{"id":13685,"date":"2012-10-29T18:39:02","date_gmt":"2012-10-29T16:39:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13685"},"modified":"2012-10-29T18:39:16","modified_gmt":"2012-10-29T16:39:16","slug":"o-viata-un-destin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-viata-un-destin\/","title":{"rendered":"O viata, un destin"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ion Ianosi, <em>Internationala mea. Cronica unei vieti,<\/em> Editura Polirom, Iasi, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Scriitorul, filosoful, esteticianul, profesorul Ion Ianosi face figura cu totul aparte, \u00een lumea intelectuala rom\u00e2neasca de azi, si ca memorialist. \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c, masivul tom (peste 850 de pagini format mare) publicat \u00een impozanta serie a Editurii Polirom, impresioneaza \u00een primul r\u00e2nd prin sinceritate si luciditate, virtuti rare \u00een literatura de acest gen \u2013 at\u00e2t de prizata de cercetatori, istorici, biografi, dar si de o masa destul de larga de alti cititori \u2013 care a cunoscut si cunoaste \u00een deceniile postdecembriste o profuziune fara precedent la noi. E de remarcat apoi din capul locului modul echilibrat si c\u00e2t se poate de obiectiv \u00een care memorialistul priveste retrospectiv ceea ce a trait, a simtit, a iubit, a izb\u00e2ndit sau a ratat, asum\u00e2ndu-si cu olimpiana liniste \u201eo viata de om asa cum a fost\u201c \u00een contextul si v\u00e2ltoarea a trei epoci: Dej, Ceausescu si cea a originalei democratii si a capitalismului primitiv, demolator, de dupa 1990. Suntem departe de egocentrismul multor memorialisti si diaristi, care s-au produs, uneori indecent si ridicol, \u00een ultimii 23 de ani, de cosmetizarea jenanta a unor (auto)biografii nu tocmai lipsite de pete si de pacate, si mai ales de \u00eencr\u00e2ncenarea, rafuiala, spiritul de vendeta si fluviile de venin revarsate, chiar si de dincolo de morm\u00e2nt, \u00een cartile de literatura confesiva. Are dreptate Ion Ianosi sa semnaleze \u00een \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c al volumului ca \u201etrecutul a fost si este prezentat \u00een mod ciuntit, alternativ frustrat de alte si alte componente, diverse si inverse. \u00cenvingatorii \u00een razboaie, revolutii, restauratii \u00eesi regleaza, ca \u00eentotdeauna, conturile cu cei \u00eenvinsi\u201c. De aceea, carturarul si-a propus \u2013 si a reusit pe deplin \u2013 sa nareze \u201epe firul vremii, cu precadere, fapte, \u00eent\u00e2mplari, situatii si destine\u201c, fara a le comenta prea mult, si uneori deloc, fara parti-pris-uri, las\u00e2ndu-le sa vorbeasca ele \u00eensele. O fraza din textul introductiv amintit ar trebui sa le dea multora de g\u00e2ndit: \u201eCultura rom\u00e2na umanista, \u00een care destinul m-a \u00eenscris, a fost centrata pe estetic; si, \u00eentruc\u00e2tva, a lasat \u00een urma eticul\u201c.<br \/>\n\u201eInternationala mea\u201c este un titlu menit de Ion Ianosi sa sugereze si, \u00een ultima instanta, sa defineasca traiectoria sau, cu cuvintele sale, lumile, identitatile, limbile si iluziile unui carturar cu un destin funciarmente cosmopolit: bunici si parinti de provenienta austro-ungara, vorbitori de maghiara si germana, \u201eun metec \u2013 zice domnia-sa \u2013 un multiplu minoritar, pentru majoritarii dimprejur\u201c, av\u00e2nd ca limba materna maghiara, bun cunoscator al limbii germane, dar \u00eensusindu-si si m\u00e2nuind cu maiestrie rom\u00e2na, limba \u00een care si-a scris opera, iar, datorita studiilor la Leningrad, stap\u00e2nind, fireste, si rusa; casatorit cu scriitoarea si eminenta traducatoare Janina Ianosi, a carei mama, Aurelia Teodorescu, vr\u00e2nceanca de-a mea, a fost, consemnez cu m\u00e2ndrie, ca si semnatarul acestor r\u00e2nduri, eleva prestigiosului liceu \u201eUnirea\u201c din Focsani. \u201eN-are rost sa ma ascund dupa deget \u2013 declara memorialistul: si \u00een viata, si \u00een idei, si cu aceasta cronica \u2013 ma defineste \u201eInternationala mea\u201c (cu accent pe ambii termeni)\u201c.<br \/>\nAm citit \u201ecronica\u201c de peste 850 de pagini a lui Ion Ianosi av\u00e2nd \u00een minte, \u00eentre altele, un comentariu dintr-o revista literara. Se sublinia acolo ca ar fi vorba de o cronica rece, eminamente documentara. E drept ca \u201eInternationala mea\u201c este o carte ce documenteaza riguros, adeseori p\u00e2na la amanunt, prin date, fapte, evenimente, pe care carturarul de anvergura le-a cunoscut, le-a trait, ca martor sau actant. Dar farmecul discret al documentului, al marturiei la prima m\u00e2na este potentat de farmecul povestirii. Ion Ianosi este, ca si \u00een alte scrieri ale sale, \u00eentr-adevar, un povestitor captivant, care stap\u00e2neste, as spune cu gratie, firul \u00een spirala al naratiunii, cu reveniri si proiectii, cu surprinzatoare \u201esalturi \u00een viitor sau \u00een trecut\u201c, conferindu-i astfel acesteia ritm si dramatism.<br \/>\nContaminat de rigurozitatea memorialistului, notez ca aceasta cuprinzatoare \u201ecronica\u201c, tent\u00e2nd exhaustivul, are sase mari capitole sau sectiuni ce corespund etapelor biografiei lui Ion Ianosi; sase trepte ce sunt deopotriva ale unei existente, ale unei initieri si ale unei formatii. Prima, cea a copilariei si adolescentei, p\u00e2na la v\u00e2rsta de 19 ani, se \u201econsuma\u201c la Brasov. A doua, de numai doi ani, la Cluj. A treia, \u00eentre 1949 si 1955, cred cea mai fasta si mai generatoare de nostalgii \u2013 si asta nu numai fiindca sotii Ianosi erau atunci foarte tineri \u2013 este perioada studiilor urmate la Leningrad. De Bucuresti se leaga celelalte trei etape, pe fundalul aproape \u00eentregii istorii postbelice. Din 1955, c\u00e2nd t\u00e2narul filosof \u00eesi \u00eencheie studiile la Universitatea din Leningrad, p\u00e2na \u00een 1965, anul mortii lui Gheorghiu-Dej si trecerii puterii \u00een m\u00e2inile lui Ceausescu, este parcursa etapa a patra. Urmatoarea coincide cu sfertul de veac al regimului ceausist, iar ultima se \u00eentinde de la caderea acestuia p\u00e2na \u00een prezent.<br \/>\nFara a face clasamente, as observa totusi ca, dupa perioada leningradeana, penultima mi s-a parut cea mai interesanta si poate si mai fecunda pentru Ion Ianosi, asta, ne\u00eendoios, si datorita unei anumite deschideri, reale, de netagaduit, produsa \u00een a doua jumatate a deceniului 7, c\u00e2nd s-a instaurat, din pacate nu pentru mult timp, un climat politic si cultural mai favorabil. Cum era si firesc, Ion Ianosi \u00eei consacra acestei epoci, caci de o epoca e vorba, cel mai \u00eentins spatiu: 256 de pagini. Fac precizarea nu dintr-un motiv pur statistic, ci pentru a releva prin comparatie \u00eensemnatatea ce a reprezentat-o perioada leningradeana, despre care am spus deja ca mi s-a parut cea mai fasta din biografia lui Ion Ianosi, careia, desi de patru ori mai scurta (6 ani), scriitorul \u00eei acorda nu mai putin de 148 de pagini. E dincolo de orice \u00eendoiala, ca lui Ion Ianosi, metropola de la gurile Nevei i-a sigilat, asa-zic\u00e2nd, destinul. Scriitorul si omul de stiinta a intuit, a simtit ca asa va fi \u00eenca din clipa repartizarii, ca sa nu mai vorbim de ziua intrarii, dupa o calatorie parca initiatica, \u00een universul fastuosului oras: \u201e\u00centr-o camera alaturata mai \u00eent\u00e2i ma examinase un medic. Rezultatul se afla pe masa comisiei. Membrii ei, oferindu-mi trimiterea la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Leningrad, m-au si avertizat asupra riscului asumat: cu hilurile marite, m-as putea \u00eembolnavi, \u00een clima aspra leningradeana, de tuberculoza; dar, ca alternativa \u2013 spunea unul dintre ei \u2013, gerurile pe cale de a se instala m-ar putea si cali. Asadar, pot opta daca sa ma duc acolo sau \u00een alta parte. Nu am stat nici o clipa pe g\u00e2nduri \u00een a-mi da acordul. A fost pentru viata mea o zi fericita. Am parasit comisia \u00eembatat de sansa ce mi se oferise. Hazardul lucrase \u00een favoarea mea: nimic nu ma putea favoriza mai mult dec\u00e2t traiul din Leningrad\u201c.<br \/>\nPeste ani, fostul student si aspirant, rasplatea cumva aceasta sansa, scriind si public\u00e2nd un admirabil eseu, la Editura Univers, \u201eRomanul unui oras. Petersburg-Petrograd-Leningrad\u201c, care mai t\u00e2rziu, \u00een 2004, el va fi mult largit, \u201ereelaborat\u201c si \u201ecentrat pe literatura\u201c. Se intituleaza \u201eSankt Petersburg. Romanul si romanele unui oras\u201c si va aparea la Editura Institutului Cultural Rom\u00e2n. Am comentat aici aceasta carte de peste 350 de pagini \u00een 2008, la a 80-a aniversare a autorului. O carte scrisa \u00een conditii vitrege privind sursele de informare si bibliografia la zi, c\u00e2nd o cenzura \u201ede tip nou\u201c, revolutionar, chiar daca \u00eentr-un timp al mult r\u00e2vnitei si redob\u00e2nditei libertati de expresie, cum nota cu fina ironie \u00eensusi Ion Ianosi, a fost si este \u00eendreptata \u2013\u00a0 fie tacit, fie fatis \u2013 \u00eempotriva a aproape tot ceea ce se refera sau reprezinta marea cultura si literatura rusa. Nu se scuza un cunoscut critic, \u00een ipostaza sa nefericita de editor, ca n-a avut ce face si l-a publicat \u2013 pe cine credeti? \u2013 pe Cehov! Pai da, ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat cu sarmanul Cehov, daca nu-l edita el, provincialul de pe D\u00e2mbovita?! (Petre Pandrea nota \u00een terifiantul sau jurnal ca revolutiile se fac cu st\u00e2rpituri. Mai rau e ca vin apoi alte si alte st\u00e2rpituri morale care pretind ca le continua, dar, de fapt, le compromit. Sunt destule si asemenea figuri ce populeaza \u201e\u00eemputita Valahie\u201c pe care o evoca eroul \u201eAcademiei de sub pam\u00e2nt\u201c, dar nu e locul sa ni le reamintim acum \u00een aceasta paranteza).<br \/>\nIon Ianosi repovesteste mitul petersburghez, cum s-a nascut si cum se ad\u00e2nceste el cu fiecare eveniment istoric, cu fiecare creatie spirituala, cu fiecare om de seama care traieste, respira \u00een el si prin el. Merita sa mai zabovim si saptam\u00e2na viitoare \u00een orasul lui Petru si al at\u00e2tor titani, \u00eempreuna cu Ion Ianosi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ion Ianosi, Internationala mea. Cronica unei vieti, Editura Polirom, Iasi, 2012 &nbsp; Scriitorul, filosoful, esteticianul, profesorul Ion Ianosi face figura cu totul aparte, \u00een lumea intelectuala rom\u00e2neasca de azi, si ca memorialist. \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c, masivul tom (peste 850 de pagini format mare) publicat \u00een impozanta serie a Editurii Polirom, impresioneaza \u00een primul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-viata-un-destin\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O viata, un destin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8393,8068],"class_list":["post-13685","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-internationala-mea-cronica-unei-vieti","tag-ion-ianosi"],"views":1368,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13685","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13685"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13685\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13685"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13685"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13685"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}