Nu am intentia sa fac concurenta cronicarilor literari, scriind acum despre o carte. Ba \u00eenca despre una care, prin profilul ei, apartine \u00een mod nemijlocit literaturii.
\nEste vorba despre volumul de memorii al lui Ion Ianosi, intitulat \u201eInternationala mea\u201c si subintitulat, modest, \u201eCronica unei vieti\u201c. Dar nu despre virtutile literare ale cartii ma voi pronunta aici. Ci despre modelul moral si intelectual, ba chiar si despre un model de angajament politic lucid, pe care \u00eel putem decupa din paginile ei.
\nMai \u00eent\u00e2i, c\u00e2teva cuvinte despre Ion Ianosi si despre genul memorialistic, asa cum \u00eel \u00eentelege profesorul.
\nIanosi, intelectual de origine evreiasca si de limba maghiara, provenit din burghezia liberala a Brasovului de odinioara, ocupa o pozitie aparte \u00een tipologia intelectualului rom\u00e2n. Care intelectual, se stie, are cultul capodoperei, nu debordeaza de harnicie si este mai mereu dispus sa \u00eesi risipeasca \u2013 asa cum s-a spus despre multi \u2013 geniul \u00een viata, mai degraba dec\u00e2t \u00een opera. Ion Ianosi nu si-a propus sa scrie o capodopera, ci sa edifice o opera, adica un ansamblu de carti care, structurate de c\u00e2teva idei-cadru, sa configureze un univers de g\u00e2ndire original. Parafraz\u00e2nd o memorabila vorba blagiana, opera, \u00een conceptia lui Ianosi, este menita sa duca aceste idei p\u00e2na la capat.
\nOpera sa, \u00een consecinta, nu impresioneaza prin c\u00e2te o reusita fulguranta, ci prin constanta valorica, prin masivitate si prin seriozitate. De la \u201eRomanul monumental \u00een secolul XX\u201c, cu care debuteaza \u00een 1963 (sparg\u00e2nd cadrele dogmatismului realist-socialist), si p\u00e2na la ultimele aparitii, greu de cuantificat datorita abundentei lor, opera profesorului si g\u00e2nditorului epuizeaza teme si subiecte fundamentale din domeniul esteticii, filosofiei si criticii literare. Cartile sale nu-si propun sa seduca prin mijloace superficiale, ci sa fie utile, \u00een \u00eentelesul \u00eenalt al termenului: utile savantilor si cercetatorilor, profesorilor si studentilor deopotriva. Fara sa \u00eesi interzica speculatia, Ianosi o asociaza, profilactic, cu o necesara sobrietate, fara de care constructiile de idei nu au o consistenta mai mare dec\u00e2t cea a proverbialului castel din carti de joc.
\n\u00cen acelasi spirit sunt concepute si memoriile sale. Chiar daca memoriile sunt, prin excelenta, texte subiective (cum le spunea Vianu), precizarea din subtitlul cartii lui Ion Ianosi ne avertizeaza ca nici macar \u00een acest text carturarul nu a abandonat raceala programatica care \u00eel caracterizeaza \u00een opera stiintifica. Asa cum a remarcat un comentator, g\u00e2nditorul \u00eesi priveste viata de la o anumita distanta, ca un privitor ce \u00eencearca sa se obiectiveze \u00een raport cu \u201espectacolul\u201c unei existente care, desi este a sa, \u00eei pare, cumva, straina.
\nAceasta, \u00een ciuda faptului ca biografia lui Ion Ianosi este departe de a fi una comuna.\u00a0 \u00cenainte de toate, el este un \u201edublu minoritar\u201c: prin originea etnica si prin limba materna. O conditie dificila si destul de rara, dar care depune marturie despre excelenta personalitatii lui Ianosi. \u00cen ciuda discriminarilor si a situatiilor-limita, Ianosi a reusit, totusi, sa se afirme ca g\u00e2nditor, eseist si critic literar rom\u00e2n, construind o opera de referinta \u00een cultura noastra contemporana.
\n\u201eInternationala mea\u201c nu este, \u00eensa, un repertoriu al acestor discriminari si nici un inventar al succeselor carturarului, care se abtine de la orice judecati de valoare cu privire la opera sa. Cu o probitate care te \u00eengheata, literalmente, Ianosi subliniaza de fiecare data norocul pe care l-a avut \u00een c\u00e2te o situatie-limita. De exemplu, \u00eemprejurarea de a fi locuit \u00een timpul razboiului la Brasov, care l-a ferit at\u00e2t de deportarea la Auschwitz, careia i-au cazut prada unele rude ramase \u00een Ardealul de Nord cedat Ungariei, c\u00e2t si de deportarea \u00een Transnistria, la care i-a supus regimul antonescian pe evreii basarabeni si bucovineni. \u00cent\u00e2mplarea joaca un rol important \u00een vietile oamenilor, iar g\u00e2nditorul este filosof (daca-mi e permis un joc de cuvinte) \u00een suficienta masura pentru a nu cauta sensuri si, mai ales, pentru a nu aduna \u201epietre pentru templul sau\u201c, acolo unde viata, nu propria decizie, i-a oferit solutia salvatoare.
\nTitlul memoriilor este, fireste, provocator. Nu ma mir ca editura l-a scris, pe coperta, cu litere mai mici dec\u00e2t subtitlul si cu o culoare mai stearsa. Caci provocarea vizeaza c\u00e2teva dintre cele mai spinoase chestiuni aflate, din 1989 \u00eencoace, \u00een dezbaterea publica: 1) \u00een ce mod ne raportam la regimul comunist defunct? 2) care a fost rolul si implicarea intelectualilor \u00een acest regim? 3) care a fost granita \u00eentre convingere si oportunism, \u00een angajamentul facut de unii intelectuali? si, finalmente, 4) sa iertam?. Toate primesc, \u00een \u201eInternationala mea\u201c, raspunsuri demne de retinut. Cele mai echilibrate si mai bine argumentate din c\u00e2te s-au dat acestor \u00eentrebari, din 1989 \u00eencoace.
\nMarturia lui Ion Ianosi este zguduitoare, \u00eenainte de toate, prin simplitate. Nascut \u00een mediul evreiesc brasovean, t\u00e2narul Ioan-Maximilian Steinberger devine comunist at\u00e2t prin convingerile de tinerete, c\u00e2t si \u00een urma unor \u00eemprejurari. Cea decisiva fiind nazismul, care a provocat Holocaustul evreilor europeni. Ianosi spune cu simplitate: cei care ne acuza azi, pe noi, evreii, ca am simpatizat cu URSS si cu comunismul, uita ce ar fi \u00eensemnat o victorie finala a Reichului. Ar fi \u00eensemnat extinctia tuturor evreilor din Europa. Or, ca sa fim sinceri, nimeni nu poate pretinde altui om sa se sinucida. Lozinca \u201eevreii au adus comunismul\u201c, pe care Ceausescu a lansat-o subteran, spre a-si justifica antisemitismul de stat (dar pe care, din pacate, o auzim si \u00een discursul unor anticomunisti \u201eviscerali\u201c de azi), este, astfel, denudata \u00een toata falsitatea ei. Nu evreii, ci tancurile sovietice si \u00eemparteala de la Yalta, dintre Churchill si Stalin, au adus comunismul. Evreii, ca toti ceilalti europeni, n-au facut altceva dec\u00e2t sa sustina acele puteri \u2013 \u00eentre care rolul decisiv l-a avut URSS \u2013 a caror victorie a \u00eensemnat, pentru ramasitele poporului lui Israel, supravietuirea.
\nViata, se stie, nu seamana cu filmele. Nici cu cele sovietice, \u00een care micimanul Panin extermina de unul singur o divizie germana, nici cu cele hollywoodiene, \u00een care Arnold bate \u00eentreaga distributie, spre a restabili, chiar pe deasupra legii, dreptatea imanenta. Trezirea celor care au aderat la utopia comunista nu a fost nici instantanee, nici lipsita de dileme morale. \u00cen cazul lui Ion Ianosi, ea a fost accelerata de o alta \u00eemprejurare: studiile pe care le efectueaza, \u00een anii \u201950, \u00een URSS, la Leningrad. Studii finalizate cu titlul de \u201ecandidat \u00een stiinte\u201c, ce-i va fi echivalat, acasa, cu un doctorat \u00een filosofie. Acolo, \u00een \u00eendepartatul Nord sovietic, el va trai, simultan, \u00een doua universuri paralele. Unul, al orasului imperial, cu o cultura si o civilizatie edilitara splendida (si \u00een care, ca student strain, va beneficia de o conditie \u00een mod vizibil mai buna dec\u00e2t cea a localnicilor). Celalalt univers, al regimului sovietic, care parcurgea ultimii ani ai lui Stalin, apoi moartea acestuia si destalinizarea hrusciovista.
\nFelul \u00een care Ianosi se raporteaza la experienta sovietica este total diferit de \u00eenchipuirile publicistilor care i-au incriminat, dupa \u201989, pe beneficiarii acestor studii \u00een URSS. Pe de-o parte, \u00een starea de entuziasm \u00een care tineretea recepteaza o asemenea experienta \u201eexotica\u201c, t\u00e2narul Steinberger, \u00eenca netransformat \u00een Ianosi, se lasa cucerit de frumusetea Leningradului imperial si de studii (dintre care unele erau, \u00eentr-adevar, dogmatice, dar altele erau acceptabile). Cultura clasica a fostului (si actualului) Sankt Petersburg \u2013 \u00eensemn\u00e2nd muzica, teatru, balet, pictura, muzee, arhitectura, biblioteci \u2013 a compensat, \u00een mare masura, neajunsurile \u00eenvatam\u00e2ntului filosofic sovietic. Pe de alta parte, tot atunci \u00eencep si primele semne de \u00eendoiala cu privire la miscarea comunista. Dogmatismul si unele nedreptati, de care \u00eencet-\u00eencet afla de la sovieticii cu care vine \u00een contact, \u00eei sadesc \u00een cuget \u00eendoieli, ca si lui Panait Istrati, \u00een 1928. Traieste, \u00eensa, cu satisfactie destalinizarea, pe care o vede ca pe o restaurare a adevaratului comunism. \u00cenca o iluzie, desigur, dar una care \u00eei va permite, mai t\u00e2rziu, sa evalueze exact gradul de libertate pe care l-au oferit societatii cei care au condus tarile comuniste.
\nAcasa, va deveni mai \u00eent\u00e2i cadru didactic la Institutul de Teatru, apoi instructor (ultimul \u00een ierarhie) al CC al PMR, \u00een cele din urma, profesor la Universitatea din Bucuresti, pe care a onorat-o p\u00e2na c\u00e2nd \u201ereforma\u201c lui Funeriu i-a interzis sa mai continue. Are cuvinte aspre cu privire la iluziile carora le-a cazut prada sau la compromisurile pe care, \u00een cursurile si \u00een publicistica sa de \u00eenceput (\u00een limba maghiara), le-a facut ideologiei dominante. La care, repet, aderase din convingere. Cu aceeasi raceala, el le livreaza celor dispusi sa arunce primii piatra si lista acestor articole regretabile. Nu-si pune \u00eensa cenusa \u00een cap, nu regizeaza un spectacol al regretelor sale.
\nSi, mai ales, desi este printre primii care se trezesc din cosmarul \u201ecomunismului real\u201c, \u00eenca \u00eenainte ca regimul Ceausescu sa intre \u00een faza nationalista, Ion Ianosi nu se pretinde un disident. Caci, identific\u00e2nd \u00een URSS, \u00een intervalul 1953-1957, semnele destalinizarii, a observat imediat ca, acasa, destalinizarea pur si simplu nu s-a produs. Regimul Dej, dupa ce si-a eliminat adversarii interni, s-a transformat \u00eentr-un regim autocratic. Ceausescu, \u00een ciuda relativei liberalizari la care a procedat \u00eentre 1965 si 1971 (spre a-si consolida puterea personala), a continuat neabatut acelasi traseu dictatorial. Chiar si nuanta nationalista, \u00een care s-a colorat ceausismul dupa 1977, n-a facut dec\u00e2t sa o continue pe cea dejista, dintre 1960 si 1964.
\nRetras, la \u00eenceputul acestei ultime perioade, din activul de partid si dedicat \u00een exclusivitate catedrei, Ianosi nu s-a salvat imediat din ghearele dogmatismului. Trezirea sa nu a fost brusca, printr-o revelatie, ci prin acumularea, zi de zi, a semnelor care atestau ca \u00eentre idealul de dreptate sociala, catre care se \u00eendreptase \u00een tinerete, si ceea ce era, de fapt, socialismul mondial se casca o prapastie tot mai mare. Decisiv \u00een desprinderea de utopia comunista \u2013 nu si de convingerile marxiste, \u00een filosofie, respectiv, de st\u00e2nga, \u00een practica politica \u2013 a fost, probabil, momentul \u201eTezelor din iulie\u201c (1971). Tentativa de restalinizare a culturii rom\u00e2ne, de retransare a lui Ceausescu \u00een dogmatism si \u00een principii abandonate p\u00e2na si \u00een Uniunea Sovietica brejnevista \u2013 chiar daca nu se va reusi punerea lor imediata si integrala \u00een aplicare \u2013, va accelera desprinderea carturarului de un regim cu care, fara privilegii si fara servicii rusinoase (except\u00e2nd compromisurile ideologice din anii anteriori), fusese totusi solidar. Pe care, fara sa bage oameni la \u00eenchisoare, fara sa \u00eei evacueze din case sau sa le interzica operele, \u00eel servise.
\nAstfel \u00eenc\u00e2t, \u00een ultimele doua decenii ale comunismului, Ianosi a devenit, prin prestatia sa stiintifica si profesorala, prin modul \u00een care a reactionat, inclusiv public, la absurdul \u00een care ne v\u00e2r\u00e2se regimul ceausist, un reper deopotriva moral si intelectual. Cu at\u00e2t mai demn de stima, cu c\u00e2t nu si-a renegat niciodata orientarea filosofica marxista (legitima ca oricare alta) si nici convingerile de st\u00e2nga. Pozitia sa de model si-a datorat-o, \u00eensa, spiritului democratic (pe care, fara ostentatie, l-a promovat at\u00e2t la catedra, c\u00e2t si \u00een viata literara, \u00een organismele Uniunii Scriitorilor). \u00cen plina nebunie ceausista, marxistul Ion Ianosi s-a comportat mai demn si mai liberal dec\u00e2t multi dintre criticii sai de azi. Nu s-a salvat doar prin cultura, ci si printr-un comportament civic care, fara sa fie insurgent, a fost demn si, repet cuv\u00e2ntul, democratic. Nu a fost suficient, desigur, pentru a face sa cada regimul, \u00eensa a fost suficient pentru ca acesta sa esueze \u00een tentativa de a lichida orice urma de rezistenta.
\nCine, \u00eensa, ia raceala naratiunii drept usurinta de cuget se \u00eensala. Ianosi a fost chinuit de fiecare nedreptate care \u00eei jignea convingerile de st\u00e2nga si de fiecare \u00eencalcare a marxismului de catre cei care stap\u00e2neau o \u00eentreaga societate (ce ironie!), \u00een numele lui Marx si Engels. \u201eInternationala mea\u201c nu e nicidecum o sfidare, ci o carte, cum spunea Ion D. S\u00eerbu, suferita. A fost scrisa la o v\u00e2rsta t\u00e2rzie, sub imperiul unei duble suferinte: fizice si morale.
\nAr mai fi extrem de multe alte lucruri de spus despre aceasta carte admirabila si unica \u00een cultura rom\u00e2na. Despre oamenii cu care s-a \u00eent\u00e2lnit profesorul, de-a lungul vietii, despre cei care i-au iluminat existenta si cei care s-au purtat ingrat si jignitor fata de el. Despre calatoriile sale, at\u00e2t de greu de realizat \u00eenainte de 1989 si at\u00e2t de obositoare acum. Despre prabusirea idolilor si pastrarea convingerilor. Despre ratiune, \u00eentr-un veac al iratiunii si absurdului. Despre speranta, c\u00e2nd orice speranta este pierduta. Despre estetica, \u00eentr-o lume a ur\u00e2tului si uniformizarii. Despre sensibilitate, \u00eentr-o lume a rinocerilor. Despre fiecare dintre cele aproape 900 de pagini se poate scrie c\u00e2te un eseu, c\u00e2te o replica. Uneori polemica, de cele mai multe ori solidara.
\nCe ma doare cel mai mult, \u00eensa, la sf\u00e2rsitul lecturii, e ca acest om s-a daruit culturii rom\u00e2ne (trec\u00e2nd de la limba maghiara la rom\u00e2na), s-a zidit pe sine \u00een raftul de carti pe care le-a scris, s-a salvat moral si intelectual din dezastrul unui angajament politic de tinerete, iar noi, \u00een ciuda manifestarilor de recunoastere, respect si simpatie fata de personalitatea sa, nu reusim, nu stiu de ce, sa \u00eei comunicam c\u00e2t de mult \u00eel iubim. C\u00e2ta nevoie am avut si avem de prezenta sa \u00een g\u00e2ndirea rom\u00e2neasca. Si c\u00e2t bine a facut, miilor de studenti pe care i-a format, sacrificiul sau moral si carturaresc.
\n\u00cen raport cu toate acestea, atacurile de care nu a fost scutit \u00een ultimii ani, pe c\u00e2t de nedrepte, pe at\u00e2t de nefondate, sunt mai mult dec\u00e2t dovezi ale cinismului contemporan: sunt semne ale barbariei. Ale spiritului primar agresiv, cum spunea Marin Preda.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu am intentia sa fac concurenta cronicarilor literari, scriind acum despre o carte. Ba \u00eenca despre una care, prin profilul ei, apartine \u00een mod nemijlocit literaturii. Este vorba despre volumul de memorii al lui Ion Ianosi, intitulat \u201eInternationala mea\u201c si subintitulat, modest, \u201eCronica unei vieti\u201c. Dar nu despre virtutile literare ale cartii ma voi pronunta… Cite\u0219te mai mult »O marturisire morala, un model intelectual: Ion Ianosi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8392,8391,8068],"class_list":["post-13682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronica-unei-vieti","tag-internationala-mea","tag-ion-ianosi"],"views":2508,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}