La sf\u00e2rsitul fiecarei veri, Cuba, exotica insula din Marea Caraibelor descoperita de Cristofor Columb la 27 octombrie 1492, este maturata de uragane. Ravagiile sunt de neimaginat: v\u00e2ntul distruge case, ploile spala recoltele, ridicate in valuri uriase peste diguri, apele inunda satele apropiate de tarm. In urma lor, morti, napastuiti, boli, saracie. In 2008, la Havana, am trecut prin astfel de urgii. Odata, o furtuna violenta a rasucit avionul in care ma aflam ca pe o coaja de nuca. Pilotii au avut inteligenta sa evite ochiul ciclonului care se apropia amenintator si sa ne scoata intr-un coridor linistit. Altadata, un v\u00e2nt neobisnuit de puternic a spulberat mai int\u00e2i o parte din acoperisul casei unde locuiam, dupa care a rasturnat peste intrare cel mai mare copac din curte.
\nMultora le este greu sa-si reprezinte dezastrele unui uragan. Mi-am dat seama de asta c\u00e2nd, intr-o vizita in Cuba rurala, un compatriot m-a intrebat de ce localnicii traiesc in case at\u00e2t de saracacioase. I-am raspuns fara alte comentarii: nu au timp sa le ridice pentru ca uraganele le distrug din nou. Nici una dintre experientele proprii nu m-au rascolit mai mult dec\u00e2t o scena cu o forta exemplara de simbol. Oamenii se luptau sa degajeze de nisip frumoasa faleza Malecon care desparte Havana de apele golfului. Deodata, mi-a atras atentia un individ care nu lucra. Slab, nefiresc de slab, cu siguranta ametit de foame, isi mobiliza putinele resurse de energie pe care le mai avea pentru a ajunge la umbra unui zid unde spera sa scape macar de vapaile soarelui. Atunci am inteles ca locuitorii acelei frumoase insule au intrat in constiinta noastra cu o imagine incompleta. Pe unii ii vedem inca sclavi pe plantatiile de trestie de zahar, de cafea si de tutun, stap\u00e2nite de spanioli sau de americani. Pe altii ii socotim metamorfozati definitiv de comunismul sovietic. Pe cei mai multi ii consideram supusii neconditionati ai perpetuului revolutionar Fidel Castro, cel care a intrat in legenda cer\u00e2ndu-le sa considere moartea ca ultim pret al patriei. Toate sunt adevarate. Dar fara a lua in calcul puterea cu care ies din urgiile uraganelor, nu putem sa-i definim pe deplin pe cubanezi.
\nCriza rachetelor, cel mai puternic dintre uragane. Cu o jumatate de secol in urma, tot intr-un octombrie, cubanezii au trecut printr-un uragan ce le putea fi fatal. Si nu numai lor. Omenirea insasi a trait pentru prima data si cu adevarat spaima apocalipsei nucleare, de parca frigurile Razboiului Rece nu i-ar fi fost de-ajuns. Dintr-un calcul caruia ideologia ii dadea iluzorii perspective de reusita sau pur si simplu din aventura nesabuita, conducatorul Uniunii Sovietice de atunci, Nikita Hrusciov, a hotar\u00e2t instalarea pe insula aflata la nici 200 de km de Statele Unite a unor rampe de lansare a rachetelor nucleare. Secretul in care vapoarele \u201ecomerciale\u201c transportau periculosul arsenal nu a durat mult. Avioanele americane le-au suspectat, le-au urmarit si, la 14 octombrie 1962, au fotografiat rampele deja instalate. In ciuda probelor, Hrusciov continua sa refuze sa recunoasca periculoasa aventura in care se bagase. La 16 octombrie, presedintele John F. Kennedy convoaca o reuniune restr\u00e2nsa a Consiliului National de Securitate in care pune in discutie masurile ce trebuiau luate pentru anihilarea rapida a pericolului. Parerile oscilau intre eliminarea lui Castro si intensificarea supravegherii aeriene a insulei. Totusi, solutia la care se oprise Consiliul National al Securitatii, anuntata de insusi presedintele John F. Kennedy la 22 octombrie, intr-o conferinta televizata, era cutremuratoare: instituirea unei \u201ecarantine\u201c in jurul Cubei si pregatirea pentru debarcarea pe insula. Din considerente morale, Kennedy nu a fost de acord cu ideea unui atac aerian, dar lumea nu avea sa afle de aceasta opinie dec\u00e2t dupa trecerea v\u00e2rfului crizei. La 6 noiembrie, ziarul \u201eNew York Times\u201c reproducea un comunicat al Consiliului National de Securitate in care se preciza: \u201e… a ataca o tara mica precum Cuba, fara a o avertiza, ar aduce o lovitura ireparabila reputatiei noastre in lume si propriei noastre constiinte\u201c. Lumea traise, insa, ingrozita pericolul unui razboi nuclear. In acele zile de tensiune, intre cele doua superputeri au avut loc schimburi de mesaje, iar la Natiunile Unite problema a intrat in dezbateri deschise. In fata dovezilor prezentate in Adunarea Generala de catre delegatia americana, Hrusciov nu a mai putut ascunde adevarul si a acceptat sa-si retraga rachetele sub control ONU. S-a constatat ca inconstienta cu care el s-a lansat in acea aventura a fost alimentata de euforia primelor succese spatiale sovietice din 1957. Lansarea in cosmos a primului om cu ajutorul unui satelit a socotit-o un avantaj c\u00e2stigat in competitia cu Statele Unite, avantaj pe care se cuvenea sa-l exploateze printr-o manevra de forta. Si a facut-o. Criza ia sf\u00e2rsit la 28 octombrie. Hrusciov i-a trimis lui Kennedy o scrisoare prin care propunea, in schimbul retragerii rachetelor, angajamentul Washingtonului de a nu invada Cuba si de a-si retrage rachetele din Turcia. Prima conditie a fost acceptata, a doua, la cererea americanilor, nu a intrat in intelegere \u2013 unii ii spun t\u00e2rg \u2013, dar Statele Unite si-au retras rachetele Jupiter amplasate in Turcia. Ceva ram\u00e2ne inca de lamurit, ceva care tine de intelegerile sovieto-americane din acele zile de maxima tensiune. O interpretare a declaratiilor post-criza merge spre ideea ca Hrusciov ar fi dorit numai sa le arate americanilor ca Uniunea Sovietica dispune de noi forte, competitive, de confruntare. O precizare a presedintelui Kennedy, facuta intr-o conferinta din 17 decembrie 1962, deci dupa criza si dupa intelegeri, merge in aceasta directie: \u201esrusiit aveau de g\u00e2nd sa anunte lumii, in noiembrie, faptul ca dispun de rachete in imediata apropiere a Statelor Unite. Nu ca ar avea intentia de a le folosi, pentru ca, daca voiau sa se angajeze intr-o lupta nucleara, ei (puteau sa recurga) la rachetele din Uniunea Sovietica\u201c.
\nConsecintele pentru Cuba ale aventurii lui Hrusciov se vad si astazi: embargoul este inca in vigoare, dar insula nu a mai fost invadata de americani.
\nUn razboi ciudat. Relatiile cu Statele Unite au fost si vor ram\u00e2ne determinante pentru destinul Cubei. Ele coboara in istorie mai bine de un secol. Chiar si victoria lui Fidel in revolutia din 1959 nu ar fi fost posibila fara sprijinul americanilor interesati sa-l rastoarne de la putere pe dictatorul Batista, mult prea corupt ca sa le poata asigura garantia pentru interesele si afacerile lor pe insula. Dupa revolutie, Fidel Castro a nationalizat bancile, companiile de electricitate si telefoane, intreprinderile din minerit, agricultura, industrie, societatile comerciale, in general toate proprietatile din sectorul particular, cele mai multe apartin\u00e2nd americanilor. Drept urmare, la 3 ianuarie 1961, SUA au intrerupt relatiile cu regimul castrist, au instituit o blocada severa care a strangulat economia insulei, iar Castro a gasit scaparea accept\u00e2nd ajutorul sovieticilor. De aici, cursul spre un comunism de tip sovietic nu a mai putut fi oprit dec\u00e2t de dezmembrarea U.R.S.S. Ajutoarele Moscovei pentru supravietuirea comunismului in coastele Statelor Unite au incetat si, odata cu ele, Marx, Engels si Lenin au fost scosi din Constitutia Cubei si inlocuiti cu Jos\u00e9 Marti, parintele fondator al patriei independente, si cu legendarul Che Guevara, intrat in mitologia politica drept tovaras de lupta al lui Fidel. Statele Unite nu au renuntat niciodata la proprietatile de pe insula. In 1996, Congresul a adoptat legea Helms-Burton care prevede conditiile politice de protejare a intereselor americane in Cuba: continuarea blocadei p\u00e2na la restituirea tuturor averilor nationalizate si rezolvarea in justitie a oricarui diferend cu persoanele care au investit in proprietatile nationalizate de regimul castrist. O lege cu efecte extrateritoriale care a pus in dificultate p\u00e2na si statele membre ale Uniunii Europene. Si astazi persista starea de tensiune instalata intre cele doua state vecine, dar antiamericanismul, cultivat politic si ideologic timp de o jumatate de secol de Fidel Castro, incepe sa se modifice. Multi dintre cubanezi il socotesc declarativ, retoric. Poate cel mai ciudat efect al crizei rachetelor de acum o jumatate de secol e ilustrat de faptul ca Statele Unite sunt cel mai mare exportator de alimente in Cuba!
\nNu exista nicio indoiala ca asa cum traiesc astazi, cubanezii sunt un produs al istoriei lor at\u00e2t de conditionate de natura regimului colonial spaniol, de relatiile cu marele vecin de la nord, de legaturile cu comunismul sovietic si, mai ales, de aparitia in viata lor a lui Fidel Castro. Lungul sir de suferinte prin care au trecut generatiile rezultate din amestecul bastinasilor scapati de la exterminare cu africanii adusi ca sclavi pe plantatiile de trestie de zahar a asezat in fibra ontologica a cubanezilor un amestec de rabdare, de rezistenta si de forta, numai convingerea reusitei fac\u00e2ndu-i sa-si iasa din matca. Ei au invatat ca nu pot forta destinul dec\u00e2t daca au garantia ca inving.
\nO mica paranteza. Uraganul de anul acesta le-a facut cubanezilor, intre multe pagube, inca o sicana de care nu aveau nevoie: in penultima duminica a lui octombrie, in Cuba erau programate alegeri de la care ei asteptau noi masuri de relaxare a regimului castrist. Din cauza uraganului, scrutinul a fost am\u00e2nat! Acum cubanezii trebuie sa mai astepte. Sunt obisnuiti sa astepte. P\u00e2na la sf\u00e2rsitul acestui an asteapta si vizita Papei Benedict al XVI-lea. O asteapta cu aceleasi sperante cu care l-au primit pe Papa Ioan Paul al II-lea in 1996. Ceea ce impresioneaza la cubanezi este demnitatea cu care-si traiesc istoria. Mentalitatea de insulari i-a invatat sa pretuiasca darurile apelor care ii inconjoara si i-a obligat sa-i infrunte vrajmasia cu care ii loveste. Necazurile, napastele nu le scot suferinta pe chip.
\nCine le-a vrut binele, cine le-a vrut raul in istorie cubanezilor? Nu gasesc alt raspuns dec\u00e2t cel dat de Shakespeare prin gura lui Hamlet: \u201eDaca-ai cinsti pe fiecare dupa merit, cine ar mai scapa de bici?\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La sf\u00e2rsitul fiecarei veri, Cuba, exotica insula din Marea Caraibelor descoperita de Cristofor Columb la 27 octombrie 1492, este maturata de uragane. Ravagiile sunt de neimaginat: v\u00e2ntul distruge case, ploile spala recoltele, ridicate in valuri uriase peste diguri, apele inunda satele apropiate de tarm. In urma lor, morti, napastuiti, boli, saracie. In 2008, la Havana,… Cite\u0219te mai mult »Uraganele de deasupra Cubei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8405],"class_list":["post-13767","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-uragane-cuba"],"views":1561,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13767","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13767"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13767\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13767"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13767"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13767"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}