Urm\u00e2ndu-l pe Jean-Christophe Piffaut, cel din lucrarea care ofera si titlul acestui serial, aminteam de cele doua forme ale jocului medieval francez cu palma: cea scurta si cea lunga. Prima corespundea deliciului regal, cea de-a doua era proprie plebei citadine, dar mai ales rurale.
\nAdevarul este ca la courte paume a cunoscut o dezvoltare fara precedent abia \u00een vremea turbulentului rege gascon Henric al IV-lea, desi la drept vorbind nici \u00een perioada domniei lui Francisc I nu se poate spune ca acest sport aristocratic nu-si avusese partea lui de prosperitate. Ca orice fenomen social, jocul invocat era str\u00e2ns legat de amploarea pe care o primesc orasele \u00een epoca Renasterii franceze, timp foarte bogat \u00een noi reguli si norme politice sau de ordin social. Si logic, o asemenea tendinta este usor de urmarit. Locuitorii cetatilor si oraselor, mici si mari, ajung, prin forta lucrurilor, sa nu mai depuna efort fizic asa cum faceau stramosii sau asa cum mai fac \u00eenca rudele lor de la tara. Dar \u00eentruc\u00e2t se traia \u00eenca sub imperiul fricii, iar exercitiul militar era rezervat sub titlul de monopol soldatilor si militiilor profesioniste, jeu de paume era o scena perfecta pentru civilii care doreau sa practice un exercitiu fizic non-violent agreat si de municipalitate.
\nTerenul sportului numit courte paume, prin forma, proportiile si regulile sale, at\u00e2t de asemanatoare cu cele ale tenisului modern, \u00eengaduie unui mare numar de cetateni sa ia parte la o activitate atletica intensa si agreabila, una excelent adaptata spatiilor restr\u00e2nse si incintelor din orasele franceze ale epocii.
\nFireste, la Paris, acest sport tulburator si extrem de generos cu exprimarea pasiunilor, avea sa faca ravagii, el cunosc\u00e2nd o dezvoltare fara precedent. Asa se face ca spre sf\u00e2rsitul veacului al XVI-lea, \u00een capitala Frantei erau \u201einventariate\u201c nu mai putin de doua sute douazeci de sali \u00een care se organizau partide de courte paume. Era o cifra considerabila chiar si pentru un oras foarte mare, cum era Parisul, iar cei peste sapte mii de participanti treceau drept \u201eeroi\u201c pentru un public din ce \u00een ce mai patimas. Desigur, nu toti erau jucatori. Printre acestia se numarau mesterii care fabricau mingile, manusile si rachetele, echipamentele si tinutele, furnizorii de materiale specifice (lemn, mat de berbec si bou, tesaturi pentru mingi si haine). Pe l\u00e2nga inevitabilul si excitantul loisir, totul devine o afacere, o industrie, un domeniu \u00een care se pot c\u00e2stiga multi bani. Numeroase aspecte ale courte paume se profesionalizeaza, caci nimic nu putea fi lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii. \u00cesi fac aparitia arhitectii, care trebuie sa construiasca sali adecvate spectacolului. Nu \u00eent\u00e2rzie sa apara si constructorii, t\u00e2mplarii, tinichigiii si zugravii, cu totii specializati \u00een acest nou (si totusi vechi!) mestesug!
\nOricum, fapt este ca pe masura ce timpul trecea jocul practicat \u00een aer liber, mai cu seama la tara, trece \u00een plan secund, dispar\u00e2nd \u00eencetul cu \u00eencetul. P\u00e2na si municipalitatile mici \u00eesi puteau \u00eengadui luxul de a \u00eentretine una (ori poate mai multe) asemenea sali. \u00cen aproape un veac, \u00een Franta nu mai erau de gasit dec\u00e2t prin accident locuri \u00een care se mai juca longue paume. Norma era data acum de sali si de terenuri \u00eenconjurate de pereti, iar aceasta norma avea sa fie fixata \u00een 1555 de un anume Sca\u00efno, un calugar de origine italiana. Potrivit noului \u201eprofet\u201c al stramosului tenisului, terenul avea \u00een componenta c\u00e2teva elemente specifice si formelor originare ale jeu de paume. Dar despre savurosul text al maestrului venit din Cizma, \u00een episodul urmator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Urm\u00e2ndu-l pe Jean-Christophe Piffaut, cel din lucrarea care ofera si titlul acestui serial, aminteam de cele doua forme ale jocului medieval francez cu palma: cea scurta si cea lunga. Prima corespundea deliciului regal, cea de-a doua era proprie plebei citadine, dar mai ales rurale. Adevarul este ca la courte paume a cunoscut o dezvoltare fara… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (11)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13735","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1263,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13735","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13735"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13735\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}