{"id":13710,"date":"2012-10-29T19:04:00","date_gmt":"2012-10-29T17:04:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13710"},"modified":"2012-10-29T19:04:17","modified_gmt":"2012-10-29T17:04:17","slug":"lungul-drum-spre-nicaieri-1-germanii-din-romania-deportati-in-urss","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lungul-drum-spre-nicaieri-1-germanii-din-romania-deportati-in-urss\/","title":{"rendered":"Lungul drum spre nicaieri (1). Germanii din Romania deportati in URSS"},"content":{"rendered":"

Valurile deportarii<\/strong>
\n \u00een arhivele istorice<\/strong>
\nMemoria deportarii etnicilor germani din Rom\u00e2nia \u00een Uniunea Sovietica a fost conservata cu predilectie la nivelul comunitatii. Dupa 1990, forumurile locale ale germanilor din Rom\u00e2nia, dar si asociatiile din Germania, au editat unele volume contin\u00e2nd amintiri ale deportatilor. Mai putin tratata \u00een istoriografia de limba rom\u00e2na, tema poate fi reevaluata astazi, cu ajutorul documentelor pastrate \u00een mai multe fonduri arhivistice.
\n\u00cen anii 1944-1945, ca forma de reparatii de razboi, decidentii sovietici au deportat \u00een Donbas si \u00een Urali germani din URSS, Rom\u00e2nia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria. \u00cen ciuda protestelor Guvernului Radescu, masura s-a aplicat deci si \u00een Rom\u00e2nia, \u00een lunile ianuarie-februarie 1945. Aproximativ 70.000 de sasi si svabi din Transilvania, respectiv Banat, au fost obligati sa munceasca \u00een conditii inumane, fara \u00eengrijire sanitara, prost hraniti si \u00eembracati, \u00een mine de carbune si cariere de piatra, \u00een colhozuri si \u00een constructii.
\nGermanii din URSS, primii deportati<\/strong>
\nCalvarul etnicilor germani din centrul si estul Europei a fost anuntat de masurile luate \u00een Uniunea Sovietica, imediat dupa declansarea campaniei din est, din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. La 28 august 1941 \u2013 ca masura preventiva si nu punitiva, dupa cum se preciza \u2013 sovieticii au adoptat un decret prin care populatia germana din U.R.S.S., aproximativ 1,2 milioane de indivizi, a fost stramutata \u00een Siberia si \u00een Kazahstan. Conform decretului, deportatii aveau dreptul sa ia cu ei bunuri \u00een greutate de maximum 200 kilograme, respectiv 1 tona de familie. \u00cen fiecare tren trebuia rezervat un vagon separat pentru echipa medicala, alcatuita dintr-un medic si doua surori. \u00cen realitate, aceste prevederi nu s-au respectat. Germanii au avut cel mult doua ore la dispozitie pentru a str\u00e2nge haine si alimente de stricta necesitate. Celor mai multi li s-a refuzat sa ia provizii pentru o luna de zile. Din surghiunul la care i-a obligat statul sovietic, ei s-au \u00eentors \u00een mai multe valuri, p\u00e2na \u00een 13 decembrie 1955.
\nSpre finele conflagratiei mondiale, s-a desfasurat al doilea val al deportarii etnicilor germani originari din Uniunea Sovietica. Victime au fost cei stramutati \u00een vest de autoritatile celui de-al Treilea Reich. Ei au fost repatriati \u00eempotriva vointei lor, si au fost folositi la munca fortata. \u00cen aceasta situatie s-au aflat 203.706 germani sovietici, internati \u00een lagare si colonii speciale \u00een perioada septembrie-decembrie 1945.
\nSimultan, au fost deportati etnici germani din tarile est-europene intrate \u00een sfera de influenta a Armatei Rosii, ceea ce conteaza drept al treilea val de deportari. \u00cenca din 1943, \u00een Uniunea Sovietica se vehicula ideea folosirii germanilor la reconstructia economica a U.R.S.S., ca forma de recompensa pentru distrugerile cauzate prin invazia nazista. Profesorul Eugen Samuilovici Varga, economist marxist de origine maghiara, seful unui institut de politici economice moscovit, a lansat printre primii aceasta ipoteza. Cereri asemanatoare s-au formulat si \u00een alte state afectate de razboiul declansat de Adolf Hitler, precum Franta, Belgia si Olanda. Chiar si \u00een Extremul Orient, \u00een China si \u00een Coreea, au existat voci care au cerut folosirea japonezilor la reconstructia economica.
\nLa 9 octombrie 1943, Maxim Maximovici Litvinov, adjunctul Comisarului Poporului pentru Externe, \u00een nota intitulata \u201eRelatiile cu Germania si alte tari inamice din Europa\u201c, a amintit posibilitatea despagubirilor de razboi din partea Germaniei prin folosirea la reparatii a populatiei germane. Propunerea sovietica a fost reluata pe canale diplomatice, prin Ivan Mihailovici Maisky, ambasadorul sovietic \u00een Marea Britanie, \u00een luna octombrie 1944.
\nDin momentul \u00een care soldatii rusi au patruns \u00een Balcani, au aparut si p\u00e2rghiile transpunerii \u00een practica a acestei decizii. La 23 august 1944, Rom\u00e2nia a \u00eentors armele \u00eempotriva statelor Axei, rasturn\u00e2nd de la putere pe Maresalul Ion Antonescu. Abia \u00een noaptea de 12\/13 septembrie 1944 s-a semnat armistitiul \u00eentre Rom\u00e2nia si Puterile Aliate, prin care a \u00eencetat starea de razboi \u00eentre cele doua parti. Conform conventiei semnate cu acel prilej, prin art. 18, s-a \u00eenfiintat Comisia Aliata de Control (C.A.C.), aflata sub ordinele \u00cenaltului Comandament Sovietic. \u00cen perioada urmatoare, aceasta institutie a avut un rol foarte important \u00een afacerile militare si politice ale statului rom\u00e2n.
\n\u00cen toamna anului 1944, dupa ce trupele Armatei Rosii au patruns \u00een Transilvania si \u00een Banat, germanii au fost \u00eempartiti \u00een mai multe categorii, \u00een functie de activitatea politica din trecut. Membrii organizatiilor militare germane (Waffen SS, Organizatia \u201eTodt\u201c) au fost trimisi \u00een lagare de prizonieri, iar cei lipsiti de activitate politica si militara au fost \u00eentrebuintati la \u201emunca de folos obstesc\u201c: saparea transeelor, dezafectarea unor locatii, \u00een transporturi, la munci agricole, pentru repararea si construirea drumurilor, soselelor si a cailor ferate s.a. Din cauza grelelor conditii de lucru, multi dintre ei s-au \u00eembolnavit. \u201eDar ceea ce este mai grav este \u00eemprejurarea ca familiile acestor concentrati pentru munca \u00een folosul statului au fost expusi celor mai grele privatiuni si chiar mizeriei, fiindca statul n-a retribuit munca lor\u201c, se precizeaza \u00eentr-un memoriu redactat de conducerea comunitatii germane.
\nIugoslavia, Ungaria, Rom\u00e2nia<\/strong>
\n\u00cen jur de 13.000 germani din Iugoslavia au fost deportati \u00een Uniunea Sovietica \u00eenca din lunile octombrie-noiembrie 1944. Rom\u00e2nia a \u00eenceput deportarile abia \u00een ianuarie 1945. \u00cen Conventia de Armistitiu \u00eencheiata la 12 septembrie 1944, nu era mentionata nici o masura punitiva fata de germani, desi, \u00een epoca au existat zvonuri ca deportarea era prevazuta \u00eentr-o clauza secreta.
\n\u00cen 16 decembrie 1944, Comitetul de Stat pentru Aparare sovietic a emis Ordinul nr. 7.161, prin care urmau sa fie deportati barbatii cu v\u00e2rste cuprinse \u00eentre 17 si 45 ani, respectiv femeile cu v\u00e2rste cuprinse \u00eentre 18 si 30 ani, de origine germana, din mai multe tari est si central europene: Rom\u00e2nia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria si Cehoslovacia.
\nCererea sovieticilor referitoare la populatia germana apta de munca a surprins autoritatile rom\u00e2ne. Amanunte despre reactia guvernului Nicolae Radescu detinem din corespondenta diplomatilor americani acreditati la Bucuresti. La 4 ianuarie 1945, Burton Berry, trimisul Statelor Unite ale Americii \u00een Rom\u00e2nia, a adresat o telegrama Secretarului de Stat, la Washington. El scria ca, \u00een urma cu o zi, ministrul rom\u00e2n al Afacerilor Externe, Constantin Visoianu, greatly disturbed (profund socat\/ravasit, n.a.) primise o solicitare din partea generalului rus Vladislav Petrovici Vinogradov, vicepresedintele C.A.C. \u00cen mod imperativ, Guvernului rom\u00e2n i se cerea \u00eentocmirea, p\u00e2na la 15 ianuarie 1945, a listelor cu cetatenii de origine germana, \u00een scopul trimiterii acestora \u00een Uniunea Sovietica. Pentru transport, Vinogradov cerea 5.000 de vagoane. \u00cen telegrama sa, Berry nota ca executivul rom\u00e2n protestase \u00eempotriva acestei solicitari, care nu era prevazuta \u00een Conventia de Armistitiu. La 4 ianuarie 1945, \u00eensusi Nicolae Radescu, presedintele Consiliului de Ministri, printr-un mesaj personal, a confirmat lui Berry cele \u00eent\u00e2mplate. Initial, Guvernul rom\u00e2n s-a opus acestei masuri dure, invoc\u00e2nd trei argumente: de natura economica (importanta elementului sas si svabesc pentru economia rom\u00e2neasca), umanitara si legala (nu era prevazuta \u00een Conventia de Armistitiu).
\nLa 6 ianuarie 1945, Comisia Aliata de Control a adoptat Ordinul nr. 031, \u00eenaintat guvernului Rom\u00e2niei, prin care se cerea mobilizarea la munca a populatiei germane (barbatii \u00eentre 17 si 45 ani si femeile \u00eentre 18 si 30 ani). O singura exceptie se admitea, pentru mamele care aveau \u00een \u00eengrijire copii de p\u00e2na la un an.
\nProteste formale<\/strong>
\n\u00cen aceasta perioada, liderii comunitatii germane, Hans Otto Roth si Rudolf Brandsch, si I. Constantinescu, presedintele Societatii Nationale de Crucea Rosie, au presat guvernul sa refuze executarea acestei masuri. \u00cen 13, respectiv 15 ianuarie 1945, \u00eensusi prim-ministrul Rom\u00e2niei, gen. Nicolae Radescu, a remis gen. Vinogradov doua note de protest. \u00cenaltul demnitar rom\u00e2n a reluat argumentele sale: \u201eAcesti lucratori, al caror numar se mai ridica astazi la o jumatate de milion, se afla stabiliti \u00een tara de vreme \u00eendelungata (7 veacuri pentru cei din Transilvania, 2 veacuri pentru cei din Banat), ca ei se afla prin aceasta at\u00e2t de integrati \u00een complexul de viata al neamului rom\u00e2nesc \u00eenc\u00e2t alcatuiesc o adevarata parte organica a acestuia si ca, \u00een consecinta, smulgerea lor, fie si vremelnica, din mediul lor firesc, ar aduce \u00een toate ramurile de activitate a tarii (aparat de stat, armata, industrie, comert, banci, agricultura etc.) o grava si adesea ireparabila perturbatiune\u201c. Datorita interventiilor lui Radescu, au fost exceptate, de la aplicarea ordinului c\u00e2teva categorii de populatie precum muncitorii industriali calificati, femeile germane casatorite cu rom\u00e2ni, calugarii si calugaritele, cei inapti pentru munca fizica. \u00cen realitate, nici aceste exceptii nu au fost respectate \u00een totalitate.
\nSe pare ca primele deportari au \u00eenceput la 10 ianuarie 1945, la Bucuresti, de unde au fost ridicate 2.000 de persoane. A doua zi, doar \u201eViitorul\u201c, ziarul Partidului National Liberal (PNL), a publicat un editorial pe aceasta tema. De altfel, cu o zi \u00een urma, Dinu Bratianu, presedintele PNL, protestase \u00eempotriva deciziei, pe care o cataloga drept o \u201ediscriminare rasiala\u201c.
\nOperatiunile s-au desfasurat conform recomandarii C.A.C. \u00cen fiecare resedinta de judet, un ofiter sovietic, sprijinit de Politie si de autoritatile de stat, coordona misiunea colectarii persoanelor. Etnicii germani erau predati Legiunii de Jandarmi si condusi la locurile de adunare (scoli, camine culturale, licee) din orase si comune mari, \u00een apropierea carora erau amplasate statii de cale ferata. Sefii organelor locale de judet si politistii \u00eentocmeau tabele nominale pe localitati, care erau trimise apoi Subsecretariatului de Stat al Politiei, \u00een c\u00e2te doua exemplare, prin D.G.P. Conform directivelor, fiecare persoana putea lua cu ea maximum 200 kg de bunuri, const\u00e2nd \u00een haine, lenjerie, vesela si alimente pentru 15 zile.
\nSub paza stricta, germanii au fost transportati cu camioane si carute la garniturile de tren. Au fost urcati \u00een vagoane de transportat animale, \u00een grupuri de p\u00e2na la 30 de persoane. Pe diverse rute, deportatii au fost expediati \u00een Uniunea Sovietica, dupa calatorii ce au durat \u00eentre doua si patru saptam\u00e2ni, functie de lagarul-destinatie. La granita dintre Rom\u00e2nia si URSS, deportatii au fost transbordati \u00een alte vagoane, adaptate cailor ferate rusesti cu ecartament larg.
\nAbuzuri, favoruri<\/strong>
\nCu prilejul \u00eentocmirii listelor s-au sav\u00e2rsit numeroase abuzuri. Prevederile legale referitoare la v\u00e2rsta limita a celor deportati, la categoriile sociale exceptate de la deportare si chiar la nationalitatea acestora, au fost \u00eencalcate \u00een mai multe r\u00e2nduri. Bunaoara, au existat cazuri \u00een care fete si baieti de 16 ani au fost trimisi \u00een Uniunea Sovietica. \u00cen alte situatii, printre cei ridicati abuziv s-au aflat rom\u00e2ni, maghiari sau s\u00e2rbi care purtau nume germane.
\nUneori, jandarmii rom\u00e2ni au semnalat abuzurile soldatilor sovietici. De exemplu, postul de jandarmi din com. Bod (jud. Brasov) a alcatuit un proces verbal prin care a denuntat neregulile comise fata de 52 de germani (24 barbati si 28 femei), exceptati de la deportare. \u201eS-a intervenit de noi, catre ostasii sovietici, pentru ca acesti locuitori sa nu fie ridicati, \u00eensa am fost refuzati\u201c, precizeaza seful postului de jandarmi. \u00cen semn de protest pentru aceasta ilegalitate, rom\u00e2nii \u201enu le-au dat srusilort nici un concurs\u201c.
\nDe o situatie privilegiata s-au bucurat muncitorii de origine germana si maghiara, care au avut \u201eatitudine antifascista, democratica\u201c, adica simpatizasera cu Partidul Comunist din Rom\u00e2nia sau erau membri ai acestuia. \u00cen arhive s-au descoperit astfel de liste cu angajatii atelierelor Grivita, locomotive si vagoane. Documentul a fost \u00eentocmit \u00een data de 10 ianuarie 1945. De asemenea, \u00een zilele urmatoare, organizatiile de partid au \u00eenaintat Comitetului Central al PCR tabele cu \u201eoameni de \u00eencredere\u201c de origine germana, dovediti ca \u201eluptatori antifascisti\u201c.
\nCifrele deportarii<\/strong>
\nTotusi, putini dintre membrii comunitatii germane s-au bucurat de asemenea favoruri. \u00cen ianuarie-februarie 1945, din Rom\u00e2nia au fost deportate \u00eentre 60.000 si 70.000 de persoane. Cifrele variaza de la o sursa la alta, dar se \u00eencadreaza \u00een general \u00een aceste limite. Potrivit cercetatorului Pavel Polian, au fost deportati 155.262 germani din Germania si Polonia, 67.332 din Rom\u00e2nia, 31.920 din Ungaria, 12.579 din Iugoslavia, 4.579 din zona sovietica de ocupatie germana \u2013 viitorul stat R.D.G. s.a.; \u00een total, 271.672 persoane.
\nConform unui raport al Inspectoratului General al Jandarmeriei, Directia sigurantei si ordinii publice, din 14 februarie 1945, pe listele nominale au fost \u00eenscrise 61.716 persoane. La data redactarii tabelului, fusesera ridicate deja 46.540 persoane.
\nO ancheta demografica realizata de Institutul national de Statistica, la 15 august 1949, avanseaza o alta cifra \u00een legatura cu germanii deportati: 70.148 persoane.
\n\u00cencadrati \u00een categoria \u201ecolonistilor speciali\u201c (spetpereselenti, \u00een limba rusa), deportatii au fost distribuiti \u00een diverse lagare si colonii de munca de pe teritoriul sovietic, din bazinul Donet (Ucraina), \u00een Krivoi Rog, \u00een Urali si chiar Siberia. \u00cen ciuda alimentatiei precare, ei au fost folositi la munci dintre cele mai grele: constructii, minerit, defrisarea padurilor. \u00cen anii 1945-1946, din cauza conditiilor inumane de munca, de igiena si de hrana, rata mortalitatii a atins cote alarmante. Supravegheati de NKVD-isti, \u201ecolonistii speciali\u201c se supuneau legilor sovietice ale muncii, prevazute \u00een Rezolutia nr. 35 (\u201eDrepturile celor stabiliti \u00een coloniile speciale\u201c), adoptata de Consiliul Comisarilor Poporului la 8 ianuarie 1945. Deportatii s-au \u00eentors \u00een tarile de bastina \u00een mai multe valuri, dintre care cel mai consistent a fost \u00een decembrie 1949. Se estimeaza ca 66.456 de etnici germani dintre cei adusi cu forta din statele est-europene, au decedat \u00een lagarele sovietice. Dintre cei plecati din Rom\u00e2nia, aproape 10.000 de persoane (aproximativ 15 %) au decedat departe de casa.
\nGrijile celor de-acasa<\/strong>
\nSituatia celor trimisi \u00een Uniunea Sovietica a preocupat conducerea comunitatii germane din Rom\u00e2nia. La 10 februarie 1945, asadar la o luna dupa debutul deportarilor, lideri germani, nementionati, din pacate, \u00eentr-un document pastrat \u00een arhivele PCR, adresau partidului un memoriu (\u201epromemorie\u201c) despre starea economica dificila a conationalilor ramasi acasa. \u201eA venit momentul sa examinam si noi \u00een mod obiectiv, fara pl\u00e2nsete si fara recriminari, situatia poporului nostru\u201c, se mentioneaza \u00een acest document. Prima doleanta a autorilor se refera la instituirea unei corespondente cu germanii deportati: \u201eSasii si svabii din Rom\u00e2nia doresc sa reia c\u00e2t de cur\u00e2nd contactul cu cons\u00e2ngenii lor trimisi \u00een URSS pentru munca\u201c, cu ajutorul \u201ecercurilor sovietice competente \u00een aceasta materie\u201c. Se propunea o miscare propagandistica printre sasi si svabi \u201e\u00een contra hitlerismului\u201c, favorabila \u201epacii \u00eentre popoare\u201c.
\nLa c\u00e2teva saptam\u00e2ni dupa deportare, sasii si svabii ramasi \u00een patrie au fost ridicati de Politie si de Jandarmerie si folositi pentru diverse munci. Ei au alcatuit \u201ebatalioane sau coloane de lucru\u201c folosite pentru lucrarile publice. \u00cen luna martie 1946, un astfel de transport de germani, barbati si femei, a fost trimis la minele de carbuni din Petrosani. La 19 februarie 1945, CAC avertiza guvernul de la Bucuresti asupra germanilor \u201ecivili si militari\u201c care scapasera de deportare si care \u201etraiau \u00een mod liber pe teritoriul Rom\u00e2niei\u201c, fara sa fie \u00eencadrati \u00een \u201ebatalioanele de lucru\u201c.
\nConform unui raport al Inspectoratului Regional de Siguranta Timisoara, starea de spirit a populatiei germane era foarte proasta. Oamenii erau \u00eengrijorati de soarta rudelor plecate la munca \u00een URSS si a celor aflati \u00een Germania si de pierderea pam\u00e2nturilor prin reforma agrara.
\nIntegrarea repatriatilor<\/strong>
\nSpre sf\u00e2rsitul anului 1945, sovieticii au trimis \u00eenapoi acasa deportati bolnavi sau accidentati care erau considerati inapti pentru munca. \u00cen momentul revenirii \u00een Rom\u00e2nia, acesti cetateni erau considerati repatriati. Astfel \u00eenc\u00e2t trebuiau sa urmeze anumite proceduri. Mai \u00eent\u00e2i, se prezentau \u00een fata Comisiilor de Triere a repatriatilor din URSS, instituita \u00een baza ordinului Directiei generale a Politiei Nr. 5372 din 11 mai 1945, la c\u00e2teva zile dupa \u00eencheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cei deportati se \u00eenfatisau la primariile comunelor \u00een care aveau domiciliul. Functionarii primariilor raportau mai departe politiilor din orase, respectiv posturilor de jandarmi din comune, daca repatriatul era \u00eenscris \u00een registrul de nationalitate \u00eenainte de 30 august 1940. Mai apoi ei erau \u00eenscrisi \u00een evidentele Biroului de Populatie al comunei unde se stabileau. De asemenea, se completau niste declaratii prin care fostii deportati furnizau informatii personale referitoare la anul si locul nasterii, starea civila, profesia, cetatenia, nationalitatea, ultimul domiciliu, indicau data la care au parasit Rom\u00e2nia, \u00eemprejurarile \u201ecare l-au determinat sa paraseasca tara\u201c, unde au locuit. \u00cen final, trebuiau sa indice noul domiciliu. Dupa ce era \u201etriat\u201c, \u00een baza acestei declaratii-fisa si a actelor prezentate, i se recunostea calitatea de \u201erepatriat deportat\u201c. \u00cen termen de 15 zile era obligat sa se prezinte organelor administrative si politienesti din localitatea de destinatie, care \u00eei eliberau buletinul.
\nPentru o perioada de timp, fostii deportati, prea obositi si unii dintre ei bolnavi, ram\u00e2neau acasa \u00een \u00eengrijirea familiilor. Cei tineri, deportati la vremea la care erau \u00eenca elevi de liceu, nu-si mai puteau continua studiile, fiind obligati sa munceasca pentru a se \u00eentretine pe ei si pe ceilalti membri ai familiei. \u00cen timp, situatia lor economica s-a reglementat. Perioada petrecuta \u00een URSS a fost trecuta \u00een cartea de munca si adaugata la vechimea \u00een munca. Ramasi fara avere, multi \u00eesi vindeau lucruri personale (haine, lenjerie, bijuterii, chiar imobile).
\nAu aparut tensiuni generate de \u00eemproprietarirea colonistilor care, \u00een lipsa locuitorilor germani, \u00eesi \u00eensusisera bunurile lor. Astfel de cazuri s-au semnalat de pilda la Directia Generala a Sigurantei Statului, \u00een jud. T\u00e2rnava Mica: \u201eCetatenii rom\u00e2ni de nationalitate germana ce s-au \u00eenapoiat de la munca obligatorie din URSS \u00een orice ocaziuni spun ca lor li s-a spus la plecarea din URSS si \u00een centrul de Triere de la Focsani ca, odata cu venirea la domicilii, vor fi pusi \u00een toate drepturile lor\u201c.
\n\u00cen anii 1945-1946, conducerea comunitatii germane a \u00eenaintat autoritatilor rom\u00e2ne diverse memorii referitoare la starea minoritatii. Bunaoara, \u00een aprilie 1946, solicitau, printre altele, interventia guvernului rom\u00e2n pe l\u00e2nga guvernul Uniunii Sovietice prin care cetatenii \u201edusi la munca obligatorie, sa se \u00eentoarca c\u00e2t mai cur\u00e2nd \u00een patria lor\u201c.
\nDar pentru majoritatea deportatilor trimisi \u00een Donbas, Urali si Siberia calvarul s-a terminat abia la sf\u00e2rsitul anului 1949.<\/p>\n

 <\/p>\n

LAVINIA BETEA,
\nCRISTINA DIAC,
\nFLORIN-RAZVAN MIHAI,
\nILARION TIU<\/p>\n

Nota redactiei<\/strong>
\nDin motive de spatiu si de adecvare la suportul publicistic, notele si c\u00e2teva tabele au fost eliminate; ele vor putea fi consultate de catre cei interesati \u00een varianta tiparita \u00een volum a lucrarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valurile deportarii \u00een arhivele istorice Memoria deportarii etnicilor germani din Rom\u00e2nia \u00een Uniunea Sovietica a fost conservata cu predilectie la nivelul comunitatii. Dupa 1990, forumurile locale ale germanilor din Rom\u00e2nia, dar si asociatiile din Germania, au editat unele volume contin\u00e2nd amintiri ale deportatilor. Mai putin tratata \u00een istoriografia de limba rom\u00e2na, tema poate fi reevaluata… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri (1). Germanii din Romania deportati in URSS<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8397],"class_list":["post-13710","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-germanii-din-romania-deportati-in-urss"],"views":2732,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13710","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13710"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13710\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13710"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13710"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13710"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}