{"id":13673,"date":"2012-10-29T18:32:57","date_gmt":"2012-10-29T16:32:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13673"},"modified":"2012-10-29T18:33:18","modified_gmt":"2012-10-29T16:33:18","slug":"vara-de-la-bucuresti-in-context-european","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vara-de-la-bucuresti-in-context-european\/","title":{"rendered":"Vara de la Bucuresti \u00een context european"},"content":{"rendered":"<p>Cataclismul politic petrecut \u00een vara aceasta \u00een Rom\u00e2nia este, oric\u00e2t ne-ar face placere sa credem contrariul, un simptom si nu o exceptie. Suspendarea presedintelui, \u00eenlocuirea ombudsmanului, substituirea celor doi sefi ai camerelor Parlamentului, organizarea referendumului, reactia masiva si partizana a unor institutii mediatice occidentale de prestigiu, presiunea diferitelor instante si a unor lideri UE, interventia fatisa a ambasadorului american, apoi a asistentului secretarului de stat Hillary Clinton etc. \u2013 toate acestea au oferit prilejul unei devoalari ca la carte. Devoalare a ce, veti \u00eentreba?<br \/>\nEi bine, a situatiei existente \u00een lumea occidentala, o lume ce abia de mai g\u00e2f\u00e2ie \u00een urma crizei economice si financiare pe care singura a generat-o si pe care tot singura o globalizeaza. De fapt, pentru mai multa precizie, trebuie spus ca nu Occidentul in corpore este responsabil pentru dezastrul mondializat, ci ideologia si politicile aflate la putere de mai bine de sapte ani.<br \/>\nPartidul Popular European, cu diferitele sale componente nationale, fie ele crestin-democrate, conservatoare, nationaliste etc., a cautionat o noua viziune asupra politicii europene, str\u00e2ns legata de o suspecta reverenta \u00een fata capitalului speculativ al marii finante. La rigoare, \u00een Europa s-a \u00eent\u00e2mplat ceea ce Statele Unite traisera ceva mai devreme, cu deosebire ca \u00eentre republicani si democrati diferentele ideologice sunt mai mici dec\u00e2t cele \u00eentre centrul-st\u00e2nga si centrul-dreapta de pe vechiul continent, fapt oglindit si \u00een delirantele politici financiare ale administratiilor Clinton (al doilea mandat) si Bush jr.<br \/>\nDestramarea statului social, retragerea vadita a acestuia din politicile publice, \u00eentoarcerea atentiei institutiilor guvernamentale de la grija pentru cetatean catre promovarea minimei interventii, cultul exceptionalismului pietei libere, celebrarea initiativei private \u00een domenii \u00een care aceasta nu are ce cauta (sau nu \u00een masura clamata de noii vizionari) au fost comportamente dirijate, sistematice si radicale. Criza mondiala, iscata ca o disfunctie structurala a sistemului capitalist, a relevat falimentul acestei ideologii si a seturilor sale de politici publice. De altminteri, este pur si simplu de ne\u00eenteles cum de a fost posibil ca, dupa prabusirea \u201elagarului socialist\u201c, ramas singur ca sistem economic mondial, capitalismul sa participe la o cursa solitara pe care sa o piarda glorios! Iar solutiile sale? Singura metoda de lupta contra efectelor crizei a fost promovarea unei austeritati dure si nedrepte, care nu a rezolvat nimic, ci dimpotriva, ad\u00e2ncind disfunctiile mecanismelor de functionare ale statelor membre UE (cazul american merita o discutie aparte ce nu \u00eesi are locul aici), a contribuit la sporirea faliei dintre bogatii si saracii continentului. Europa s-a africanizat&#8230;<br \/>\nCa natiunile vor respinge, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, aceste initiative populare, era un fapt de evidenta. Si nu e vorba doar despre greci, rom\u00e2ni, slovaci sau despre natiunile sudice si latine, despre care se spune cu dispret ca \u201enu muncesc, ci stau cu m\u00e2na \u00eentinsa\u201c &#8211; \u00eentr-o formula care daca nu ar fi t\u00e2mpa, cu siguranta ca ar fi de o ticalosie exemplara. Pretutindeni \u00een Europa, de la Stockholm la Londra, de la Berlin la Haga, cetatenii realizeaza ca au fost \u00eenselati, ca popularii au fost tovarasi de drum ai finantistilor care au generat criza, iar astazi ei \u00eencearca sa rezolve imensele probleme economice oblig\u00e2ndu-i pe reprezentantii middle class sa subventioneze o viziune politica si financiara falimentara. Scrutinele din 2012, ca si cele care vor veni peste un an, este probabil sa arate ca vointa natiunilor nu suspina dupa austeritate, ci dupa siguranta sociala, iar melancolia lor nu se orienteaza \u00een functie de slabiciunea statului, ci de taria si prezenta acestuia \u00een societate.<br \/>\nDar sa revenim la cazul rom\u00e2nesc. Unul atipic si totusi tipic. Atipic, pentru ca, orice s-ar spune, este insolita, chiar daca perfect constitutionala, suspendarea presedintelui. Tipic, pentru ca, potrivit starilor de spirit si comportamentelor consacrate de PPE, interventia interna, daca interesele partinice transnationale o cer, s-a bucurat de o logica \u00een perfect acord cu statutul, obiectivele si fantasmele popularilor europeni: conservarea puterii cu orice pret. Desigur, la Berlin sau la Londra, acest pret este mai mic si mai discret, dar la Bucuresti, oras aflat la Portile Orientului, este posibil orice, inclusiv ignorarea, cu legea \u00een m\u00e2na, a vointei unei majoritati concludente a corpului electoral.<br \/>\nPresedintele \u00een exercitiu trebuia mentinut cu orice pret \u00een functie, chiar daca asta a \u00eensemnat denaturarea sensurilor formulei \u201elovitura de stat\u201c, impunerea unui prag de participare electorala inexistent \u00een momentul alegerii presedintelui si dispretuirea vointei unui electorat satul de varianta rom\u00e2neasca a politicilor populare de austeritate si restr\u00e2ngere a statului social. Democratie, adevar mediatic, discurs nealterat de dublul standard, respectarea suveranitatii nationale? Cuvinte frumoase, \u00eensa bune sa fie ignorate de catre \u00eenaltii oficiali de la Bruxelles. Acestia aveau nevoie \u00een Consiliul European de votul neconditionat al popularului cu resedinta temporara la Palatul Cotroceni, deci scopul scuza mijloacele. Cine ce treaba are?<\/p>\n<p>Morala: nimic nu e vesnic. Iar politica este ultima scena pe care s-ar putea imagina o piesa de teatru av\u00e2nd ca eroina eternitatea. Prin urmare, popularii europeni depind imens de alegerile ce vor avea loc la anul \u00een Germania. Daca Merkel va fi debarcata, iar social-democratii vor cuceri Bundestagul, atunci vara de la Bucuresti va deveni o amintire ur\u00e2ta. La fel ca si aceste jalnice figuri de dregatori UE, ca Barroso, van Rompuy, Reding etc. Despre replicile lor d\u00e2mbovitene nici nu se cade a vorbi. Nu merita, caci ceea ce se \u00eendeparteaza de centru nu are nimic de-a face cu un miros diafan. Dimpotriva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cataclismul politic petrecut \u00een vara aceasta \u00een Rom\u00e2nia este, oric\u00e2t ne-ar face placere sa credem contrariul, un simptom si nu o exceptie. Suspendarea presedintelui, \u00eenlocuirea ombudsmanului, substituirea celor doi sefi ai camerelor Parlamentului, organizarea referendumului, reactia masiva si partizana a unor institutii mediatice occidentale de prestigiu, presiunea diferitelor instante si a unor lideri UE, interventia&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vara-de-la-bucuresti-in-context-european\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vara de la Bucuresti \u00een context european<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-13673","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":975,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13673","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13673"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13673\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13673"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13673"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13673"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}