{"id":13719,"date":"2012-10-29T19:08:42","date_gmt":"2012-10-29T17:08:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13719"},"modified":"2012-10-29T19:09:10","modified_gmt":"2012-10-29T17:09:10","slug":"dupa-dealuri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dupa-dealuri\/","title":{"rendered":"\u201eDupa dealuri\u201c"},"content":{"rendered":"

Corespondenta de la New York Film Festival<\/strong><\/p>\n

Cristian Mungiu s-a dovedit a fi, anul acesta, unul dintre cei mai apreciati regizori rom\u00e2ni la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul \u201eDupa dealuri\u201c, ale carui regie si scenariu \u00eei apartin, a primit \u00een primavara doua premii: Premiul pentru cel mai bun scenariu si Premiul de interpretare feminina, acordat celor doua actrite, Cosmina Stratan si Cristina Flutur. \u00cen 2007, regizorul a fost distins cu Palme d’Or, \u00een cadrul aceluiasi festival, pentru filmul \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c.
\nDe la literatura pe scena <\/strong>
\nsi pe marele ecran<\/strong>
\n\u201eDupa dealuri\u201c este inspirat de romanul \u201eSpovedanie la Tanacu\u201c al scriitoarei Tatiana Niculescu Bran, ce relateaza un caz real pornind de la investigatii si cercetari pe care autoarea le-a \u00eentreprins personal. Inspirat de aceeasi \u00eent\u00e2mplare, Andrei Serban monteaza \u00een 2007 piesa cu acelasi nume ce se va juca \u00een premiera la Teatrul MaMa din New York, sub titlul \u201eDeadly Confession\u201c, urm\u00e2nd reprezentatii la Teatrul Odeon din Bucuresti. \u00cen ambele filme onorate la Cannes, Mungiu se dovedeste un fin psiholog si cunoscator al naturii feminine; protagonistele sunt mereu fete tinere aflate \u00eentr-o relatie foarte puternica, consolidata pe experiente care le unesc pe viata, si chiar \u00een moarte. \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c vorbeste despre cosmarul avorturilor, \u00een perioada ceausista. \u201eDupa dealuri\u201c trateaza tema exorcizarii, ca tehnica de vindecare spirituala, menita sa \u00eenlocuiasca procedurile medicale absente sau imposibil de accesat, \u00eentr-o lume dezagregata, haotica si \u00eenapoiata.
\nOtilia si Gabita \u00eempart aceeasi camera \u00eentr-un camin studentesc, Alina si Voichita \u00eesi petrec adolescenta \u00een acelasi orfelinat. Fara a se atinge explicit problema homosexualitatii (mai cu seama \u00een \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c), ambele cupluri feminine aduc o intimitate care sfideaza limita normalului. Otilia face niste sacrificii formidabile pentru prietena ei si traieste drama si conditiile precare ale avortului mai intens dec\u00e2t victima; e chiar pe cale sa renunte p\u00e2na si la iubitul ei, care o dezamageste c\u00e2nd nu se ridica la \u00eenaltime, \u00eentr-un moment foarte tensionat. \u00cen \u201eDupa dealuri\u201c, o aluziva relatie homosexuala care ar fi putut \u00eencepe \u00een anii petrecuti la orfelinat pare sa conduca \u00eentreaga drama. Daca Voichita pare a \u00eempartasi o iubire spirituala pentru prietena ei, care, ca practicanta de karate, i-a oferit protectie \u00een orfelinat, Alina este macinata de o dragoste patimasa si posesiva. Pe un fond genetic posibil schizofrenic (cu un frate retardat, propasit si el la manastire), alienata de viata prin orfelinate si ca muncitoare \u00een Germania, Alina se zbate \u00eentre gelozie si deceptia confesiunii Voichitei, care o mai iubeste, dar \u201ealtfel\u201c. Patima ei, stavilita de detasarea si linistea sufleteasca ale Voichitei, degenereaza \u00een crize demoniace de gelozie, violenta si agresivitate \u00eendreptate catre preotul t\u00e2nar si frumos sau catre calugaritele din proximitatea ei. Aleg\u00e2nd calea manastirii, Voichita se detaseaza de cele lumesti. \u00cen fapt, convertirea ei spirituala se petrece tocmai c\u00e2nd vine \u00een contact cu prietena ei, si Mungiu a stiut sa puncteze cu mare maiestrie acest moment.\u00a0 Daca, la \u00eenceput, fata e gata sa paraseasca manastirea si sa plece \u00een Germania pentru a munci pe un vapor, proiectul ei se evapora imediat, \u00een contact cu puterea de seductie si cu insistentele Alinei sau cu autoritatile de la serviciul de pasapoarte. O \u00eensoteste la spital, la parintii ei adoptivi, dar nu ram\u00e2ne cu ea; calea manastirii este irevocabila.
\nIubire de carne<\/strong>
\nIndiferent de tema abordata, \u00een ambele filme modalitatea folosita de Mungiu este introspectia, care vizeaza esenta naturii umane; \u00een conditii limita sau de criza, barierele sociale sau sexuale sunt transgresate si iubirea sau prietenia se ridica mai presus de ele, mai presus de biserica si de rigorile ei dogmatice, de preotul care a vazut \u00eengerul. Homosexualitatea latenta sau cvasi\u00eemplinita se \u00eenscrie ca o conditie sine qua non a naturii umane, care se poate declansa \u00een locuri si situatii limita, unde oamenii sunt singuri si au cel mai mult nevoie de iubire: \u00een \u00eenchisori, orfelinate, manastiri\u2026 Si, pentru ca iubirea \u00eentre oameni este de carne, ea poate adesea esua \u00een ceea ce societatea si biserica numesc anormalitate, dar gazduiesc si prolifereaza sub egida lor.
\nC\u00e2nd Voichita este \u00eendepartata de preot de la slujbele de exorcizare ale Alinei, sub motivul ca nu este pregatita (una dintre calugarite \u00eei sopteste ca este suspectata de relatii dubioase cu prietena ei), hotaraste pe loc s-o elibereze. \u00cei desface lanturile si o \u00eendeamna sa fuga. Ca mireasa a lui Christos, credinta ei este \u00een primul r\u00e2nd iubirea. Calvarul Alinei, grefat pe un post negru, deshidratare (buzele arse), rastignirea cu lanturi pe o targa \u00een forma de cruce devin intolerabile \u00een momentul \u00een care Voichita a pierdut controlul si nu mai poate veghea asupra ei. Momentul este echivoc. Mungiu construieste subtil dilema dintre credinta si tagada. Voichita continua sa se roage, dar \u00eesi elibereaza, pe cont propriu, prietena si o sustrage procesului de izbavire. Un peisaj hibernal sublim se deschise dincolo de \u201edupa dealuri\u201c, imagine preponderent animista, \u00een care Voichita \u00eesi cauta credinta \u00een afara spatiului dogmatic al bisericii; se roaga \u00een fata unui copac batr\u00e2n si ars, ca o hieroglifa, ca si cum ar vrea sa-i descifreze sensul, sensul obscur al acestei lumi neospitaliere pentru prietena ei.
\nAlina alege \u00eenca o data calea credintei, de data asta nu ca sa ram\u00e2na l\u00e2nga Voichita, ci \u00een mod sincer. O gasim a doua zi de dimineata \u00een biserica rug\u00e2ndu-se. Este aceasta eliberare produsul exorcizarii sau al actului eliberator al Voichitei, care o sustrage supliciului si-i da posibilitatea sa-si manifeste liberul arbitru, alegerea? Izbavita dintr-un motiv sau altul, Alina este epuizata fizic. Parasita de demon, cu trupul vlaguit, fata \u00eesi pierde cunostinta si \u00eencape din nou pe m\u00e2na serviciului de ambulanta, unde primeste o doza fatala de adrenalina. Alina este salvata prin moarte de o societate care o respinge, \u00een at\u00e2tea r\u00e2nduri, printr-un concurs nefericit de \u00eemprejurari si deceptii: mama ce-o arunca \u00eentr-un orfelinat, parintii vitregi ce-i utilizeaza dupa bunul plac banii c\u00e2stigati \u00een Germania si aduc alta fata \u00een camera ei, ofertele \u00eenselatoare de lucru \u00een Germania, iubirea \u201ealtfel\u201c a Voichitei.
\nDincolo si dincoace de dealuri<\/strong>
\nTitlul metaforic al filmului, \u201eDupa dealuri\u201c, pare mai adecvat peliculei dec\u00e2t numele romanului scris de Tatiana Niculescu sau al piesei omonime a lui Andrei Serban. Spre deosebire de Andrei Serban, care nu neglijeaza aspectul socio-politic al relatarii, Mungiu situeaza drama \u00eentr-un spatiu universal: \u201edupa dealuri\u201c, adica dincolo de lumea dezlantuita, unde enoriasii vin tot mai multi, chiar daca manastirea nu este consacrata pentru ca nu este pictata, si nu este pictata din lipsa de fonduri. \u00cen reprezentarea lui Andrei Serban, spatiul e divizat \u00een trei parti: lumea manastireasca, lumea nebunilor (clinica unde este internata Alina) si universul cotidian; ele interfereaza, ca aspecte ale aceluiasi univers aflat \u00een pragul alienarii si disolutiei. Cotidianul, reprezentat prin gasca stridenta de \u201emanelisti\u201c, ne trimite, prin vestimentatie si grotesc, la atmosfera din clinica de nebuni; calugaritele de la manastire sunt considerate \u201enebune\u201c, conduse de un preot v\u00e2ndut diavolului. Episcopul, personaj dandy, cu celular, camera foto, sutana psihedelica at\u00e2rnata pe sfoara, \u00een costum de baie si ochelari de soare, este gelos pe faima parintelui, care nu ia bani de la \u00eenmorm\u00e2ntari, dar \u201ec\u00e2stiga din greu cu acatistele\u201c. Tot el va conduce ancheta de elucidare a cazului Irinei \u00een sensul dorit de el, arunc\u00e2ndu-l \u00een puscarie pe preot si pe calugaritele lui.
\nIrina se misca pe granitele dintre cele trei lumi si sf\u00e2rseste \u00een spatiul de tranzit dintre ele, pentru ca, \u00een fapt, ea este respinsa de toate trei. La Mungiu, spatiul este bidimensional: dincoace si dincolo de dealuri. Vehiculul derelict, Dacia rosie, face tranzitia dintre cele doua lumi transport\u00e2nd produse si calugarite la si de la manastire.\u00a0 Accesul \u00een spatiul sacru este tot mai anevoios: nu mai exista locuri la manastire pentru cei doritori sa ia calea credintei. Dacia urca cu greu prin troienele de zapada, Alina este acceptata numai prin staruinta maicii starete, care vrea sa creasca reputatia preotului. Vr\u00e2nd sa se detaseze de determinarile sociale, Mungiu nu insista asupra relatiilor si conflictelor preotului cu episcopul, biserica si lumea din afara. Prin urmare, portretul preotului frumos si t\u00e2nar, care l-a vazut pe \u00eenger, este incomplet si \u00eei lipseste metafizica, chiar daca intentia regizorului este, poate, aceea de-a potenta misterul ce-l \u00eenvaluie. El priveste exorcizarea mai mult ca vindecare spirituala dec\u00e2t ca practica mistica: \u201enoi, aici, vindecam cauza, si nu efectele bolii\u201c. Nu \u00eentelegem de ce preotul are puteri, dupa spusele maicii starete, de ce vin mai multi enoriasi la manastire dec\u00e2t la biserica pictata si consacrata. \u00cen plus, preotul pare sa aiba mari rezerve s-o exorcizeze pe Alina si, \u00eenca de la \u00eenceput, \u00eencearca s-o \u00eendeparteze de manastire. Or, oare nu este tocmai asta misiunea lui, de-a se \u00eengriji de sufletul celor rataciti si de a-i aduce pe calea dreapta a credintei? Este ceva de care preotul se teme? De posibile consecinte legale? Este el un clarvazator? Sau e doar spaima de tentatiile demonului care o poseda pe Alina? El \u00eensusi devine foarte agresiv si necontrolat \u00een raport cu acuzatiile ei blasfemice, dupa ce intra \u00een altar sa caute icoana facatoare de minuni. Andrei Serban trateaza mult mai direct temerile preotului: halucinatiile si fantasmagoriile Irinei devin ulterior ale preotului, similar ispitelor Sf. Anton; el fantazeaza o Irina suava, feminizata, \u00eenvesm\u00e2ntata \u00eentr-o rochie rosie, care va reapare ulterior \u00een viziunea preotului \u00eencatusat pe post de \u00eenger pazitor al sau.
\nMungiu urmareste de dincoace de dealuri un spatiu desacralizat \u00een care parintii adoptivi profita material de pe urma fiicei de la orfelinat, spitalele burdusite o trimit pe Alina la manastire sa se odihneasca, copiii \u00eesi ucid parintii cu cutitul, asa cum relateaza politistul. Doctorita, care constata decesul, conjura calugaritele sa nu se roage pentru ea si scrie un proces verbal care sa-i arunce \u00een \u00eenchisoare pe preot si pe calugaritele lui pentru a ascunde greseala sorei de pe salvare, care-i administreaza fetei o cantitate nepermisa de adrenalina. O lume cu susul \u00een jos, \u00een care Alina nu-si gaseste rostul, din care Voichita evadeaza, dar a carei victima redevine \u00een final prin pierderea prieteniei si a iubirii. \u00cen contrast cu lumea dincoace de dealuri, manastirea apare ca un spatiu bucolic, disciplinat si organizat, cu f\u00e2nt\u00e2na si chiliile modeste ale maicutelor. Fiecare \u00eesi cunoaste rostul, \u00eentr-o mare familie \u00een care linistea si credinta dainuie atunci c\u00e2nd nu se intervine din afara.
\nTapii ispasitori<\/strong>
\nIarna aduce zapezi purificatoare si abundente si \u00eembraca \u00eentr-o aura sacra spatiul manastirii. Si, pentru ca acolo unde se arata \u00eengeri, se afla si demoni, Alina este din ce \u00een ce mai tulburata. Si-a cedat toata averea manastirii nu dintr-un act de credinta, ci pentru a fi aproape de singura fiinta careia \u00eei pasa de ea. Dar iubirea ei nu este detasata si neconditionata precum cea a Voichitei, ci patimasa si devoratoare; accesele ei de furie si de gelozie sunt interpretate de maicute ca semne ale diavolului. Pe un fond de un alb stralucitor si de curatire, \u00een postul Pastelui, \u00eencepe exorcizarea Alinei. Una dintre scenele remarcabile ale filmului surprinde forfota nebuna a armatei de calugarite care abia tin piept fortei demoniace c\u00e2nd o asaza pe cruce (targa \u00eencropita la repezeala din doua sc\u00e2nduri), baterea cuielor, fixarea lanturilor. \u00cen preambulul \u00eenfometarii si \u00eensetarii demonului, scena \u00eenfatiseaza o serie de practici si ritualuri primitive si salbatice. Efervescenta si cinematica episodului trimit la coregrafia scenica din piesa montata de Andrei Serban; tehnica este expresionista, cu accente naturaliste, procedeul e reprezentat de sarja si de pantomima, miscarile sunt fr\u00e2nte \u00een post\u00fari emblematice, care tin de canoanele manastiresti; fiecare gest este un strigat. Trupurile, ca niste hieroglife, bat toaca, trag clopotele si simbolizeaza munci sau stari de spirit.<\/p>\n

Filmul pare sa fi \u00eencins multe spirite, care au invadat internetul si Youtube-ul cu \u201econfesiuni\u201c mai mult sau mai putin mortale, mai degraba personale, care dovedesc o \u00eentelegere gresita a mesajului transmis de Mungiu sau incapacitatea de a disocia \u00eentre arta si viata. Mungiu este acuzat de plagiat pentru un scenariu pe care \u00eensasi autoarea cartii \u00eel primeste si accepta cu entuziasm, dupa ce refuza multe oferte de ecranizare venite din alte parti pentru \u201eSpovedanie la Tanacu\u201c. Se pare ca, \u00een ciuda premiilor, filmul n-a fost \u00eenteles nici la case mai mari. \u00cen cotidianul \u201eLe Point\u201c, o cronicara \u00eesi intituleaza articolul La d\u00e9ception Mungiu si trage concluzia ca filmul demonstreaza, timp de doua ore si jumatate, ca religia face rau \u00een numele binelui. Oricum, aceste interpretari penibil de simpliste si unilaterale nu au nici o legatura cu arta si maiestria regizorului, care a desfasurat, \u00eentr-o suita de imagini superbe, un spatiu desacralizat, \u00een disolutie, unde iubirea se mai cuibareste \u00eenca si face loc tot mai mult sacrificiului, pentru a putea dainui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Corespondenta de la New York Film Festival Cristian Mungiu s-a dovedit a fi, anul acesta, unul dintre cei mai apreciati regizori rom\u00e2ni la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul \u201eDupa dealuri\u201c, ale carui regie si scenariu \u00eei apartin, a primit \u00een primavara doua premii: Premiul pentru cel mai bun scenariu si Premiul de interpretare… Cite\u0219te mai mult »\u201eDupa dealuri\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7949,83],"class_list":["post-13719","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dupa-dealuri","tag-film"],"views":1848,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13719","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13719"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13719\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13719"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13719"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13719"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}