Prima lectie despre aceasta veche si statornica obsesie nationala \u2013 imaginea Rom\u00e2niei \u2013\u00a0 am primit-o, demult, \u00eentr-un tren de noapte ce venea din Cluj spre Bucuresti, de la un ziarist american. \u00cel cunoscusem cu c\u00e2teva zile \u00een urma, \u00eentr-un \u201ecadru organizat\u201c, pentru a folosi sintagma vremii, la Asociatia Scriitorilor. Aceasta, \u00eempreuna cu \u201eTribuna\u201c,\u00a0 revista la care lucram, \u00eesi aveau sediul chiar \u00een centrul orasului si, nu de putine ori, strainii care vizitau Clujul, de obicei ziaristi, universitari si diplomati marunti,\u00a0 se opreau si pe la noi. Eram t\u00e2nar, fara prejudecati si mai ales fara spaime si retineri, asa \u00eenc\u00e2t seful de atunci al revistei, Dumnezeu sa-l odihneasca, tinea de fiecare data sa ma avertizeze: \u201eBaga de seama ce vorbesti. Ei pleaca, iar noi ram\u00e2nem cu astia pe cap!\u201c \u201eAstia\u201c fiind securistii si activistii care aveau o grija: \u201esa nu le facem probleme\u201c. \u201eDec\u00e2t sa pl\u00e2nga copiii mei, mai bine sa pl\u00e2ngi tu si ai tai!\u201c era principiul de la care nu se abateau niciodata. Sigur, multa vreme nu i-am dezamagit, stiam cu totii ca sala mare a Asociatiei era bine pregatita pentru asemenea \u00eent\u00e2lniri, \u00een\u00a0 plus, seful meu, obsedat de microfoane, nu uita sa ne aminteasca mereu unde ne aflam: \u201eDe aici comunici direct cu Vaticanul!\u201c Se spunea despre el ca,\u00a0 la o vizita oficiala la Moscova, \u00eenainte de a-si despacheta lucrurile, a trecut la cautarea microfoanelor din camera ce i se repartizase la un hotel celebru unde erau cazati rom\u00e2nii. Ca \u00eentotdeauna,\u00a0 \u00eesi luase cu el c\u00e2teva oglinzi de dimensiuni diferite si, dupa ce cu mare atentie verifica becurile, candelabrele, \u00eesi ascundea farfuriile, vazele cu flori si canile undeva pe coridor, caci acestea erau certitudini. Apoi, lua oglinda potrivita si cu ea, asezata pe un pantof, cerceta pe sub calorifere cu speranta ca le va da o lectie kaghebistilor. Si, asa cum se asteptase, rabdarea\u00a0 i-a fost, \u00een cele din urma, rasplatita: sub un calorifer a descoperit un cablu suspect care \u00eempreuna cu teava caloriferului strabateau peretele.\u00a0 Si pentru ca nu putea fi dec\u00e2t cablul microfoanelor, a scos brisca si l-a taiat, si-a securizat, adica, \u00eencaperea! Fericit ca le-a tras-o kaghebistilor, s-a \u00eembracat cu grija si a cobor\u00e2t \u00een holul hotelului, unde avea \u00eent\u00e2lnire cu restul delegatiei si cu gazdele. Aici, o galagie si o agitatie nemaipomenite: uriasul candelabru ce dadea personalitate holului cazuse, se facuse praf si nimeni nu \u00eentelegea cum a fost posibil. \u201eVreun t\u00e2mpit i-o fi taiat cablul ce-l sustinea!\u201c si-a dat cu parerea si seful delegatiei rom\u00e2ne, dupa care s-au dus cu totii la Uniunea Scriitorilor sa se informeze reciproc despre stadiul construirii socialismului si comunismului \u00een cele doua tari fratesti. Mult timp n-am aflat cum s-a sf\u00e2rsit povestea si care au fost concluziile vizitei \u00een Uniunea Sovietica, dar mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd relatiile fratesti nu mai erau chiar at\u00e2t de fierbinti, la un pahar, avea sa marturiseasca sincer: \u201eN-am recunoscut nimic,\u00a0 ca doar am mers cu g\u00e2nduri bune, sa \u00eenvatam din experienta lor, iar cutitul l-am aruncat \u00een r\u00e2u fara sa ma fi observat cineva. Mai mult, s-a vazut ca si la microfoane erau mult mai priceputi\u201c.
\nSigur, nici ziaristul american n-a fost lasat de capul lui.\u00a0 Se \u00eentelege, \u00eensa, ca\u00a0 la r\u00e2ndul sau nu i-a scapat din ochi pe\u00a0 \u00eensotitorii de vagon, care erau cam agitati si din timp \u00een timp,\u00a0 spre hazul nostru, se interesau daca nu mi-e somn. \u201eFoarte politicosi,\u201c a\u00a0 remarcat el. \u201eT\u00e2mpiti, am spus. Ei stiu prea bine ca nu detin nici un secret, ca sunt un biet scriitoras care \u00eenca nu \u00eensemn mare lucru!\u201c \u201eDar poti ajunge celebru peste noapte, caci ai o arma de care se tem: cuv\u00e2ntul. \u00cemi poti da vreun articol \u00eempotriva lor, un manuscris, o carte refuzata de cenzura, de exemplu. Altminteri, un ziarist experimentat nu are nevoie sa discute cu nimeni pentru a-si face o imagine exacta despre o tara. Nu trebuie dec\u00e2t sa vada vitrinele, trotuarele pline de scuipati si de h\u00e2rtii, chipurile oamenilor, felul \u00een care sunt \u00eembracati. Este suficient sa-i studieze\u00a0 cum man\u00e2nca si ce man\u00e2nca. Sau sa urmareasca doar c\u00e2teva ore programele televiziunii, sa cerceteze ce carti sunt \u00een librarii, ce autori…\u00a0 Nu vreau sa te jignesc, dar vagonul acesta, asa cum este el, tradeaza mai bine ca orice imaginea tarii tale. Ai vazut cum arata toaleta? Dar cearsafurile?\u00a0 Ma tem sa pun capul pe perna… E destul sa privesti\u00a0 matura! Iar ei se uita la noi, fumeaza, arunca mucurile de tigara l\u00e2nga. Din pacate, asta este tara ta. Oricine se\u00a0 poate apleca sa puna o h\u00e2rtie la cos. De ce nu o fac? Asemenea lucruri poti vedea si la noi, nu neg. Dar tarile puternice sunt magnetul, voi, pilitura de fier. Noi scriem istoria, voi o \u00eenvatati asa cum am scris-o.\u201c Fireste, discutia a fost mult mai lunga si mai complicata. Vorbeam am\u00e2ndoi fara nici o retinere, trenul mergea \u00eencet, mai \u00eencet dec\u00e2t acele ceasornicului pe care-l consultam din ce \u00een ce mai rar. \u00censotitorii\u00b4s-au culcat \u00eenaintea noastra. Nu-l vorbisem de rau pe \u201ecel mai iubit fiu al poporului\u201c, ci ne limitaseram la mizerie, la firele de par de pe perne, la geamurile care nu se \u00eenchideau, la absenta apei de la toaleta, cum, de altfel, \u00eei atrasesem atentia unuia dintre ei. \u201eDar ce, suntem la Washington?, mi-a ripostat unul. Sa stea, dracului, la ei acasa!\u201c \u201eCaci, la noi, poti sa faci pipi oriunde, nu?\u201c, m-am interesat, si el mi-a raspuns fara sa ezite: \u201eCa-i fi vreun grangure de care n-am auzit? Uite-asa sunt trenurile noastre, asa ca data viitoare sa iei avionul!\u201c C\u00e2t despre ziarist, trebuie sa recunosc\u00a0 cu toata sinceritatea ca atunci, pe loc, l-am ur\u00e2t din toata inima, si el si-a dat imediat seama ca ma situasem pe o nefireasca pozitie de aparare. \u201eRom\u00e2nia nu e numai…\u201c am \u00eencercat sa \u00eentretin dialogul, si el m-a \u00eentrerupt obosit: \u201eVrei sa vorbim despre hotii de la aeroport? Despre fetele care se dau pe o pereche de ciorapi?\u00a0 Cu astia te \u00eent\u00e2lnesti \u00eenainte de a ajunge la Manastiri, \u00een Moldova, unde, de altfel, te calca pe picioare cersetorii\u201c.
\nCu sau fara argumentele mele, pentru cei ca el, Rom\u00e2nia era asa cum mi-o descrisese,\u00a0 desi, multa vreme, am refuzat sa accept ca avea dreptate. Dincolo de tot ce stiam si simteam,\u00a0 mai era o alta Rom\u00e2nie, a mea si, mai t\u00e2rziu, peste ani, am gasit, cred, cuvintele potrivite pentru a spune ce cred si ce simt despre ea.\u00a0 \u00cen aceasta tara, asa cum era si este ea, mi-am facut studiile, si nu orice studii, si sunt deplin constient ca, fara ajutorul ei, probabil ca n-as fi trecut de cele patru clase obligatorii. Mai mult, aceasta tara mi-a pus la dispozitie aproape toate cartile necesare, dorite sau numai visate\u00a0 si, se \u00eentelege, chiar si dascalii care, la timpul potrivit, \u00een ciuda nesf\u00e2rsitelor interdictii, m-au \u00eenvatat ce sa aleg. \u00cen Rom\u00e2nia, cu toti securistii, activistii si turnatorii ei, mi-am publicat romanele si am \u00eenvatat ca nimic nu se obtine fara lupta si ca fiecare \u00eenfruntare sau clipa \u00eeti poate hotar\u00ee destinul pe termen lung. Asadar, sunt, at\u00e2ta c\u00e2t sunt, pentru ca am \u00eenvatat sa lupt pe acest teren accidentat unde,\u00a0 dincolo de multe altele, se afla mormintele parintilor si ale tuturor celor ce i-au precedat de vreo sapte veacuri. Aici mi s-au nascut copiii si tot aici mi s-a parut ca ar fi\u00a0 locul cel mai bun sa traiesc. Ca medic, as fi avut posibilitatea sa lucrez oriunde, ba chiar \u2013 contaminat de Aldous Huxley, de cercetarile facute \u00eempreuna cu dr. Osmond \u2013 sa-mi continui aprofundarea acestor studii care ma fascinasera \u00een tinerete. Dar, oric\u00e2t ar parea de ciudat sau de nechibzuit, nu am parasit tara, pentru ca m-am simtit obligat sa-mi platesc o datorie pe care nu mi-a cerut-o nimeni. Si pentru care m-am pregatit cum am stiut mai bine. Am facut tot posibilul sa-i cunosc pe c\u00e2tiva dintre performerii acestui timp pentru a verifica daca ma aflu pe o pozitie morala corecta, daca simt cu adevarat pulsul vremii \u00een care traiam. Dar l-am simtit doar pentru mine, caci peste ceea ce am construit \u00eentr-un deceniu si jumatate \u2013 o institutie complexa, cum nu au \u00een lume dec\u00e2t c\u00e2teva tari \u2013 se \u00eentinde coplesitor sentimentul zadarniciei. Cu banii ICR-ului, presedintele si-a platit laudatorii, ca doar nu dadea din leafa domniei sale, mai ales ca nu raspunde nici macar\u00a0 \u201e\u00een fata Marii Adunari Nationale\u201c. De altfel, cu mult \u00eenaintea ambasadorului american, a descoperit un amanunt esential pe care-l stiau doar comunistii: ca \u201etirania majoritatii trebuie sa fie controlata de catre ratiune\u201c, iar la noi numele ratiunii \u00eel stie oricine, caci are sediul la Cotroceni.\u00a0 Daca tot nu a aflat ca literatura rom\u00e2na este mult mai mult dec\u00e2t ce stie domnia sa,\u00a0\u00a0 cu miliardele\u00a0 cheltuite pe gloria unui candidat putea sa-si cumpere de-a dreptul un laureat Nobel, o celebritate mondiala incontestabila.\u00a0 \u00cen fotbal, se practica de mult astfel de tranzactii, la fel si \u00een politica, unde antrenorii ne sunt foarte bine cunoscuti: Barroso, Merkel, Reding etc. O tara pentru o str\u00e2ngere de m\u00e2na si o poza \u00een grup nu e de lepadat. Caci \u00eenainte de a iubi Europa, presedintele nostru ar fi fost obligat sa iubeasca Rom\u00e2nia\u00a0 care, p\u00e2na\u00a0 nu demult, p\u00e2na la referendum, adica, a fost ignorata.\u00a0 O tara careia, vorba lui Daniel Morar, \u201ei-ar fi putut face si mai multe daca nu l-ar fi \u00eempiedicat Constitutia\u201c. Dar, pentru ca am pomenit\u00a0 de cresa prezidentiala, trebuie sa spun ca, parcurg\u00e2nd blogul domnului Victor\u00a0 Ponta, m-a uimit identitatea de gusturi presedinte \u2013 premier: Cartarescu! Nici nu se putea altfel. Unde se \u00eensala am\u00e2ndoi, este ca nici macar ideologia nu-i desparte. La noi, dreapta si st\u00e2nga sunt \u00een realitate simple speculatii teoretice.\u00a0 Pentru multi dintre cei care fac parte din gruparea cunoscutului scriitor, a fi de dreapta tine de m\u00e2na cu care iau banii. Doar at\u00e2t. Textul premierului, asa cum l-am priceput eu, este semnul\u00a0 ca intelectualii lui Basescu ar putea avea viitorul asigurat. Sper din toata inima ca aceste coincidente sa se opreasca aici.\u00a0 Desi, \u00een c\u00e2teva pozitii importante, am vazut ca prostii lor sunt \u00eenlocuiti cu si mai prostii nostri. O democratie veritabila nu se poate consolida cu smecheri, inculti, bisnitari si gargaragii. Cu paraziti aflati mereu \u00een cautarea unui c\u00e2ine care sa-i treaca strada. Am o rezerva nesf\u00e2rsita de admiratie pentru cineva care ar \u00eenvata \u00een sf\u00e2rsit sa \u00eentrebe, sa spuna nu c\u00e2nd este cazul si sa stie ca, \u00eenaintea\u00a0 guvernantilor de azi, pe scaunele lor, au stat nu numai javre si lichele, ci si niste sfinti care au facut Rom\u00e2nia Mare. Si carora nu le-a fost rusine sa spuna ca sunt rom\u00e2ni… Ma simt anacronic \u00eentr-o lume sarita din balamale careia nu-i pasa de propriul ei viitor: s-a \u00eencredintat prostilor si acum nu mai are puterea sa scape de ei si de putoii galagiosi care au descoperit ca drumul spre… Tipperarry, daca faci galagie, se poate scurta.\u00a0 C\u00e2ndva, nu-mi amintesc\u00a0 exact unde anume, Gramsci pomenise un proverb african: \u201eDaca mori, \u00eeti mai ram\u00e2ne o sansa. Daca esti prost, nu \u00eeti mai ram\u00e2ne niciuna\u201c. Treaba valabila \u00een Africa, dar nu si la noi. M-am g\u00e2ndit deseori la ziaristul american. Rom\u00e2nia mea a ramas aceeasi. Dar Rom\u00e2nia lui arata mult mai rau: o taraba de pe care s-a furat tot.\u00a0 P\u00e2na si trenul bicisnic \u00een care ne gaseam, \u00een comparatie cu unele dintre cele care circula azi, pare un adevarat tgv!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prima lectie despre aceasta veche si statornica obsesie nationala \u2013 imaginea Rom\u00e2niei \u2013\u00a0 am primit-o, demult, \u00eentr-un tren de noapte ce venea din Cluj spre Bucuresti, de la un ziarist american. \u00cel cunoscusem cu c\u00e2teva zile \u00een urma, \u00eentr-un \u201ecadru organizat\u201c, pentru a folosi sintagma vremii, la Asociatia Scriitorilor. Aceasta, \u00eempreuna cu \u201eTribuna\u201c,\u00a0 revista la… Cite\u0219te mai mult »Pe-o gur\u0103 de rai…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,4950],"class_list":["post-13666","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-imaginea-romaniei"],"views":2163,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13666","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13666"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13666\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13666"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13666"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13666"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}