De c\u00e2nd criza economica se eternizeaza, bogatii (marii financiari, marii speculatori, marii patroni, marii hoti\u2026) nu prea mai sunt nici iubiti, nici respectati si nici temuti, cel putin asa se \u00eentelege din protestele sociale si politice din Europa. Naturi sensibile la umorile populatiilor saracite, i-a cuprins un vag sentiment de nedreptate, de ingratitudine. \u00cen Statele Unite, prapastia dintre cei 99% si cei 1% care au acaparat bogatia a fost oarecum estompata de un alt procentaj lansat \u00een campania electorala, cel de 47% dintre americani care sunt prea saraci sa plateasca impozite si conteaza \u00een viata pe ajutorul statului; ceea ce, la o privire mai atenta, trimite la aceeasi prapastie abisala dintre bogatii si saracii Pam\u00e2ntului Fagaduintei. \u00cen Franta, hotar\u00e2rea guvernului socialist de a impozita cu 75% veniturile care depasesc un milion de euro i-a emotionat, i-a stupefiat, i-a panicat pe miliardari si pe milionari, c\u00e2tiva si-au facut deja valizele pentru Belgia sau Marea Britanie, unde ingratitudinea e \u00eenca acceptabila. O neliniste profunda si amenintatoare i-a cuprins si pe bogatii Qu\u00e9becului dupa primele masuri de justitie sociala, altminteri destul de timide, ale noului guvern social-democrat. Bogatii Greciei, poate si cei ai Spaniei si ai Portugaliei, si-au transferat de mult conturile \u00een Elvetia sau \u00een paradisurile fiscale.
\nN-au fost ei, bogatii, prea mult iubiti si respectati niciodata, dar deceniile de prosperitate ale Occidentului i-au facut daca nu mai simpatici, cel putin suportabili. Teama si-a mai pierdut si ea din intensitate, dar a ramas, insidioasa, ei sunt cei care conduc lumea, ei au p\u00e2inea si cutitul. O savanta si insistenta propaganda c\u00e2nd le atribuie merite personale exceptionale, c\u00e2nd \u00eei \u00eembalsameaza de-a dreptul ca genii, ca singurii creatori de progres, de locuri de munca si de bogatie, ca vizionari fara de care umanitatea n-ar fi ceea ce este. Nu intra, \u00een aceste legende fabricate pentru uzul vulgului si nu lipsite de un apasator substrat ideologic, regii, printii, printesele si aristocratii Europei, monarhii si emirii din Golf, sultanul din Brunei, pe scurt, cei pe care, din traditie sau dintr-un prost-gust folcloric si atavic, istoria se \u00eencapat\u00e2neaza sa-i pastreze. Ce-i drept, la televizor, \u00een presa cancanista si, deseori, chiar si \u00een cea pretins serioasa, dau bine, impresioneaza, destind, trezesc invidii, amuza si cei care tin umanitatea si progresul ei pe umerii lor puternici, si cei pe care fotografii \u00eei surprind \u00een posturi lejere, de persoane obisnuite, normale, de muritori de r\u00e2nd. Dar mult mai bine pentru defularea plebei si anihilarea pulsiunilor ei negative, nocive bunului mers al societatilor, da specia aparte, bizara, o anomalie stridenta a societatii de consum si de spectacol, a milionarilor sportivi sau muzicieni.
\nFiecare visator, fiecare naiv, fiecare ambitios sau sarac cu duhul care nu s-a nascut cu o lingurita de argint \u00een gura dispune de o lista mai lunga sau mai scurta de modele de bogati, de idoli ce-i acompaniaza fantomatic \u00een viata, le hranesc frustrarile, resemnarile, obsesiile. Bogati si saraci au existat dintotdeauna si vor exista vesnic, e prima lectie de viata, se transmite cu laptele mamei. A doua ar fi, dar asta vine cu timpul si trebuie \u00eenvatata cu rezerve serioase, ca democratia si capitalismul mai dreg c\u00e2t de c\u00e2t inegalitatile si injustitiile sociale. Ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat c\u00e2t de c\u00e2t p\u00e2na ce fiorosul si ticalosul dusman, comunismul, s-a autocondamnat. De atunci a \u00eenceput dezmatul capitalist. De atunci, numarul miliardarilor si al miliardelor pe care le detin, al milionarilor si al milioanelor creste de la un an la altul, si tot de atunci, de la un an la altul, creste si numarul saracilor. Criza care-si continua ravagiile este rezultatul acestei aberatii a unui sistem financiar oligarhic salvat pretutindeni \u00een Occident cu bani publici – capitalismul, de fapt. De orice culoare politica sunt sau vor fi guvernele tarilor europene si oricine va fi presedintele Statelor-Unite, doar populatiile vor plati pentru perpetuarea sistemului si a dezmatului sau, chiar daca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd vor iesi revoltate \u00een strada si vor strica, nerecunoscatori, linistea bogatilor.
\nAvem si noi, rom\u00e2nii, miliardarii si milionarii nostri, suntem si noi \u00een r\u00e2ndul lumii, au si ei acelasi farmec suspect, inconfundabil, care vine odata cu bogatia nerusinata. Stim si nu prea stim cum s-au \u00eembogatit aproape peste noapte, cum au jefuit ce s-a putut jefui \u00een tara si cum \u00eesi traiesc existenta de huzur, dar ocupati fiind p\u00e2na peste cap cu politica si cu ispravile amestecate ale frumoaselor noastre nabadaioase nu-i prea bagam \u00een seama dec\u00e2t o data pe an, c\u00e2nd li se numara banii. Sau c\u00e2nd mor \u00een \u00eemprejurari ciudate. Sau c\u00e2nd fug sa li se piarda urma. Sau c\u00e2nd vor sa cumpere ce s-a mai scos la v\u00e2nzare din ce-a mai ramas nefurat sau nev\u00e2ndut strainilor pe nimica. Sau c\u00e2nd aflam ca printre ei se afla, cine-ar fi crezut ca asa ceva e posibil \u00een Rom\u00e2nia de azi?, si un literat aflat \u00een gratii prezidentiale. \u00cen afara de c\u00e2tiva cu morga si t\u00e2fna care stiu sa se \u00eembrace, sa fumeze trabucuri si sa lege doua vorbe, fara sa le st\u00e2lceasca, despre soarta fericita a tarisoarei care i-a facut pe ei capitalisti, ceilalti o suta sau trei sute sunt, iertata fie-mi candoarea, de un pitoresc at\u00e2t de pronuntat, at\u00e2t de rom\u00e2nesc, at\u00e2t de periferic, ca este imposibil sa-i privesti si sa-i asculti mai mult de c\u00e2teva clipe fara sa te \u00eentrebi daca nu cumva visezi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De c\u00e2nd criza economica se eternizeaza, bogatii (marii financiari, marii speculatori, marii patroni, marii hoti\u2026) nu prea mai sunt nici iubiti, nici respectati si nici temuti, cel putin asa se \u00eentelege din protestele sociale si politice din Europa. Naturi sensibile la umorile populatiilor saracite, i-a cuprins un vag sentiment de nedreptate, de ingratitudine. \u00cen Statele… Cite\u0219te mai mult »Farmecul suspect al bogatilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8385,8387,8386],"class_list":["post-13670","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-marii-financiari","tag-marii-patroni","tag-marii-speculatori"],"views":973,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13670","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13670"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13670\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13670"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13670"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13670"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}