Nu \u00eent\u00e2mplator, secolul de arta rom\u00e2neasca, ales de curatoarele expozitiei de la Bucuresti, \u00eencepe la 1830. Reluarea domniilor \u201epam\u00e2ntene\u201c, dupa 1821, precum si Tratatul de la Adrianopol, urmat de instituirea Regulamentelor Organice, au fost elementele care, \u00een doar un deceniu, au pus bazele politice ale viitoarei Rom\u00e2nii. Fiii boierimii din Tara Rom\u00e2neasca si din Moldova sunt trimisi, \u00een numar tot mai mare, sa studieze \u00een Occident, de unde se \u00eentorc \u00eembibati de ideile masonice care vor sta la baza revolutiilor din 1848. \u00cen Transilvania, rom\u00e2nii sunt \u00een continuare \u201etolerati\u201c din punct de etnic, programul reformismului nobiliar promovat de Wessel\u00e9nyi Mikl\u00f3s nefiind menit sa \u00eembunatateasca si soarta lor. Pe tar\u00e2mul artelor, \u00een schimb, \u00een paralel cu \u00eenfiintarea primelor cursuri academice, este de mentionat aparitia \u00een Principate a unor artisti veniti din Europa Centrala, cum au fost austriacul Josef August Sch\u00f6fft, cehul (nascut \u00een Voivodina) Anton Chladek \u2013 primul profesor al lui Grigorescu \u2013, italianul, stabilit la Iasi, Niccol\u00f2 Livaditti si altii. C\u00e2t despre clujeanul Carol Popp de Szathm\u00e1ry, de la a carui nastere am sarbatorit \u00een ianuarie doua secole \u2013 cel care lucrase, la Pesta, cu Chladek, si a carui cariera s-a \u00eentins pe perioada domniilor principilor Alexandru Ioan I si Carol I, p\u00e2na t\u00e2rziu, dupa proclamarea Rom\u00e2niei ca regat \u2013, personalitatea sa este, probabil, mult prea bine cunoscuta, pentru a mai avea nevoie de o prezentare, cu acest prilej. Aceasta a fost generatia care a premers primilor artisti nascuti \u00een cele doua Principate, fie ei de etnie evreiasca, precum Constantin Daniel Rosenthal sau Barbu Iscovescu, ori de etnie rom\u00e2na, de la Negulici si Tattarescu ori brasovenii Constantin Lecca si Misu Popp, p\u00e2na la marele creator de scoala care a fost Theodor Aman.
\n\u00cen mod firesc, expozitia urmareste istoria nasterii statului rom\u00e2n modern, p\u00e2na la anul urcarii pe tron a lui Carol al II-lea, moment care marcheaza nu doar sf\u00e2rsitul unei epoci dominate de marile figuri politice ale Unirii \u2013 Regele Ferdinand si, mai ales, Ionel Bratianu (probabil, cel mai mare politician pe care l-au avut rom\u00e2nii, \u00een ultimele doua secole) \u2013 c\u00e2t si atingerea unui anumit echilibru \u00eentre tendintele care se faceau remarcate \u00een arta rom\u00e2neasca a deceniului trei al secolului trecut, de la modernitate la avangarda si de la traditionalism la sincronism. Identitatea nationala era deja definita, si expozitia nu mai avea de ce sa se ocupe si de perioada de dupa acel an de prag istoric.
\n\u00cen demersul lor curatorial, Monica Enache si Valentina Iancu au \u00eempartit epoca studiata \u00een sase etape (corespunz\u00e2nd salilor \u00een care este etalata expozitia): momentul Revolutiei de la 1848, momentul Unirii Principatelor, proclamarea lui Carol I ca domnitor al Rom\u00e2niei, Razboiul de Independenta, proclamarea Rom\u00e2niei ca regat (titlul ales \u00een catalog se refera la \u201e\u00eencoronarea Regelui Carol I\u201c) si \u201esinteza traditionalista\u201c. Ponderea exponatelor este foarte bine dozata, pentru o c\u00e2t mai buna reprezentare a fiecarei epoci, din secolul ales. Ceea ce impresioneaza \u00eensa este, fara \u00eendoiala, numarul mare de lucrari care sunt cunoscute de publicul rom\u00e2nesc, de 150 de ani \u00eencoace, drept opere definitorii pentru civilizatia rom\u00e2neasca. Unele dintre ele au fost at\u00e2t de des reproduse \u00een manualele scolare, de exemplu, \u00eenc\u00e2t sunt cunoscute, probabil, de majoritatea dintre noi, chiar daca nu toata lumea mai stie cine sunt autorii: \u201e\u00cempacarea dintre Bogdan cel Orb si Radu cel Mare\u201c si \u201eUciderea lui Mihai Viteazul\u201c, de Constantin Lecca, \u201eRom\u00e2nia rup\u00e2ndu-si catusele pe C\u00e2mpia Libertatii\u201c si \u201eRom\u00e2nia revolutionara\u201c, de Rosenthal, \u201eDesteptarea Rom\u00e2niei\u201c si \u201eNicolae Balcescu\u201c, de Tattarescu, \u201eHora Unirii la Craiova\u201c, \u201eVlad Tepes si solii turci\u201c, \u201eBatalia cu facle a lui Vlad Tepes\u201e si \u201eTudor Vladimirescu\u201c, de Theodor Aman, ori \u201eMihai Viteazul\u201c si \u201eAvram Iancu\u201c, de Misu Popp. Altele, evitate de propaganda comunista, au ajuns \u00een sf\u00e2rsit sa fie mai bine (re)cunoscute abia de c\u00e2tiva ani \u00eencoace: \u201eCarol I si Statul Major\u201c, de Sava Hentia, \u201eCarol I \u00een timpul razboiului\u201c, de Emil Volkers sau senzationalul ulei pe carton al lui Grigorescu, \u201ePrintul Carol trec\u00e2nd \u00een revista prizonierii turci\u201c. Nu este cazul sa mai amintesc aici numeroasele tablouri ale lui Grigorescu, ale caror reproduceri le-am vazut \u00een o multime de scoli, hoteluri, facultati, ambasade, unitati militare, ministere si tot felul de alte institutii sau locuinte private. Originalele, de la \u201eFete lucr\u00e2nd la poarta\u201c si \u201e\u00cen repaus\u201c, p\u00e2na la \u201eCar cu patru boi\u201c, \u201eLa marginea drumului\u201c, \u201ePastorite\u201c sau \u201ePrintre dealuri si v\u00e2lcele\u201c pot fi vazute \u00een expozitie. Pentru mine, \u00eensa, cea mai interesanta parte a expunerii este cea intitulata \u201eSinteza traditionalista\u201c. Momentele gloriei istorice trecute sau peisajele bucolice lasa locul unor realitati mai putin placute, \u00een general sobre, dar la fel de impregnate de ceea ce se pretindea a fi \u201especific rom\u00e2nesc\u201c. Stefan Luchian, Dimitrie Paciurea, Apcar Baltazar, Frederic Storck, Camil Ressu si Octav Bancila sunt doar c\u00e2tiva dintre artistii care ilustreaza aceasta perioada, \u00eenceputa dupa marile sarbatori ale Jubileului din 1906, prilejuit de cei 40 de ani de domnie a lui Carol I si de cei 25 de ani de la proclamarea regatului. Intrarea Rom\u00e2niei \u00een Marele Razboi face ca tonurile sa devina ceva mai sumbre. Registrul tematic ram\u00e2ne, chiar si dupa \u00eencheierea razboiului, din perspectiva expozitiei, unul aproape exclusiv rural, \u00een operele lui Stefan Dimitrescu, Stefan Popescu, Ion Theodorescu-Sion, Tonitza, Schwitzer-Cumpana, Ressu, Sabin Popp ori Sirato, sau istoric (ilustrat, exceptional, cu lucrarile Olgai Greceanu!). Totusi, curatoarele ocolesc, cu grija, avangarda, peisajele industriale si, \u00een general, tot ceea ce are vreo legatura cu prezentul urban de dupa razboi, fiind preocupate doar de trecutul istoric glorios sau de prezentul rural de atunci. Cu alte cuvinte, asa dupa cum reiese si din titlul sectiunii, identitatea nationala este echivalata cu traditia istorica. Este adevarat ca majoritatea rom\u00e2nilor considera, la \u00eenceputul secolului trecut, ca identitatea nationala este un amestec de port popular cu istorie eroica si credinta ortodoxa. Totusi, ram\u00e2ne de discutat \u2013 mai ales, de catre istorici \u2013 de ce marii descoperitori, pionierii stiintelor, inginerii, arhitectii, medicii, biologii si toti ceilalti creatori care s-au considerat, deopotriva, rom\u00e2ni si contemporani cu cei mai \u201eavansati\u201c dintre europeni nu ar fi fost parte a identitatii culturale rom\u00e2nesti, asa cum aceasta era vazuta la 1923, de exemplu. Oare, nu este aceasta o preconceptie a noastra, a celor de azi, istorici sau nu, ca rom\u00e2nitatea era vazuta, exclusiv, prin \u00eencrunstaturile din lemnul casei de la Ceauru si ca, \u00een general, nimic nu este mai rom\u00e2nesc dec\u00e2t fresca voroneteana, bordeiul oltenesc si coasa m\u00e2nuita, mai zilele trecute, de Emil Boc? Oare podul de la Cernavoda \u2013 cel care a purtat, pe buna dreptate, numele Regelui Carol I si care a fost, pentru multa vreme, cel mai lung pod din Europa \u2013 sau silozurile de la Constanta (construite tot de Saligny), poezia lui Sasa Pana si Uzinele Malaxa, proiectate de Horia Creanga, nu ar putea fi legate de identitatea nationala rom\u00e2neasca? Sau, daca e sa ne limitam la artele plastice, de ce Segal, Brauner ori Iancu sau Maxy nu ar face parte din aceasta identitate nationala? Erau la fel de evrei ca si Rosenthal si Iscovescu. E adevarat, temele abordate de ei nu erau circumscrise subiectelor \u201eclasice\u201c ale nationalismului rom\u00e2nesc. Azi \u00eensa ei constituie un motiv de m\u00e2ndrie nationala. Din perspectiva istoricilor contemporani, artisti ca ei au contribuit la formarea acelei identitati nationale pe care acum, ca parte a Uniunii Europene, ne-o asumam cu m\u00e2ndrie. \u00cen ce masura ei erau asumati de societatea rom\u00e2neasca de acum opt decenii ram\u00e2ne, \u00eentr-adevar, de discutat.
\nExpozitia \u2013 care are, totusi, c\u00e2teva foarte mici erori de redactare a textelor \u2013 este extrem de interesanta, at\u00e2t prin prisma demersului ideatic si a alegerii unor opere, poate, mai putin cunoscute publicului actual, c\u00e2t si prin efortul extraordinar de documentare, vizibil si \u00een ceea ce priveste frumosul catalog care, drept dovada a profesionalismului recunoscut al muzeografilor de la muzeul de la Palat, o \u00eensoteste (personal, as avea, totusi, de obiectat asupra utilizarii termenului mioritic, ale carui valente au capatat, mai ales, \u00een ultimele decenii, dimensiuni, mai degraba, grotesti). Ar mai trebui mentionat ca, p\u00e2na la \u00eenchiderea sa, \u00een 13 februarie 2013, expozitia va gazdui mai multe conferinte atasate subiectului dezbatut. Fiecare dintre ele promite sa fie un eveniment demn de urmarit!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu \u00eent\u00e2mplator, secolul de arta rom\u00e2neasca, ales de curatoarele expozitiei de la Bucuresti, \u00eencepe la 1830. Reluarea domniilor \u201epam\u00e2ntene\u201c, dupa 1821, precum si Tratatul de la Adrianopol, urmat de instituirea Regulamentelor Organice, au fost elementele care, \u00een doar un deceniu, au pus bazele politice ale viitoarei Rom\u00e2nii. Fiii boierimii din Tara Rom\u00e2neasca si din Moldova… Cite\u0219te mai mult »Mitul national (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13713","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1839,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13713","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13713"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13713\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13713"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13713"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13713"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}