fara de talent\u201c, cum probeaza dosarul sau CNSAS, formatorii de opinie postcomunisti reitereaza, sub diverse formule, aceleasi idei. Timpul trece \u00eensa \u00een favoarea operei lui Paul Goma si, desi cartile sale au fost publicate \u00een Rom\u00e2nia postcomunista \u00een buna parte la edituri obscure, din motive care se deduc, critica mai t\u00e2nara i-a dedicat deja studii substantiale, teze de licenta si de doctorat, iar, pe masura ce detractorii sai pierd din putere, institutional vorbind, cartile sale se \u00eendreapta, neabatut, catre o mai justa receptare.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne \u00eensa \u00een prezentul ingrat, situatia lui Paul Goma \u00een literatura rom\u00e2na si \u00een constiinta publica este, eufemistic spus, revoltatoare. Constiinta publica rom\u00e2neasca e ca si inexistenta at\u00e2ta vreme c\u00e2t singurul om din Rom\u00e2nia care a riscat totul \u00een Rom\u00e2nia (casa, pozitie sociala, viata) \u00een lupta sa cu regimul comunist nu este reintegrat, ca reper moral, \u00een locul ce i se cuvine. Cel care a avut primul ideea \u00eenfiintarii unui Institut pentru Studierea Terorii Bolsevice din Rom\u00e2nia (idee preluata ulterior \u00een forma amputata \u2013 Goma cerea investigarea regimului comunist \u00eencep\u00e2nd cu anul 1940, deci cu bolsevizarea Basarabiei \u2013 si golita de orice noima \u00een forma prezidentializata de astazi, at\u00e2ta vreme ce nu se afla sub patronajul singurei persoane care \u00eei poate conferi o legitimitate morala, Paul Goma \u00eensusi), cel ce a avut asadar aceasta idee ce i s-a confiscat, traieste \u00een continuare ca azilant politic la Paris, \u00een saracie. Este tulburator faptul ca lui Goma o dorinta de o modestie spartana (\u201e\u00eemi doresc at\u00e2t de tare sa ma pot \u00eentoarce \u00een tara mea\u201c) \u00eei apare ca \u201eeroare\u2026 umana\u201c. Este tulburator ca o at\u00e2t de simpla, elementara dorinta nu poate fi \u00eemplinita \u00een Rom\u00e2nia de azi. Lista lui Paul Goma de vise si idealuri este una c\u00e2t se poate de restr\u00e2nsa:
\n\u201e\u2013 Sa-mi pot tipari \u2013 \u00een sf\u00e2rsit \u2013 cartile si sa ma pot exprima \u00een presa de h\u00e2rtie din tara;
\n\u2013 Sa am si eu un adapost, o casa, \u00een tara mea \u2013 iar ca supliment: un loc \u00een care sa-mi (re)\u00eengrop parintii, \u00eemprastiati, pierduti \u2013 si unde sa fac si pentru mine un culcus de veci;
\n\u2013 Sa am si eu, chiar daca recunosc: exagerez ca de obicei! \u2013 o identitate oficiala, o apartenenta, din care sa nu mai fiu alungat, expulzat, dat-afara, exclus \u2013 interzis\u2026
\n\u2013 Sa am si eu un costum de \u00eenmorm\u00e2ntare, ca \u00abcelalalt\u00bb nu ma mai \u00eencape\u2026
\nSa fie oare idealurile, visele, dorintele at\u00e2t de prea-\u00eenalte, at\u00e2t de ne-atins. At\u00e2t de ne-meritate (Doamne)?\u201c
\nSe pare ca da. \u00cen Rom\u00e2nia anticomunista a anului 2012 singura forma posibila de existenta pentru Paul Goma este cea virtuala.<\/p>\n
Aceasta lucrare a fost realizata \u00een cadrul proiectului \u201eValorificarea identitatilor culturale \u00een procesele globale\u201c, cofinantat de Uniunea Europeana si Guvernul Rom\u00e2niei din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finantare
\nnr. POSDRU\/89\/1.5\/S\/59758<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cum deja stim, spre deosebire de restul tarilor comuniste care, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, prin vocile intelectualilor din interiorul sistemului, au beneficiat de o opozitie culturala fatisa si articulata, form\u00e2nd o societate civila sprijinita uneori de studentime sau de sindicate, alcatuind astfel o alternativa la politica oficiala, \u00een Rom\u00e2nia doar o m\u00e2na de intelectuali… Cite\u0219te mai mult »\u201eIdentitatea oficiala\u201c a lui Paul Goma<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-13773","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1345,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13773","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13773"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13773\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13773"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13773"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13773"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}