{"id":13752,"date":"2012-11-08T15:01:22","date_gmt":"2012-11-08T13:01:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13752"},"modified":"2012-11-08T15:02:39","modified_gmt":"2012-11-08T13:02:39","slug":"un-mare-poet-de-care-am-scapat-mihai-beniuc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-mare-poet-de-care-am-scapat-mihai-beniuc\/","title":{"rendered":"Un mare poet \u201ede care am scapat\u201c: Mihai Beniuc\u2026"},"content":{"rendered":"<p>Mici de stat \u2013 tari de virtute, am putea zice despre doua publicatii liliputane din revuistica actuala: \u201eSpiritul critic\u201c de la Pascani si \u201eLitere\u201c de la Gaesti. Format mic, dar spirit critic proeminent si ascutit. Cu siguranta, acesta e imprimat si \u201emonitorizat\u201c de criticii de la c\u00e2rma lor: Leonard Gavriliu, de la Pascani, si Tudor Cristea, de la Gaesti. (\u00cen treacat fie zis: regret si azi ca \u201eLitere\u201c-le si-au marit dimensiunea \u00een comparatie cu prima serie, de formatul \u201eBiletelor de papagal\u201c\u2026) Revista din Gaesti dispune de o garnitura de critici invidiabila: printre seniorii editori si colaboratorii permanenti \u00eei vad pe t\u00e2rgovistenii recent plecati dintre noi: Mircea Horia Simionescu si Alexandru George. Au ramas Barbu Cioculescu, Ioan Adam, Mihai Cimpoi, H. Zalis, Sultana Craia, Ana Dobre, cu totii profesionisti seriosi si temeinici, unii redutabili, \u00een zonele lor de maxima competenta. Redactorii asociati \u00eei completeaza remarcabil, asigur\u00e2nd mai ales \u201eculoarea locala\u201c a revistei dintr-o zona geografica pe unde, pasager, au trecut Serban Cioculescu si Vladimir Streinu, v\u00e2rfuri ale criticii si istoriei literare inter\u2013 si postbelice. Situatia este complet diferita la \u201eSpiritul critic\u201c din Pascani, unde \u201espiritus rector\u201c e Leonard Gavriliu, un fel de om-redactie, care semneaza si acopera revista cu mai multe pseudonime. Spiritul critic are si el o garnitura, mai mica, de colaboratori prestigiosi, \u00eentre care straluceste verbul inconfundabil al Magdei Ursache, criticul \u201eprovincial\u201c cel mai vizibil \u00een marile reviste de la Bucuresti si din alte \u201ecentre\u201c culturale. Am putea zice ca dna Magda Ursache este o prezenta ubicua \u00een revuistica actuala. Studii si articole temeinice semneaza \u00een \u201eSpiritul critic\u201c \u201eneamtul\u201c Ignat Florian Bociort, plecat de mult \u00een fosta RDG (1965) si ramas acolo si dupa caderea Zidului. Se mai deosebesc cele doua reviste si printr-un detaliu ce spune multe: daca \u201eLitere\u201c este o \u201erevista lunara de cultura a Societatii Scriitorilor T\u00e2rgovisteni\u201c care \u201eapare cu sprijinul Primariei T\u00e2rgoviste\u201c, \u201eSpiritul critic\u201c din Pascani e o \u201erevista cu volum si periodicitate variabila\u201c, respectiv, apare c\u00e2nd iese de sub tipar\u2026 Ambele reviste mai au un punct comun: la Gaesti redactia este \u00een str. 13 Decembrie, bloc 30, scara C, etaj 6, iar la Pascani, pe str. Cronicar Ion Neculce, bloc B2, scara B, ap. 5. Sunt, s-ar zice, reviste de bloc si nu sunt singurele \u00eentr-o tara \u00een care sponsorii au treburi multe si mai importante dec\u00e2t tipariturile. La Pascani, locuinta de la bloc a revistei a ajuns \u00een anul al X-lea, \u00een Gaesti, ea rezista de 13 ani: responsabili cu \u201erezistenta\u201c sunt, \u00een principal, directorii celor doua remarcabile publicatii, oameni care au stiut, \u00eentre multe altele, sa adune \u00een jurul lor echipe cu nume onorabile si prestigioase, unii, daca nu toti, \u201eprest\u00e2nd\u201c probabil, \u00eentr-o mare masura, munca patriotica de frumoasa amintire din timpul or\u00e2nduirii comuniste si al societatii socialiste multilateral dezvoltate: munca voluntara, cum se numea, e una din cele mai frumoase si trainice mosteniri ale regimului trecut. Ce putem citi \u00een cele doua reviste? Spiritul critic din revista cu acelasi nume ia, la Pascani, forme variate, de la convorbirea savanta dintre doi eruditi pe teme de interes general, filozofie, etice estetice, trec\u00e2nd la cronici si recenzii pertinente si ajung\u00e2nd p\u00e2na la contondentele pamfletare din articole care tintesc adesea locurile de sus din ierarhia literara actuala. Deseori, aceste \u201edemitizari\u201c tintesc bine si sustin, cu argumente, judecatile de valoare, chit ca nu se feresc, chiar abuzeaza, de porniri pamfletare. Abilitat \u00een filozofie si psihologie freudiana, Leonard Gavriliu imagineaza dialoguri \u00eentre Alfa Popescu si Omega Popescu, unul inocent, celalalt stiutor. Deseori, aceste dialoguri au substanta si haz, alteori, mai rar, se vad subminate de mici rafuieli, cu originea \u00een trecut, de pornirea de a plati polite sau pur si simplu preopinentii sunt agasati de prestigiul nemeritat al celor luati \u00een discutie. Prea marea insistenta a \u201eatacului\u201cpune la \u00eendoiala buna credinta, chiar si atunci c\u00e2nd cei doi Popesti, Alfa si Omega, par ca au sau pot avea dreptate. Bunaoara, \u00eentr-un dialog intitulat \u201eAlexandru Dragomir \u2013 crase futilitati \u00abmetafizice\u00bb\u201c, unde cel vizat nu e at\u00e2t titularul, \u00een jurul caruia se poarta dialogul, c\u00e2t sustinatorul lui de la etaj: Gabriel Liiceanu. Dialogul acesta pare unul \u00een care interlocutorii vor sa toarne apa rece peste filozoful t\u00e2rziu Alexandru Dragomir, editat \u00een ultimii ani de traducatorul lui Heidegger, Gabriel Liiceanu. Spun \u201epare\u201c, pentru ca tinta nu e chiar ucenicul sau \u201ediscipolul\u201c lui Heidegger, respectiv, Alexandru Dragomir, c\u00e2t editorul sau. Ultima luare la cuv\u00e2nt din dialog, aceea a lui Omega Popescu, e lamuritoare si deconspira adevarata tinta a dialogului, care, astfel, devine de o futilitate \u201estrigatoare la cer\u201c. Astfel, Omega face aceasta marturisire tradatoare asupra ratiunii dialogului cu celalalt Popescu: \u201eDaca te uiti bine, pe aceeasi pagina 262 din \u00abSeminte\u00bb (volum al lui Alexandru Dragomir editat de G. Liiceanu si Bogdan Minca \u2013 n.n.) ni se dezvaluie motivul cel mare pentru care Liiceanu \u00eel venereaza pe heideggerianul Alexandru Dragomir. Fii atent la ce a asternut acesta pe h\u00e2rtie si vei pricepe: \u00abPaler \u2013 desteptul prostilor.\/ Dinescu \u2013 golanul intelectualilor.\/ Patapievici \u2013 desteptul desteptilor.\/ Rom\u00e2nia superficiala: Alecu Paleologu, M. Sora. Razvan Theodorescu, intervievatii lui Stelian Tanase. Rom\u00e2nia ad\u00e2nca: Patapievici, Liiceanu, Plesu, Sorin Vieru\u00bb. Pricepusi, draga prietene?\u201c, la care Alfa zice, \u00eencheind dialogul, \u201e\u00abMda, e clar ca lumina zilei\u00bb\u201c. E \u201eclar\u201c ca Alfa si Omega sunt \u00eempotriva sistemului, a establishment-ului. E dreptul lor, dar de ce at\u00e2tea preparative, falacioase si futile, c\u00e2nd puteau \u00eencepe de-a dreptul cu\u2026 finalul! \u00cen nota cu care ne-a obisnuit \u00een fulminantele ei interventii, Magda Ursache \u00eei denunta pe agentii stricatori de limba, de la ministri si parlamentari p\u00e2na la moderatori si invitati \u00een taifasurile televiziunilor, nescutindu-l nici pe presedintele tuturor rom\u00e2nilor mai putin cu 7,5 milioane dintre ei: \u201eLimba materna horcaie a infarct\u201c, conchide ea, repet\u00e2nd omagiul adus celui mai cunoscut luptator contra stricatorilor de limba, George Pruteanu, un filolog de elita, \u201efacut de doua parale de o experta \u00een doctrine \u00een defect de dictie\u201c: \u201eProiectul de Lege a limbii rom\u00e2ne a fost declarat nesustenabil, ca sa fie promulgat foarte greu, \u00een 2004, desi Legea limbii o au demultisor si Franta, si Polonia, si\u2026 A fost, pe micul ecran, si util, si stralucitor\u2026 Nu l-au speriat injuriile, etichetari ca neaosist, izolationist, retardat, gramatic pisalog. L-au acuzat de purism lingvistic, aproape sovin, daca nu rasist. \u00cen fine, am scapat de el\u2026\u201c. Altul \u201ede care am scapat\u201c e poetul \u201eproletcultist\u201c Mihai Beniuc despre care scrie un articol drept si reparator Ignat Florin Bociort. O revista serioasa, relateaza acesta, i-a respins un articol \u00een care, \u00eentre altele, elogia poezia erotica a poetului de pe Crisuri, sub cuv\u00e2nt ca \u201eBeniuc este sinonim cu comunismul\u201c. Cenzura dupa cenzura este un fenomen curent \u00een libertatea si democratia \u00een care am cazut dupa \u201989. Parca nici n-as vrea sa stiu, nu sunt curios sa stiu ce imbecil de redactor-sef l-a respins de la revista lui pe autorul \u201eC\u00e2ntecelor de pierzanie\u201c, considerat \u00een Rom\u00e2nia \u201eproletcultist\u201c, dupa ce \u00een Rusia trecuse un sfert de veac de c\u00e2nd proletcultul (de la \u201eProletarskaia kultura\u201c, 1917-1920) decedase \u00een URSS!<br \/>\n\u00centr-un singur punct ma despart de opinia lui Ignat Florin Bociort: acolo unde sustine ca Beniuc a cunoscut, ca si altii, \u201eo asemenea evolutie negativa\u201c, de la promisiunile si \u00eemplinirile initiale la punctual final al carierei lui poetice ruinate. Nu, talentul lui Beniuc n-a sf\u00e2rsit ruinat de etapa \u2013 prea lunga! \u2013 a poeziei lui decazute sub lozincile comuniste. Egotist la culme ca si la \u00eenceput, ultimul Mihai Beniuc, cel din \u201eRugul poeziei\u201c, e un mare poet, dezamagit, a carui lira nu s-a dezacordat: acelasi egotism, patologic, \u00eei scoate din coarde la sf\u00e2rsitul carierei sunete \u2013 gemete! \u2013 de o mare intensitate lirica. \u201eRugul poeziei\u201c e volumul lui testamentar. Pe aripa triumfului \u2013 triumful ideilor \u00een care credea \u2013 Beniuc e un poet mediocru, chiar oarecare; decazut din triumf, caci contrazis \u00een asteptarile lui si dezamagit de \u201edevierea\u201c din \u201eepoca Ceausescu\u201c, acelasi egotism \u00eel remonteaza \u00een esec, poetul recucerindu-se pe sine \u00eensusi. Sa recitim \u201eRugul poeziei\u201c ca sa-l regasim pe \u00eent\u00e2iul Mihai Beniuc, cel din \u201eC\u00e2ntece de pierzanie (1938) si \u201eOrasul pierdut\u201c (1944). Talentul nu i se uscase, iar izvorul poeziei nu i se ofilise. Poezia lui adevarata renastea dintr-o noua ruptura: cu ideile si oamenii \u00een care crezuse. A murit, poetic, \u00een triumf, desi fara onoruri militare. Ignat Florin Bociort are amintiri frumoase cu Mihai Beniuc: \u201eAlaturi de Cosbuc si Goga, el ne era un poet drag si noua, elevilor din Tara Motilor, veniti la Arad sa \u00eenvete carte la Liceul Moise Nicoara, unde si Beniuc fusese elev. \u00cen a doua parte a vietii lui Beniuc a aparut la Electrecord un disc cu versuri de Mihai Beniuc \u00een lectura autorului. Sunt 28 de poezii, dintre care unele stiute pe de rost de iubitorii de lirica de valoare: \u00abIntrare\u00bb, \u00abAicea, printre ardeleni\u00bb, \u00abE slobod sa mai c\u00e2nt\u00bb, \u00abVulturul razbunarii\u00bb, \u00abDoina\u00bb, \u00abSpre cota unde visul\u00bb. \u00cen lucrarile de istorie literara sunt citate ca antologice si alte poezii. Pe internet am dat peste poezia \u00abUltima scrisoare\u00bb, care, \u00een lectura lui Florian Pittis, mi-a aparut ca una din cele mai frumoase poeme de dragoste din c\u00e2te cunosc \u00een literatura rom\u00e2na\u201c. Poemul \u201eChivara Rosie\u201c era considerat de c\u00e2rcotasul Alexandru Piru o capodopera: \u201eOstracizarea unor scriitori care au crezut \u00een comunism constituie azi acelasi pacat ca si eliminarea din literatura rom\u00e2na, de catre stalinisti, a multor scriitori de odinioara, pe motiv ca au fost legionari sau pe motiv ca doar au colaborat la reviste \u00abreactionare\u00bb\u201c. Subscriu fara ezitare acest rational si patriotic (!) punct de vedere: care nu presupune nicicum ascunderea aliantelor impure ori justificarea afilierilor dezavuabile, ci evidentierea neta a lor, odata cu pastrarea \u00een tezaurul literar a valorilor adevarate, indiferent de haina pe care au purtat-o. Suntem prea saraci ca sa ne \u00eengaduim a-i excomunica din fondul principal al culturii rom\u00e2ne. Pe vremuri, un mare critic, rebel \u00een infidelitatile lui, a patit-o, fac\u00e2ndu-i si pe altii \u2013 redactori si cronicari \u2013 s-o pateasca pentru \u00abomisiune de denunt\u00bb \u00een cazul unor poeti purtatori de straie verzi\u2026\u201c<br \/>\n<strong>Un mare rapsod: Eugen Barbu<\/strong><br \/>\nNumarul 7-8 din iulie-august al \u201eLitere\u201c-lor de la Gaesti se deschide cu un fragment din \u201eAmintirile unui uituc\u201c de Barbu Cioculescu, volum \u00een pregatire la Editura Bibliotheca. Nu s-ar zice ca sunt amintirile unui uituc: din contra, \u201euitucul\u201c tine minte pas cu pas ce i s-a \u00eent\u00e2mplat lui si \u201elojei\u201c din care facea parte dupa eliberarea de la 23 august 1944: \u201e\u00cen aceste vremuri \u00eenchise de care vorbesc, initial, libertatile rec\u00e2stigate \u00eencepusera sa dea roade cel putin \u00een domeniul artelor, din belsug. Loja din care gustam privelistea era chiar cercul poetilor de la \u00abKalende\u00bb. Mai marii mei prieteni, la propriu si la figurat, Constant Tonegaru si Pavel Chihaia, care \u00eenfruntasera cenzura antonesciana, primira, odata cu rasplata curajului, pe aceea a talentului\u201c: primul, debutant si premiat la Fundatiile Regale cu \u201ePlantatii\u201c, al doilea, cu masivul volum \u201eBlocada\u201c, publicat de Cultura Nationala, fusese premiat si el de Fundatiile Regale pentru o piesa de teatru cu subiect dobrogean. Debutasera \u00een roman Dinu Pillat, Mihail Villara, Sorana Gurian si Petru Dumitriu cu prozele din \u201eEuridice\u201c. Acceptat \u00een lumea acestor viitori giganti, cum spune, adolescentul e luat de cei mari cu ei, \u00eei urmeaza \u00een \u201etrecerile lor prin urbe\u201c, Tonegaru \u201ema lua cu el \u00een vizita la pictorita Magdalena Radulescu, frumoasa foc\u201c si cu \u201epicioarele artistei murdare de vopsele\u201c, trage cu urechea la b\u00e2rfele, simpatiile si antipatiile din respectiva loja \u00een care Tonel (Tonegaru) \u201e\u00eesi r\u00e2dea de versurile lui George Dan, matelotul pe iahtul de la Snagov al maresalului Antonescu\u201c si acelasi Tonel \u201eglumea pe seama amicitiei acesteia (Monica Dan \u2013 n.n.) cu Ion Caraion, pe atunci secretar de redactie la \u00abSc\u00e2nteia tineretului\u00bb \u2013 la aceeasi masa cu t\u00e2narul Nicolae Ceausescu&#8230;\u201c \u00cen acea vreme, adolescentul scria versuri de dragoste, elegiace, precum si \u201estihuri de cea mai spontana inspiratie\u201c ca acestea, copilaresti si suprarealiste dintr-o \u201eAfrica neagra\u201c, citite la cenaclul Lovinescu: \u201eSunt Rimbo\/ Regele strachina\/ Taie strut\/ Rupe carut\/ Umbla dup-o patachina\/ Dimineata ma scol\/ Beau ceasca mea de namol\/ \u00cen bataie de tobe\/ Intru \u00een rol\/ Sunt Rimboo, Rimbo, tot Rinbo\/ Lumea-mi spune bine, dar mai schimb-o\/ Vine Marta Mirska, zefir,\/ Marta Mirska are-n buric un safir\/\/ Sunt Rimbo, regele prapad\/ \u00cen Soare scuip, oriunde-l vad\/ Si-n Luna-mi las cipicii seara,\/ Mai ales joia si vara.\/ Mai tulbure ca-n luna ploii Warta,\/ Fiindca, vedeti, \u00eemi place Marta\/ Marta Mirska c\u00e2nd jumule g\u00e2ste\/ Nici nu vrea sa stie\/ Ce isca sa riste.\/\/ Sunt Rimbo, regle trestie,\/ Ziua-i o bestie,\/ \u00cemi face cu m\u00e2na de sub un prun\/ Aceea\/ Iar numele ei nu vi-l spun\u201c. Aceasta burlesca din prima tinerete \u00eel afiliaza, prin contaminare, unui calofil precum Tinel din \u201eamintirile unui uituc\u201c, dar si unei Nina Cassian scriind \u00een limba \u201esparga\u201c si chiar Gabrielei Melinescu \u00een si cu \u201ebobinocarii\u201c ei.<br \/>\n\u00cen \u201eLitere\u201c, Dumitru Ungureanu mentine viu, sub foc \u00eencins \u201ecazul\u201c Paul Goma, victima cruciadei anticomuniste de dupa comunism. Exponentii acestei cruciade t\u00e2rzii si-ar putea adjudeca o constatare \u00eenteleapta a comunistilor \u00eenmultiti dupa eliberarea din 1944: \u201eputini au fost, multi am ramas !\u201c, caci, spune D. Ungureanu, cele c\u00e2teva constiinte ale opozitiei autentice, precum Paul Goma, Dan Petrescu, Dorin Tudoran s-au \u201epierdut \u00een vacarmul mediatic al fostilor politruci reciclati, dar si-n ab(ramb)ureala intelectualilor de curte, de harem si \u00abde estrada\u00bb: giruete rasplatite dupa obedienta, inteligentii natiei au fost decorati de presedintele jucator si facuti de rusine de-un simplu muncitor, Vasile Paraschiv: omul care, concomitent cu Goma, a avut curajul sa se opuna sistemului comunist c\u00e2nd sistemul parea imuabil, dar si demnitatea sa refuze decoratia buhaitului prezident caruia majoritatea elitistilor de profesie filosofi, cum \u00eesi zicea unul dintre ei, \u00eei pupa azi chelia. Era bine daca ambitia intelectualilor cu staif se mentinea doar \u00een cercul profesional de interese si nu deversa \u00eentr-o opozitie civica aposteriori, esentialmente falsa\u201c. Cuvinte grele, care nu vor atinge urechile surde, dar e bine macar ca ele sa ram\u00e2na pe h\u00e2rtie, pentru altii care vor veni. Cazul lui Paul Goma, cu \u201eboicotul\u201c caruia i-a fost victima (nescutit dupa \u201989 nici de vechea practica a topirii tirajului!), ne instruieste exemplar asupra fripturismului traditional. Autorul m\u00e2niosului articol \u00eencheie d\u00e2ndu-i dreptate unui Paul Goma care a \u00eendraznit \u201esa puna oglinda \u00een fata elitelor de carton presat\u201c: \u201eLa aproape trei lustri de la ultimul articol cuprins \u00een volumul \u00abScrisuri II\u00bb, citind fara patima pro domo, se poate constata simplu, cu vorbele lui Dan C. Mihailescu: \u00abGoma are dreptate \u00een vreo 90% din cazuri \u00een ceea ce spune\u00bb\u201c. N-am citit prima parte din studiul lui Tudor Cristea dedicat autorului \u201eGropii\u201c si intitulat \u201eEugen Barbu \u2013 tezism si literatura\u201c. \u00cen aceasta a doua parte, criticul analizeaza competent capodopera lui Eugen Barbu, singura asupra careia convin, cu str\u00e2ngere de inima si din dinti, chiar si adversarii ireductibili ai scriitorului. Ram\u00e2n \u00een orice caz sperantele puse \u00een cititorii care n-au avut fericirea (!) de a-l cunoaste, din ce \u00een ce mai multi de acum \u00eenainte. Tudor Cristea, cititor atent si comprehensiv, insista asupra versiunilor capodoperei, rod al unei relativ \u00eendelungate elaborari, pret de zece ani, \u00eentre 1946, \u201ec\u00e2nd a auzit pentru prima data despre \u00eenchiderea celebrei gropi a lui Ouatu\u201c si p\u00e2na \u00een 1957, c\u00e2nd romanul a fost tiparit. Scriitorul va considera definitive editiile din 1963 si 1982, asa \u00eenc\u00e2t s-ar putea \u201eciti\u201c \u00een versiunile romanului si o istorie a epocii, cu luminile si umbrele ei. \u201e\u00cen orice caz, scrie el, \u00een ochii comentatorilor (dar si ai cititorilor), romanul, contestat la aparitie de catre critica aservita pentru caracterul imoral (sau amoral) al lumii \u00eenfatisate, ca si pentru naturalism, se impune ca atare prin editia sa \u00abdefinitiva\u00bb din 1963, retiparita \u00een 1966, la Editura pentru Literatura, \u00een cadrul colectiei \u00abBiblioteca pentru toti\u00bb, \u00een tirajul, care azi pare de domeniul fantasticului, de 60.160 de exemplare!\u201c Criticul e de parere ca Eugen Barbu \u201eface si aici, ca si \u00een nuvele, felului impus \u00een epoca de a vedea relatiile si mecanismele vietii sociale concesii evidente, care afecteaza viziunea si care nu vor disparea dec\u00e2t partial prin interventiile ulterioare. De altminteri, tocmai intentia de a face \u00een \u00abGroapa\u00bb si literatura de aspect social dauneaza romanului\u201c. \u00centr-adevar, \u201eGroapa\u201c e mai putin \u201eun roman de puternica forta epica, ci unul mai cur\u00e2nd secvential, liric si descriptiv. Vocatia reala a lui Eugen Barbu nu este cea de arhitect, de constructor de monumente epice de larga cuprindere, ci una de poet epic, de rapsod, de povestitor si nuvelist. \u00abGroapa\u00bb este poemul unei infraumanitati care, printr-o parte a ei, \u00eesi traieste sf\u00e2rsitul, iar printr-o alta se zbate sa acceada spre lumina&#8230;\u201c Excelent, plasamentul romanului pe granita subtire dintre doua lumi, una care moare si alta ce se naste, corespunde obsesiei creatoare de capat\u00e2i a marelui rapsod, vizibila \u00een tot ce a scris, inclusiv \u00een operele \u00een care, dupa cum crede Tudor Cristea, scriitorul ar fi facut concesii, uneori mari, \u201espiritului epocii\u201c si \u201ecliseelor\u201c dominante. Nu se datoreaza \u00eensa \u201ecliseelor\u201c, nici \u201efetele galbene, trase\u201c ale barbatilor din Cutarida, si nici \u201eproletcultismul\u201c nu-i responsabil de \u201esala supra\u00eencarcata de muncitori care vorbesc despre exploatare, iar apoi ia parte la greva brutal si s\u00e2ngeros reprimata de jandarmi si soldati, pierz\u00e2ndu-si viata&#8230;\u201c. Acesti muncitori \u201ecu fetele galbene\u201c au existat cu adevarat, iar jandarmii n-au fost inventati nici de muncitori, nici de rapsodul care scrie despre ei. Pe de alta parte, privind cu atentie lumea de granita pe care a ales s-o evoce marele \u201erapsod\u201c, cum patrunzator observa criticul \u00eensusi, vom putea constata ca scriitorul, mai profund si mai complex dec\u00e2t \u00eel cred detractorii sai, ram\u00e2ne un \u201erebel\u201c chiar si \u00een scrierile lui supuse, \u00eenchinate Portii otomane a esteticii \u201erealist socialiste\u201c! E destul sa vedem, bunaoara, ca \u00eentr-un roman \u201ecompromis\u201c precum \u201eFacerea lumii\u201c se gasesc mai multe romane. \u201eFacerea lumii\u201c nu-i doar romanul lui Filipache, tipograful suit \u00een functia de director al \u00eentreprinderii nationalizate, ci si un alt roman, paralel ori \u00eencrucisat cu acesta, un roman crepuscular, \u201edecadent\u201c, al cuplului erotic Eva (fiica progresistului Filipache) si cinicul Manicatide, ce va ocupa si juca rolul principal pe scena lumii crepusculare din viitoarele romane, \u201ePrincepele\u201c, \u201eSaptam\u00e2na nebunilor\u201c si celelalte: un roman \u201erealist socialist\u201c care exalta decadenta, cinismul si amurgul fastuos al unei lumi decazute e cel putin suspect \u00een ochii vigilenti ai esteticii oficiale. \u00cen multe laturi ale lor, \u201eGroapa\u201c si \u201eFacerea lumii\u201c evoca o lume ce se naste \u00eentr-o \u201eagonie\u201c si o \u201efacere\u201c ce prevesteste si are \u00een ea sam\u00e2nta mortii \u2013 chip de a sugera ca \u201elumea de granita\u201c a rapsodului e cuibarul insolit si spectaculos al celorlalte, unde Paradisul se naste \u00een Infern si, invers, \u00een care flacarile din ultimul \u00eel \u00eencing si \u00eel lumineaza pe primul: o ambivalenta impura sta la temelia \u201efacerii lumii\u201c. Nu excludem din aceste tentative contradictorii si contrastive ale scriitorului nici reflexele literare ale rivalitatii cu celalalt mare prozator al epocii, Petru Dumitriu, al carui gust, \u201edecadent\u201c, pentru lumile crepusculare se face simtit chiar si \u00een unele pagini \u201erealist socialiste\u201c din \u201eDrum fara pulbere\u201c si \u201ePasarea furtunii\u201c&#8230; Tudor Cristea are dreptate: poemele epice ale lui Eugen Barbu \u2013 ca si cele ale marilor sai rivali \u2013 sunt poeme ale conditiei umane, nascute din \u201ecuibarul\u201c \u00een care salasluiesc laolalta \u00eentr-un amestec inextricabil, insolit si spectaculos, viata si moartea, paradisul si infernul, idealismul si moartea idealului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mici de stat \u2013 tari de virtute, am putea zice despre doua publicatii liliputane din revuistica actuala: \u201eSpiritul critic\u201c de la Pascani si \u201eLitere\u201c de la Gaesti. Format mic, dar spirit critic proeminent si ascutit. Cu siguranta, acesta e imprimat si \u201emonitorizat\u201c de criticii de la c\u00e2rma lor: Leonard Gavriliu, de la Pascani, si Tudor&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-mare-poet-de-care-am-scapat-mihai-beniuc\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un mare poet \u201ede care am scapat\u201c: Mihai Beniuc\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5128],"class_list":["post-13752","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihai-beniuc"],"views":2533,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13752","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13752"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13752\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13752"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13752"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13752"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}