{"id":13770,"date":"2012-11-08T15:12:13","date_gmt":"2012-11-08T13:12:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13770"},"modified":"2012-11-08T15:12:30","modified_gmt":"2012-11-08T13:12:30","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-iv\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (IV)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Resita \u2013 miezul memoriei. Anton Ferenschutz<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/strong><\/em><br \/>\nPe Anton Ferenschutz l-am cunoscut la Resita, \u00een urma cu aproape doua decenii. Venise \u00een tara sa-si lanseze cartea autobiografica \u201eGeneratia de sacrificiu\u201c (Timisoara, Helicon, 1995).<br \/>\n\u00cent\u00e2lnirea noastra de-atunci s-a consumat \u00een sediul Televiziunii TeraSat Resita, Anton Ferenschutz fiind invitat sa rememoreze amintirile proprii din deportarea \u00een URSS. \u00cen anii 90 asemenea \u201epete albe\u201c ale istoriei st\u00e2rneau interese, afecte si controverse. \u201eFratia\u201c dintre rom\u00e2ni si \u201enationalitatile conlocuitoare\u201c si prietenia dintre \u201epoporul sovietic\u201c si celelalte \u201enatiuni socialiste\u201c au fost \u201eprincipii\u201c ale istoriografiei comuniste. Astfel ca deportarea etnicilor germani din Rom\u00e2nia \u00een URSS, la sf\u00e2rsitul razboiului, s-a regasit p\u00e2na la caderea regimului comunist doar \u00een amintirile de familie ale fostilor deportati. Evocate, cu teama, nu cumva copiii \u201esa se scape\u201c cu vorba, la scoala.<br \/>\nSpre deosebire de alti martori si victime care-si resemnificau amintirile concentr\u00e2ndu-se asupra trairilor proprii, prin literatura si pictura Anton Ferenschutz \u00eesi transformase drama deportarii \u00een dramatic eveniment comunitar, conex\u00e2ndu-l cu efectele celei de-a doua conflagratii mondiale. La sf\u00e2rsitul ei, \u00eenvingatorii au trecut la diverse represalii asupra \u00eenvinsilor. Pedepsirea \u201ecriminalilor de razboi\u201c si \u201ecolaborationistilor\u201c de catre tribunale special constituite s-a facut cu ample mediatizari. \u00cen categoria acestora a fost, \u00een Rom\u00e2nia, \u201eprocesul Antonescu\u201c. Pedepsele aplicate de sovietici unor grupuri pentru \u201evini colective\u201c s-a facut \u00eensa \u00een tacere. \u00cen plin razboi \u00eenca, Stalin deportase sase comunitati etnice pentru vina de a nu se fi \u00eempotrivit ocupantului nazist. \u00cen \u201etara sovietelor\u201c, pacea a adus nenorocirea soldatilor prizonieri si celor care trecusera \u00een r\u00e2ndurile armatei germane. Conform conventiilor dintre Aliati, au fost returnati patriei lor de catre \u00eenvinsi. Aceia care luptasera \u00eempreuna cu armatele naziste \u00eempotriva Armatei Rosii au fost executati, iar prizonierii de razboi au fost mutati din lagare naziste \u00een lagare sovietice.<br \/>\nCa tara \u00eenvinsa \u00een razboi, Rom\u00e2nia a fost obligata la despagubiri. Printre acestea, a fost si deportarea la munca fortata \u00een Uniunea Sovietica a etnicilor germani. \u00cen ianuarie 1945, sub patronajul comandamentului sovietic de la Bucuresti, barbatii p\u00e2na \u00een 48 de ani si femeile \u00eentre 17 si 40 de ani au fost trimisi la \u201ereconstructia\u201c URSS. Transportati \u00een vagoane de vite, spre destinatii necunoscute, nemtii din Rom\u00e2nia au muncit la ce-a fost mai greu, \u00een conditii la limita supravietuirii. Cu urmarit diferite, \u00een functie de personalitatea si destinul fiecaruia de viata.<br \/>\nPrintre multimile de resiteni deportati a fost si Anton Ferenschutz. Una dintre primele opt familii de colonisti adusi \u00een vatra Resitei de azi ca mesteri \u00een metalurgie si minerit fusese a stramosilor sai. \u00cen 1941, c\u00e2nd armatele naziste au ajuns \u00een Rom\u00e2nia, comunitatea germana din Transilvania era numeroasa. Dupa spusele lui Anton Ferenschutz, nemtii de-aici s-au comportat \u201emai germani ca germanii\u201c, grupul etnic minoritar av\u00e2nd sentimentul identitatii de grup mai pronuntat dec\u00e2t comunitatea de origine si dec\u00e2t populatia majoritara a tarii de adoptie. \u00cen entuziasmul acela pentru victoriile armatei germane \u00een Europa, copil de 12 ani fiind, regreta ca fratele mai mare, voluntar \u00een SS, i-o luase \u00eenainte. Cu alti copii germani de v\u00e2rsta lui, Anti, cum \u00eel numeau parintii si prietenii, s-a \u00eenscris \u00een \u201eTineretul hitlerist\u201c. O organizatie paramilitara unde pregatirea viitorului soldati se facea \u00een tabere cu regim si disciplina dure. O treime din programul lor zilnic era destinata \u00eendoctrinarii naziste. Istoria rescrisa a Germaniei, ancorata \u00een bornele razboinicilor vikingi si ale \u201egenialului Hitler\u201c, propaganda nazista si&#8230; \u201estiinte rasiale\u201c. Copiii purtau centuri inscriptionate cu deviza \u201es\u00e2nge si onoare\u201c.<br \/>\nDupa aceste program de manipulare, Anti Ferenschutz si alti baieti de seama lui au \u00eenceput sa-si doreasca o \u201emoarte de erou\u201c \u00een slujba Fuhrer-ului. Ideologia nazista e mai concreta dec\u00e2t cea comunista, observase el dupa ce le-a \u201egustat\u201c pe am\u00e2ndoua. \u00cen plasa ei s-au prins mai usor suflete nevinovate. Dogma comunista despre clasa proletariatului, revolutia mondiala, legile obiective ale istoriei scl, e mai abstracta. Mai greu de \u00eenteles si de crezut \u00een ea. Rasa ariana, le spuneau instructorii baietilor din \u201eTineretul hitlerist\u201c, e menita de Dumnezeu sa stap\u00e2neasca lumea. Cine are ochi vede aceasta \u00een \u00eensesi caracteristicile genetice ale germanilor: ei sunt frumosi \u2013 ca \u00eengerii \u2013, cu parul blond si ochi albastri. Amestecul indivizilor cu \u201eorigine\u201c buna cu cei \u201eimpuri\u201c \u00eel interziceau, cu strictete, si nazistii si comunistii.<br \/>\nInspectia unui oficial nazist la organizatia hitlerista a tineretului din Resita a bulversat sufletul micului Anti \u00eencredintat, p\u00e2na atunci, ca va fi si el unul dintre \u201eoamenii noi\u201c ce vor stap\u00e2ni lumea. Dupa ce-a raspuns exceptional la toate \u00eentrebarile specialistului \u00een \u201estiinta raselor\u201c, acela l-a felicitat. S-a uitat \u00een ochii baiatului si-a constatat \u2013 oroare! \u2013 ca nu erau albastri, culoarea \u201erasei pure\u201c. Anti avea ochi negri, negri ca ai evreilor, negri ca ai tiganilor, rasele impure. \u201ePorc patat!\u201c\u2013 l-a stigmatizat imediat inspectorul Marelui Reich, \u00eentorc\u00e2ndu-i sc\u00e2rbit spatele.<br \/>\nSi la plecarea \u00een deportare, unii nemti din Rom\u00e2nia credeau \u00eenca \u00een minciunile lui Hitler ce promitea victoria prin noi arme miraculoase. Dar dupa patru ani de munca fortata \u00een Siberia, s-a \u00eentors vindecat de nazism si bolnav de comunism. N-a fost singurul, iar conversia fusese bine planuita. La \u00eenceput, localnicii i-au primit cu ura pe \u201efascisti\u201c. Stalin trebuia sa-i ucida pe toti, era atunci opinia multor sovietici. Deportati tineri ca Anton Ferenschutz au fost apoi selectati pentru \u201eScoala de lupta antifascista\u201c. Dupa orele de munca urmau programul de \u201edenazificare\u201c si \u00eendoctrinare comunista. Cu stimulentul atractiv al unui litru de lapte \u00een fiecare zi de curs. Pentru trupurile tinerilor vlaguiti de munca grea, hrana ne\u00eendestulatoare si frig siberian, laptele acela era un \u201e\u00eentaritor\u201c eficient \u00een \u00eenvatarea materialismului dialectic.<br \/>\nLa \u00eentoarcere, orasul natal i s-a parut vindecat de ranile razboiului. Nu si viata sa. \u00cel asteptau alte nenorociri. Dupa o lunga perioada de boala, sotia sa Maria a dat nastere unui copil mult asteptat. Dar fetita s-a \u00eembolnavit incurabil, tocmai \u00een spital. Se internase cu mama, din mare grija si iubire, pentru o banala raceala. Contaminata de acul seringii cu care sora medicala facea tratamentul tuturor copiilor din sectie, copila a murit las\u00e2ndu-si parintii distrusi. Necazurile au curs fara ragaz. Pacatului de-a fi fost membru al \u201eTineretului hitlerist\u201c, i s-au adaugat, \u00een timp, altele noi. Dupa schimbarea ideologiei staliniste cu comunismul national, stagiul din lagarul siberian aparea \u00een ochii noilor propagandisti ca&#8230; dovada de filo-sovietism. \u201eGestapoul rosu\u201c ce devenise Securitatea l-a convocat \u00eentr-o zi la sediul din Resita. I-au cerut sa semneze angajament de informator tocmai pentru a-si dovedi calitatea de \u201ebun aparator al cuceririlor poporului\u201c. Desi nimic nu parea \u00een viata lui altfel dec\u00e2t ar fi trebuit sa fie. Bun familist, apreciat de colegii sai din Combinatul Siderurgic unde lucra ca desenator tehnic, dedic\u00e2ndu-si timpul liber celor doua pasiuni \u2013 pictura si handbalul, si totusi&#8230; Niciodata, dupa propria-i marturie, n-a avut vreun indiciu asupra motivelor care-au determinat alegerea sa. Cunosc\u00e2ndu-l mai \u00eendeaproape, as fi zis ca tocmai farmecul personal si calitatile de a lega relatii bazate pe \u00eencredere l-au \u201erecomandat\u201c racolatorilor Securitatii.<br \/>\n\u00cen 1971, Anton Ferenschutz a emigrat \u00een locurile de unde plecasera stramosii sai spre Transilvania \u00een urma cu doua sute de ani. Cosmarurile si depresia i-au \u00eempovarat \u00eensa zilele si noptile. Ca remediu, doctorii i-au recomandat sa-si scrie memoriile. A rezultat o prima carte-document despre traumele \u201eciumei brune\u201c si \u201eciumei rosii\u201c \u2013 \u201eGeneratia de sacrificiu\u201c.<br \/>\n\u00cen decembrie 1989, vestea schimbarilor din Rom\u00e2nia a bulversat viata familiei Ferenschutz din Bielefeld. Cu forte ce pareau sa t\u00e2sneasca din zagazurile sufletului de \u201eresitean\u201c, Anton Ferenschutz s-a apucat de lucru, organiz\u00e2nd, \u00een Bielefeld, o prima expozitie de copii dupa tablourile lui Nicolae Grigorescu. I-a zis \u201eAjutor pentru Rom\u00e2nia\u201c si asa a fost primita. Puternic sensibilizati de revolutia rom\u00e2na si procesul Ceausestilor, concitadinii i-au cumparat 40 de tablouri. Din banii aceia a organizat un convoi de ajutoare pentru Resita.<br \/>\nExpozitiile de pictura organizate la Bielefeld si Resita s-au succedat an dupa an. Banii din v\u00e2nzarea tablourilor i-a oferit totdeauna batr\u00e2nilor si copiilor abandonati sau bolnavi de HIV din orasul natal. A intermediat apoi \u201e\u00eenfratirea\u201c dintre Resita si Bielefeld si \u00eent\u00e2lniri dintre oameni politici si de afaceri.<br \/>\nAmintirea acestui om at\u00e2t de deosebit prin bogatia experientelor de viata si calitatilor personale, m-a determinat sa-l evoc \u00eentr-un articol cu titlul \u201ePorcii patati\u201c publicat \u00een 2007 de \u201eJurnalul National\u201c \u00een cadrul serialului \u201eIstoria comunismului rom\u00e2nesc\u201c, evocare reprodusa partial si \u00een r\u00e2ndurile de fata.<br \/>\nCu emotie si placere, \u00eempreuna cu Cornelia Dunareanu, redactor-sef al Televiziunii Resita, l-am re\u00eent\u00e2lnit \u00een primavara lui 2012 pe Anton Ferenschutz \u00een casa sa din Bielefeld. Ne-a prezentat localitatea de adoptie, locul numit \u201ePiata Resita\u201c datorita relatiilor initiate de el \u00eentre cele doua comunitati. L-am \u00eensotit si la mormintele familiei din cimitirul orasului. El si sotia sa au ales \u00eensa ca loc de vesnica odihna satul Gar\u00e2na. Aproape de Resita, locul cel mai frumos si drag sufletului lor din toata lumea.<br \/>\n\u00cen fata camerei de filmat a Corneliei Dunareanu, Anton Ferenschutz a rememorat c\u00e2teva episoade din deportarea \u00een URSS. Sotia sa, Maria Ferenschutz si doi resiteni \u2013 \u201efiul de suflet\u201c Stefan Raicu si Maria Ferenschutz, stabilita \u00een Germania prin casatoria cu nepotul sau \u2013 au raspuns cu bunavointa \u00eentrebarilor despre memoria deportarii, asa cum se mentine aceasta \u00een zilele noastre \u00een cercul familiei si apropiatilor fostilor deportati.<br \/>\nAm considerat aceste discutii un caz deosebit \u2013 deportarea unui om \u00een memoria lui si a celor apropiati \u2013 care merita reproduse integral.<\/p>\n<p>Cititi \u00een numarul urmator discutia cu Anton Ferenschutz.<br \/>\n<strong>ERATA:<\/strong><br \/>\n<strong>\u00cen numarul trecut (41) al revistei, textul \u201eO piedica \u00een calea uitarii la Resita\u2026\u201c (reprezent\u00e2nd episodul al treilea din lucrarea \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c) \u00eei apartine dlui Erwin Josef Tigla, presedintele Forumului Democratic al Germanilor din judetul Caras-Severin si al Asociatiei Germane de Cultura si Educatie a Adultilor Resita.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Resita \u2013 miezul memoriei. Anton Ferenschutz &nbsp; Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu. Pe Anton Ferenschutz l-am cunoscut la Resita, \u00een urma cu aproape doua decenii. Venise \u00een tara sa-si lanseze cartea autobiografica \u201eGeneratia de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-germanii-din-romania-deportati-in-urss-iv\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13770","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1309,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13770","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13770"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13770\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13770"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13770"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13770"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}