Drept sa spun, mereu am fost frustrat de g\u00e2ndul ca generatia mea, a adolescentilor anilor 2000, nu o sa aiba posibilitatea sa cunoasca propriul ei moment \u201ePiata Universitatii\u201c. Am crezut cu \u00eenversunare \u00een faptul ca noi, tinerii, reprezentam cu adevarat sf\u00e2rsitul istoriei rom\u00e2nilor, ca am reusit sa ne atrofiem sistematic orice fel de emotie spirituala de apartenenta si ca ne-am decis sa \u00eenghitim tot ce ni se da, pentru ca oricum \u201evom pleca\u201c. Ignoranta a fost mai mereu unicul nostru crez, iar libertatea nimic mai mult dec\u00e2t un prilej de teribilism pentru o generatie ratacita, de boemi si de exploratori ne\u00eentrecuti ai ad\u00e2ncimilor prea placutului nostru cinism autodizolvant. Intrarea \u00een anul \u201esf\u00e2rsitului lumii\u201c se pare ca ne-a facut sa ne dam seama ca nu prea mai avem timp si ca daca ceva trebuie schimbat, acum este momentul. Iar de schimbat, trebuie schimbat totul.
\nRom\u00e2nia arata la \u00eenceputul lunii ianuarie ca un purgatoriu perfect. Spatiul unde coexista sublimul cu grotescul, unde totul pare a fi \u00eenghitit de un Timp necrutator si ignorant, \u00een care cei mai multi oameni se afla \u00eentr-o inconstienta stare de \u00eencremenire. Societatea rom\u00e2neasca evolueaza cu pasi repezi, desigur, dar sta pe loc, nu? \u00cen Rom\u00e2nia trebuie sa rezisti! Cam asa suna cea mai \u201eimportanta\u201c lectie pe care am \u00eenvatat-o, \u00eenca de la o v\u00e2rsta frageda, de la politicienii nostri. Rezisti p\u00e2na nu mai poti, de fapt, pentru ca despre asta a fost vorba p\u00e2na acum \u00een Rom\u00e2nia lui Ion Iliescu, a lui Emil Constantinescu si Traian Basescu. Noi nu ne vindem tara, putem reusi doar \u00eempreuna, sa traiti bine! Ce ironic suna totul pus cap la cap dupa douazeci si doi de ani, nu-i asa?
\nF.S.N.-ul salvator, cu toate numele sale mai numeroase dec\u00e2t cele ale diavolului, ne-a promis tuturor ca nu ne va vinde tara. A dat dovada de acest lucru din plin, mai ales ca a luptat efectiv p\u00e2na la moarte cu toate elementele \u201efasciste\u201c, \u201eincitate\u201c si \u201edrogate\u201c, care amenintau democratia fragila, dar originala, a Rom\u00e2niei libere. Tipul de politica pe care Frontul l-a propus pentru construirea democratiei \u00een tara noastra a \u00eensemnat transformarea cetateanului rom\u00e2n \u00eentr-un Sisif degradat timp de douazeci si doi de ani. Noul Sisif rom\u00e2n a fost \u00eenvatat ca singura arma politica a cetateanului este votul, \u00een vreme ce societatea civila a fost eliminata sistematic, protestul catalogat drept un lucru rusinos, iar reforma statului rom\u00e2n servita tuturor \u201epe p\u00e2ine\u201c.
\nToate guvernele postcomuniste au adoptat aceasta atitudine fata de cetatean, fapt pentru care putem afirma, cu tristete, ca F.S.N.-ul nu a disparut niciodata de pe scena politica rom\u00e2neasca. Dimpotriva, Frontul merge \u00eenainte si astazi cu Ion Iliescu, dar si cu \u201emasti\u201c mai tinere precum Victor Ponta sau fratele vitreg al acestuia, Crin Antonescu. Fesenismul nu mai este doar o latura a vietii politice rom\u00e2nesti, adica neocomunismul \u00eempotriva caruia luptau partidele istorice, ci a ajuns chiar coloana vertebrala a vietii politice rom\u00e2nesti. Liberali, democrat-liberali, nationalisti, taranisti sau socialisti, cu totii au ajuns vertebre ale aceleiasi spinari. Ce ironie! Ce nedreptate! Pai, putem sa-i mai acuzam acum pe politicieni de lipsa coloanei vertebrale?
\nP\u00e2na \u00een luna ianuarie a anului curent, poporul rom\u00e2n aparea ca fiind total apatic si schizoid, satul p\u00e2na peste cap de politica, dar tintuit ca un smintit \u00een fata televizorului-goarna. Dincolo de manipulare, ceva bun a reusit sa iasa la suprafata. Avem o criza a datoriilor publice, o criza spirituala, poate chiar si o criza alimentara \u00een viitor, dar criza cea mai grava din Rom\u00e2nia este criza de \u00eencredere a oamenilor \u00een propria lor putere, \u00een propria lor voce. Mai presus dec\u00e2t actul votului, simbolul unei democratii este vocea oamenilor, avertismentul vocal pe care ei \u00eel transmit politicienilor. Din acest punct de vedere, Piata Universitatii din aprilie-iunie 1990 a fost probabil unicul moment de democratie adevarata pe care l-a avut Rom\u00e2nia p\u00e2na \u00een acest moment.
\nToate alegerile care s-au desfasurat la noi \u00een tara, din 20 mai 1990 si p\u00e2na \u00een noiembrie 2009, au reprezentat manifestari ale democratiei; manifestari surdo-mute, ca si cum pumnul \u00een gura primit pe 13-15 iunie 1990 nu a \u00eencetat sa ameninte lumea. Violenta a reusit, pentru ca odata ce s-a instalat tacerea, guvernantii au fost pregatiti sa mimeze viata politica democratica. Nu degeaba au avut loc privatizarile dezastruoase din anii ’90, nu degeaba Rom\u00e2nia era \u00een situatia intrarii \u00een incapacitate de plata \u00een anul 1999 si nu degeaba veniturile populatiei au fost taiate cu 25% \u00een 2010. Probabil ca acum doi ani, c\u00e2nd Nicolae Ceausescu a fost deshumat, guvernantii i-au cerut acestuia sfaturi despre modul \u00een care ar putea sa scape de datoria externa a Rom\u00e2niei, ca doar el a reusit acest lucru, nu?
\nRom\u00e2nia traieste relamente ca un om traumatizat, tulburat, care nu se poate ierta pe sine pentru ceva ce a facut \u00een trecutul sau, fapt care ne ofera aceasta senzatie de \u00eencremenire spirituala \u00een istorie. Strigatele multimii din 13-15 iunie 1990, care acuzau asasinii, ne-au ramas \u00eentiparite \u00een memorie precum imaginea unei inocente pierdute sau a unui accident nefericit \u00een care am pierdut tot ceea ce aveam mai de pret. De pilda, la protestele din ianuarie am vazut oameni care strigau \u201earmata e cu noi\u201c, precum si alte lozinci din decembrie 1989, ca si cum Rom\u00e2nia nu ar fi parasit niciodata acel moment. Chiar si asa, cea mai mare greseala pe care o poate comite o comunitate de oameni este sa-si ignore istoria, pentru ca ea revine \u00een timp, \u00eentr-o forma sau alta. Aveti grija! Fenomenul este deja vizibil pe la colturi sinistre de televizor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Drept sa spun, mereu am fost frustrat de g\u00e2ndul ca generatia mea, a adolescentilor anilor 2000, nu o sa aiba posibilitatea sa cunoasca propriul ei moment \u201ePiata Universitatii\u201c. Am crezut cu \u00eenversunare \u00een faptul ca noi, tinerii, reprezentam cu adevarat sf\u00e2rsitul istoriei rom\u00e2nilor, ca am reusit sa ne atrofiem sistematic orice fel de emotie spirituala… Cite\u0219te mai mult »Romania si sfarsitul istoriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13731","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1415,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13731","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13731"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13731\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13731"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13731"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13731"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}