{"id":13740,"date":"2012-10-29T19:20:33","date_gmt":"2012-10-29T17:20:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13740"},"modified":"2012-10-29T19:22:41","modified_gmt":"2012-10-29T17:22:41","slug":"nobel-made-in-china","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nobel-made-in-china\/","title":{"rendered":"Nobel made in China"},"content":{"rendered":"<p>C\u00e2nd, in urma cu doi ani, disidentul chinez Liu Xiabo a devenit primul cetatean chinez care c\u00e2stiga un Premiu Nobel, guvernul comunist a impus sanctiuni diplomatice impotriva Norvegiei, tara care acorda Nobelul pentru Pace, si i-a interzis lui Liu Xiabo sa accepte premiul. Acum, Beijingul a reactionat cu totul altfel, consider\u00e2nd decizia Comitetului Nobel de a-i acorda distinctia pentru literatura romancierului chinez Mo Yan drept o reparatie binemeritata.<br \/>\nMo Yan este descris de \u201eThe New York Times\u201c drept un autor prolific si talentat, bine cunoscut pe plan international si, totodata, drept un ins controversat printre scriitorii chinezi, din cauza apropierii sale de Partidul Comunist si de ideologia oficiala. Printre pacatele care i se imputa se numara acceptarea functiei de vicepresedinte al Asociatiei Scriitorilor Chinezi, controlata de partidul oficial, transcrierea recenta, de m\u00e2na, a unui discurs al lui Mao \u2013 un gest ritualic de obedienta \u2013, si participarea la T\u00e2rgul de carte de la Frankfurt, in 2009, dupa ce Beijingul interzisese un numar de scriitori chinezi disidenti.<br \/>\nArticolul din \u201eThe New York Times\u201c subliniaza aceasta pozitionare pe care Mo Yan o descrie drept apolitica, si citeaza un discurs al romancierului de la acelasi T\u00e2rg de la Frankfurt, in care acesta merge pe s\u00e2rma subtire dintre conformism si exprimarea libera a propriilor idei: \u201eScriitorii trebuie sa formuleze critici si sa-si exprime indignarea fata de partile intunecate ale societatii si fata de laturile ur\u00e2te ale naturii umane, dar nu toti scriitorii trebuie sa se exprime la fel. Unii s-ar putea sa doreasca sa iasa in strada si sa tipe, insa ar trebui sa-i toleram si pe aceia care se ascund in camerele lor si folosesc literatura pentru a-si exprima optiunile\u201c.<br \/>\nIn romanele si povestirile sale, noteaza NYT, Mo Yan ofera portrete ample si sofisticate ale vietii rurale chineze, folosind, adeseori, tehnici care amintesc de realismul magic sud-american \u2013 animale care spun povesti, cobor\u00e2ri in lumea subterana, elemente de basm. Operele sale au fost traduse in numeroase limbi si se gasesc in librariile occidentale; cel mai cunoscut roman al sau ram\u00e2ne \u201eSorgul rosu\u201c (1987; tradus si in limba rom\u00e2na, in 2012, la Editura Humanitas), care abordeaza problema ocupatiei japoneze si a vietii dure din satele chinezesti b\u00e2ntuite de saracie.<br \/>\nFiu de tarani el insusi, Mo Yan s-a nascut in 1955 in Provincia Shandong, in estul Chinei, unde sunt plasate cele mai multe dintre romanele si povestirile sale. In adolescenta, in timpul Revolutiei culturale, a fost nevoit sa paraseasca scoala pentru a lucra intr-o ferma, apoi la o fabrica de ulei din seminte de bumbac. A inceput sa scrie c\u00e2tiva ani mai t\u00e2rziu, in timpul stagiului militar; prima proza scurta a publicat-o in 1981.<br \/>\nNumele sau real este Guan Moye, iar Mo Yan, pseudonimul sau literar, inseamna \u201enu vorbi\u201c. E un pseudonim ce reflecta, spune romancierul, vremurile in care a crescut, atunci c\u00e2nd a-i critica in gura mare pe cei de la putere era un lucru foarte periculos.<br \/>\nUnul dintre cele mai laudate romane ale sale, \u201eObosit de viata, obosit de moarte\u201c (traducerea in limba rom\u00e2na e in curs de aparitie), a fost apreciat de critica occidentala drept o opera monumentala, vizionara si creativa, care acopera, exhaustiv, experienta revolutionara chineza. Romanul e narat de cinci animale ce reprezinta reincarnarile succesive ale unui barbat controlat de Yama, zeul lumii subterane.<br \/>\nAcademia Suedeza a aratat ca unele romane ale lui Mo Yan au fost judecate \u201edrept subversive din cauza criticii ascutite a societatii chineze contemporane\u201c. In aceeasi motivatie, se arata ca \u201eprintr-un amestec de fantezie si realitate, de perspective istorice si sociale, Mo Yan a creat o lume ce aminteste, prin complexitatea sa, de universurile din scrierile lui William Faulkner si Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, gasindu-si, in acelasi timp, un punct de plecare in literatura chineza veche si in traditia orala\u201c.<br \/>\n\u201eLe Figaro\u201c adauga acestui portret de scriitor un amanunt picant. In 1995, Mo Yan a intrat in belea dupa ce a publicat un roman al carui titlu s-ar traduce prin \u201eS\u00e2ni frumosi, fese frumoase\u201c, epopeea unei taranci si a celor noua copii ai ei, opt fete si un baiat, ce refuza sa fie intarcati p\u00e2na la v\u00e2rsta de doisprezece ani. Obsedat de s\u00e2ni, in mai liberalii ani \u201990 va deschide in China o fabrica de sutiene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2nd, in urma cu doi ani, disidentul chinez Liu Xiabo a devenit primul cetatean chinez care c\u00e2stiga un Premiu Nobel, guvernul comunist a impus sanctiuni diplomatice impotriva Norvegiei, tara care acorda Nobelul pentru Pace, si i-a interzis lui Liu Xiabo sa accepte premiul. Acum, Beijingul a reactionat cu totul altfel, consider\u00e2nd decizia Comitetului Nobel de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nobel-made-in-china\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nobel made in China<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8401,8402,298],"class_list":["post-13740","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-liu-xiabo","tag-mo-yan","tag-premiul-nobel-pentru-literatura"],"views":1540,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13740","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13740"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13740\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13740"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13740"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13740"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}