Cu numarul 8 din august 2012 revista \u201eConvorbiri literare\u201c ajunge \u00een noua serie la numarul 200, \u00eemplinind 17 ani noi, fara \u00eentrerupere: \u201eEste o performanta, un succes \u2013 se bucura Eugen Simion \u00een mesajul de salut \u2013 \u00eentr-o viata literara unde revistele apar repede si mor tinere\u201c. \u00cen v\u00e2rsta de 17 ani, juna revista de azi are \u00een spate mostenirea muncii si a reputatiei c\u00e2stigate \u00een cei 145 de ani de corifeii Junimii si de generatiile care le-au urmat prelu\u00e2nd revista din m\u00e2inile lor. \u00cen editorialul sau, redactorul sef de astazi,\u00a0 Cassian Maria Spiridon, insista asupra ideii pretioase ca \u00eentreprinderile monumentale si durabile, cele la care visa si genialul Calinescu, sunt opere colective ale generatiilor creatoare \u00eentinse pe durate mari de timp si compara ilustra revista ieseana de la 1867 cu marile catedrale ale Evului Mediu, \u00eencep\u00e2nd cu constructia Catedralei din Canterbury, care a durat din 1060 p\u00e2na \u00een 1503, mai bine de patru secole, urm\u00e2nd Catedrala din Koblenz, Sankt Kastor, care s-a \u00eenaltat \u00eentre secolele XII-XIV, Catedrala din Chartres, terminata \u00een ceva mai mult de un secol si Notre-Dame care a durat aproape un secol: \u201eEste de natura evidentei ca generatii \u00eentregi s-au succedat \u00eentre momentul saparii fundatiei si cel al \u00eenchiderii ultimei cupole\u201c. Ca sa faca ideea si mai convingatoare da si exemplul catedralei neterminate de la Barcelona, vestita Sagrada Familia a lui Antoni Gaud\u00ed, care semneaza \u00een1884 primul\u00a0 document de proiect al monumentalei catedrale, pentru ca, \u00een ultimii ani ai vietii sa pregateasca o continuare rationala a bisericii, despre care a afirmat ca va putea fi completata \u00een aproximativ 200 de ani! \u201e\u00cenceputa la 1882, din calculele lui Gaud\u00ed Sagrada Familia va fi finalizata pe la 2250. Urmasii urmasilor nostri \u2013 apreciaza Cassian Maria Spiridon \u2013 vor avea bucuria de a se \u00eenchina \u00een marele templu, materializat asa cum l-a visat arhitectul\u201c. Un arhitect pe c\u00e2t de genial, pe at\u00e2t de bizar \u00een visul de maretie trufasa proiectat \u00een planurile si plansele sale. Potrivita pentru a sugera monumentalitatea indiscutabila a institutiei culturale reprezentata de \u201eConvorbirile literare\u201c ale Junimii preluate, ca o stafeta, de m\u00e2inile generatiilor care au venit dupa ea, comparatia este \u00eensa relativ inadecvata din unghiul actiunii si al activitatilor desfasurate sub cupola \u201ecatedralei\u201c iesene, o catedrala ramasa departe de fumul de tam\u00e2ie si de conditia smerita si pacifica a unui templu sau loc de \u00eenchinaciune. Dimpotriva, odata cu revista \u201eConvorbiri literare\u201c si cu \u201espiritul junimist\u201c, \u00een cultura rom\u00e2na \u201es-a dat drumul\u201c la critica si la scoaterea zeilor falsi, suspecti de impostura, din templul literar. Monumentalitatea revistei provine din si consista \u00een efectele \u201ecriticismului maiorescian\u201c. Rationalismul salubru al celui dint\u00e2i critic rom\u00e2n reprezinta mostenirea cea mai fertila si mai greu de purtat, o mostenire preluata, respectata si \u00eembogatita de generatiile critice care i-au succedat. Semnul sub care s-a \u00eenaltat \u201ecatedrala\u201c \u201eConvorbirilor literare\u201c acesta este, marturisit de \u00eensusi fondatorul ei: \u201eUsoara sau nu \u2013 va spune el \u00een \u00abObservari polemice\u00bb \u2013 critica a fost si va ram\u00e2ne o lucrare necesara \u00een viata publica a unui popor. \u00centelegerea raului este o parte a \u00eendreptarii. Din acest punct de vedere, \u00eenfiintarea unei reviste cu o tendenta critica mai pronuntata ne pare a \u00eemplini un gol lasat \u00een mica noastra miscare literara\u201c. Mica, dar cu at\u00e2t mai plina de \u201ebetia de cuvinte\u201c care lasa impresia ca \u00een \u201emica noastra miscare literara\u201c geniile nationale se calca pe picioare si ca \u00een ea \u201enu se afla dec\u00e2t poeti si prozaisti admirabili, \u00een genere capete de genii\u201c. Din aceasta dezvrajire rationalista si critica ies \u201e\u00cen contra directiei de astazi \u00een cultura rom\u00e2na\u201c \u201eO cercetare critica asupra poeziei rom\u00e2ne de la 1867\u201c, fulminantul \u201e\u00cen laturi!\u201c si alte contributii critice care fac gloria \u201eConvorbirilor literare\u201c, a Junimii si a \u201ecriticismului junimist\u201c. Catedrala cedeaza locul unui Institut national de combatere a imposturii. Si, fireste, al unuia de selectie si promovare realista si eficienta a valorilor adevarate. \u00cen privinta operei monumentale la ridicarea careia concura eforturile reunite si \u00eendelungate ale multor generatii de a duce zidul \u00eenceput p\u00e2na la \u00eemplinirea lui efectiv \u2013 ce sa spunem? Traditia noastra e, \u00een general, o traditie a demolarii mai tuturor \u00eenceputurilor, iar actualitatea confirma cu asupra de masura si cu satisfactie nedomolita acest mit al \u00ab\u00eenaintarii\u00bb prin stergerea trecutului: \u00abcei ce vin\u00bb azi dar\u00e2ma \u00eentruna ce-au \u00eenceput ieri cei dinaintea lor pentru ca m\u00e2ine sa o luam de la capat. \u00cen aceste conditii, nici vorba sa putem pricepe vreodata raspunsul lui Mao Tze Dun care, \u00eentrebat asupra Revolutiei Franceze din urma cu doua secole raspundea medit\u00e2nd chinezeste ca \u00abe prea devreme sa ne pronuntam\u00bb! Iata c\u00e2te motive pentru care cu siguranta \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 17 ani a noilor \u00abConvorbiri literare\u00bb reprezinta o reala performanta, rara \u00een istoria scurtelor vietuiri ale institutiilor rom\u00e2nesti\u201c. \u201eRevista \u00abConvorbiri literare\u00bb a reusit \u00een lunga ei viata \u2013 noteaza sintetic \u00een cuv\u00e2ntul sau de salut Solomon Marcus \u2013 sa devina o publicatie culturala totala, \u00een care se afla alaturi curente de g\u00e2ndire dintre cele mai diverse, traditia si modernitatea, localul si globalul, convulsiile prezentului si linistea reflectiei care ia distanta fata de contingent. Totul, \u00een spiritul Junimii maioresciene\u201c. Abstragerea din contingent \u2013 iata o ghilotina care a cazut peste multe capete, carti si reviste rom\u00e2nesti dupa \u201eeliberarea\u201c de la 23 august 1944. \u201eConvorbiri literare\u201c au reaparut din cenusa propriei glorii abia \u00een 1970 rec\u00e2stig\u00e2ndu-si stralucirea \u00een numai patru ani (1972-1976) sub bagheta prozatorului Corneliu Stefanache, pentru ca, dupa un alt \u201econtingent\u201c care a \u00eempiedicat-o sa apara vreo doua luni de la granita anilor 1989-1990, sa reapara la 15 februarie 1990 sub redactia lui Alexandru Dobrescu si predata ori silita sa se predea din decembrie 1995 actualei conduceri \u00een frunte cu redactorul sau sef, Cassian Maria Spiridon. O istorie vie si o viata zbuciumata, \u00een care linistea reflectiei s-a sustras, asimil\u00e2ndu-le \u201econvulsiilor prezentului\u201c, lu\u00e2ndu-si distanta\u00a0 necesara fata de contingent: aceasta linie de conduita seculara a facut din \u201eConvorbiri literare\u201c \u201eo publicatie culturala totala\u201c, asa cum cu drept temei spune Solomon Marcus. Totala \u2013 adica deschisa dialogului cultural, permeabila controverselor, echilibrata \u00een lupta dintre contrariile actualitatii, o actualitate, azi mai contondenta ca oric\u00e2nd si \u00een forme nicic\u00e2nd \u00eent\u00e2lnite. Cum izbuteste revista sa se sustraga cu succes acestui \u201econtingent\u201c ur\u00e2t, actualitatii atacurilor la persoana si polemicelor necordiale, \u201erazboaielor\u201c care se duc si din cazematele publicatiilor culturale de azi \u2013 este probabil un secret de fabricatie datorat celor ce-i asigura buna aparitie printre transeele si fronturile de lupta de pe c\u00e2mpul literar. Fapt este ca revista totala de la Iasi straluceste printr-un echilibru general foarte bine mentinut \u00een conditiile \u00een care, precum spune Virgil Nemoianu, \u201eprin \u00abConvorbiri literare\u00bb a avut loc cu adevarat o restauratie, tocmai asa cum ar fi fost de dorit sa de petreaca pe plan socioistoric amplu, la nivelul \u00eentregii tari. \u00abConvorbiri literare\u00bb a reluat deschis si viguros linia stramosilor si initiatorilor revistei, linia junimista, cea a unui conservatorism luminat.<\/p>\n
Revista nu se teme de \u201eincorectitudine politica\u201c, ea face loc unor voci tinere sau v\u00e2rstnice care vorbesc \u201e\u00eempotriva curentului\u201c. Revista \u00eesi auto-impune o anume tinuta, anume maniere, fara sa caute sa se gudure pe l\u00e2nga modelele si moravurile banalitatilor zilei. Revista gaseste un bun echilibru \u00eentre stiintific-intelectual si literar-imagistic (…) Revista nu cauta sa fie spectaculoasa sau stralucitoare, ci numai \u201esolida, substantiala, demna, serioasa\u201c. Si, din nou, Virgil Nemoianu revine \u00een salutul sau calm (cuv\u00e2nt preferat de autorul \u201eCalmului valorilor\u201c!), analitic la \u201eechilibrul general al revistei, modul calm \u00een care a stiut sa-si defineasca o personalitate autonoma. Cam asa ne asteptam \u00eendata dupa 1989 sa se contureze \u00eentreaga societate: \u00een economie, \u00een institutii, \u00een idei, \u00een cultura\u201c. Sa spunem doar ca visul unei societati construite ca o revista culturala e o curata utopie, si sa rasfoim, \u00een fuga, \u201eutopia\u201c cartii pe care o avem \u00een fata, o carte de peste 300 de pagini cum este azi \u201eConvorbiri literare\u201c. Confirm\u00e2nd observatia lui Solomon Marcus conform careia o \u201erevista totala\u201c este asa \u00eentruc\u00e2t \u00een ea \u201ese afla alaturi curente de g\u00e2ndire dintre cele mai diverse\u201c, revista ieseana face loc \u00een paginile ei si unor articole si studii cu titluri ca \u201eDistributism, ortodoxie si \u201emodelul bizantin\u201c\u201e (Ovidiu Hurduzeu), \u201eConvorbirile mintii cu ratiunea\u201c, despre Sf\u00e2ntul Macarie Egipteanul, Maxim Marturisitorul, Dionisie Areopagitul si distinctiile observate de un Dumitru Staniloae \u00een \u201eTeologia morala ortodoxa\u201c (Anton Adamut)\u00a0 \u201eCunoastere si obnubilare\u201c, despre cunoasterea mistica si \u00eentruc\u00e2t ne absolva ea de suspiciunea rationalista (Camelia Leonte), \u201eSalvarea poporului este legea suprema\u201c, \u00een care \u00eentr-un studiu de doua pagini autorul o ia de departe, de la legea celor XII Table, ideea centrala a Dreptului public roman, trece prin secolul VI \u00ee.Hr. c\u00e2nd Sun Tzu scria \u00een China tratatul sau \u201eDespre Razboi\u201c, pentru a ajunge la concluzia ca \u201etrebuie \u00eenteles ca omul, exist\u00e2nd \u00een cadrul unui popor, nu poate fi ocolit ca sursa a legii supreme\u201c (Caius Traian Dragomir) sau \u201eGreseala \u00een care ne aflam\u201c, despre \u201eOmul care a \u00eenteles tri-unitatea autonomiilor care ar forma un organism social dupa chipul si asemanarea tri-unitatii divine, Rudolf Steiner (care) a explicat cel dint\u00e2i ca ne aflam, potrivit logosului evolutionar al omenirii, \u00eentr-o era intelectualista…\u201c (Ioan Buduca). Sa notam mai departe ce facea \u00een aceasta \u201eera intelectualista\u201c un intelectual, bunaoara dl Vladimir Tismaneanu, intelectual matur despre care scrie un t\u00e2nar si stralucit intelectual conservator de azi, Mircea Platon. Iata ce scrie Mircea Platon ca scria \u00een rapoartele sale Vladimir Tismaneanu: \u201e\u00cen 1989, pentru americanii informati de Vladimir Tismaneanu, Brucan era un respectabil profesor, iar Alexandru B\u00e2rladeanu era un comunist liberal-moderat partizan al reformelor economice. Ambii sustineau \u2013 le spunea Tismaneanu beneficiarilor americani \u2013 drepturile omului. \u00cen 2006, Tismaneanu le spune rom\u00e2nilor ca Brucan era un propagandist, iar B\u00e2rladeanu era un sustinator convins al economiei de comanda si planificarii centralizate, si ca niciunul dintre ei nu era un partizan al pluralismului. Si-a rafinat Vl. Tismaneanu paradigma analitica sau minte dupa cum o cer interesele partidului? Oare \u00een 1989 intermedia mariajul \u2013 sau macar pactul de neagresiune \u2013 dintre americani si factiunea Brucan-Iliescu, \u00een vreme ce \u00een 2006 lucra ca ideolog de campanie pentru \u00abanticomunistul\u00bb Basescu, ajuns \u00eentre timp preferatul ambasadei americane la Bucuresti?\u201c. Plin de interes, articolul-studiu semnat de t\u00e2narul conservator Mircea Platon poate fi si un pic nedrept cu dl Vladimir Tismaneanu, care niciodata nu minte, ci doar spune ceea ce g\u00e2ndeste \u00een momentul respectiv, \u00een diferitele momente ale evolutiei sale ca om si ca intelectual. E nedrept Mircea Platon si c\u00e2nd pretinde ca un intelectual sa-si mentina cu dintii consecventa punctului de vedere chiar (!) si atunci c\u00e2nd se adreseaza unor \u201epublicuri\u201c diferite si, mai ales, \u00een \u201etimpuri\u201c (momente) diferite: experienta ne \u00eenvata ca fiecarui public trebuie sa-i spui ce-i place sa auda si ce este profitabil (pentru cine?) sa asculte \u00een momente deosebite din istoria acelui public. Consecventa? O vorba de \u201ed\u00e2nsii\u201c inventata… Chestionat asupra teoriei \u201emutatiei valorilor\u201c sau asupra felului cum trebuie sa fie omul \u00een viata si \u00een lume, E. Lovinescu ar fi raspuns ca \u201enumai boul este consecvent\u201c. Intelectualul nu este bou. \u00cen numarul aniversar al \u201eConvorbirilor literare\u201c mai sunt numeroase alte contributii de un interes maxim. As nota mai \u00eent\u00e2i o remarcabila proza memorialistica \u201ePraful si pulberea\u201c, semnata de Ioan Florin Stanciu, pentru mine, recunosc cu rusine, un autor necunoscut. Necunoscut, dar exceptional \u00een evocarea si descrierea \u201elumii prin care a trecut\u201c, a \u201evecinilor\u201c despartiti doar de un gard de uluci dar traind\u00a0 \u00een doua lumi complet etanse, diferite si adverse. Cine si ce i-a \u201edespartit\u201c si cum \u00eesi vorbesc, peste gard, \u201evecinii\u201c acestia \u00eentr-un sat din Delta despartiti de un Canal si de \u201elupta de clasa\u201c mai puternica dec\u00e2t un zid chinezesc cititi \u00een proza exceptionala a lui Ioan Florin Stanciu din \u201eConvorbiri literare\u201c. Proza aceasta, puternica tot at\u00e2t c\u00e2t un roman, se refera la Canal, cel din \u201edrumul fara pulbere\u201c al marelui prozator care-mi promitea \u00eentr-un interviu \u00een anii ’90 sa-si \u201etaie m\u00e2na\u201c cu care a scris acel roman al sau, despre viata fericita a detinutilor care lucrau la Canalul Dunare-Marea Neagra: recuperarea adevarului nu se face, desigur, cu taierea m\u00e2inii unui mare scriitor, dar cu asemenea \u201erestituiri\u201c prozastice precum \u201ePraful si pulberea\u201c de Ioan Florin Stanciu. Sub semnul recuperarii unei mosteniri si al adevarului despre proprietarii de drept ai acestei mosteniri \u00eesi scrie si Dan Manuca prima parte a studiului sau despre \u201eFamilia Hurmuzakestilor\u201c. \u00cen introducerea studiului, eruditul nostru istoric literar semnaleaza un fenomen \u201ecolateral\u201c de furt de patrimoniu, sub forma raptului genealogic: \u201eDe-a lungul istoriei \u2013 scrie Dan Manuca \u2013 au fost numerosi carturari rom\u00e2ni care au apartinut de aceeasi familie, precum Cantemirestii, Vacarestii, Negruzestii, Hasdeii, Pogorastii, Maiorestii s.a.m.d. Nu intru \u00een detalii privind cauzele, ci ma limitez doar la a semnala fenomenul, care nu ne este particular doar noua. Din pacate, la noi a aparut un fenomen care, desi colateral,\u00a0 este totusi \u00eengrijorator, anume \u00eensusirea unor nume celebre de familie de catre persoane care nu au nici un fel de legatura cu acele familii. Fiind vorba de integritatea patrimoniului national, cred ca s-ar cuveni luate masuri drastice de protectie\u201c. Un patrimoniu insuficient protejat, din contra, lasat p\u00e2na de cur\u00e2nd pe m\u00e2na altora, este mostenirea Hurmuzakestilor, celebra familie de promotori ai culturii rom\u00e2ne din nordul Moldovei istorice, respectiv, Bucovina, aflata sub stap\u00e2nire austriaca. Cel mai cunoscut este Eudoxiu Hurmuzachi care \u201ea profitat de bruma de liberalizare \u00eengaduita de imperiu si, printre picaturi, a copiat, la Cernauti, documente referitoare la istoria rom\u00e2nilor aflate \u00een arhivele austriece\u201c. O munca sisifica, sute de mii de documente adunate si copiate dintr-o arhiva ratacita si \u00eemprastiata sub respectiva stap\u00e2nire au fost daruite Academiei Rom\u00e2ne si din ele Ion Slavici a reusit sa editeze 11 tomuri masive. Urmele marilor rom\u00e2ni Hurmuzakesti dintr-o Bucovina austriaca si apoi trecuta sub stap\u00e2nire ucraineana cu puseuri sovine sunt culese de Ilie Luceac, istoric, profesor la Universitatea din Cernauti, si publicate \u00eentr-o exegeza impunatoare, \u201eFamilia Hurmuzaki: \u00eentre ideal si realizare\u201c (Cernauti, Ed. Alexandru cel Bun \u2013 Timisoara, Ed. Augusta, 2000). Despre aceasta exegeza asupra mostenirii culturale a unei mari familii rom\u00e2nesti sub stap\u00e2niri straine scrie Dan Manuca \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c:\u00a0 despre un \u201erapt\u201c ale carui efecte n-au \u00eencetat sa se faca puternic simtite. O forma speciala de furt este si plagiatul: furtul intelectual, la moda p\u00e2na azi, dupa cum stim. Pe marginea unui volum memorabil dedicat plagiatului la rom\u00e2ni, \u201eCorsarii mintii. Istoria ilustrata a plagiatului la rom\u00e2ni\u201c de Alexandru Dobrescu, scrie \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c Constantin Coroiu. \u00cen cartea consacrata gingasului subiect, Alexandru Dobrescu spune ca \u201etoate cazurile celebre de plagiat din cultura europeana, s-au lasat mai degraba descoperite dec\u00e2t au fost nevoite sa se dea prinse\u201c si ca principalii vinovati de prinderea hotilor au fost chiar hotii: din \u201elipsa de profesionalism\u201c! Plagiatorii dovediti cu acte, arata Alex Dobrescu, \u201es-au recrutat dintre novicii breslei, \u00een vreme ce asupra adevaratilor corsari ai mintii nu a planat nici macar umbra vreunei suspiciuni… Prinsii \u00eengroasa r\u00e2ndurile ageamiilor, ale fraierilor, ale novicilor, ale amatorilor, ale veleitarilor, nepriceputi a sterge complet urmele ce-i pot da de gol\u201c. Asadar, plagiatul este o arta, iar plagiatorii \u2013 artisti veritabili. Admit\u00e2nd, de dragul artei!, ca asa este, Constantin Coroiu preia sugestia si duce ideea mai departe scriind, admirabil, \u201ede ce nu l-am asimila pe plagiator, din punct de vedere epic, cu seducatorul fraudulos sau cu impostorul din cutare roman? O istorie sau o biografie sunt \u00eendeobste repovestiri ale unor evenimente si fapte reale, ba, nu de putine ori, chiar stiute, si nu fictiune. Istoricul narator doar ordoneaza si potenteaza povestea si, nu o data, re\u00eentemeiaza un mit. \u00cen cazul de fata mitul plagiatului. Caci exista, fara \u00eendoiala, un mit al plagiatului. De o vechime care o concureaza pe cea a prostitutiei\u201c. Sub acest aspect, cartea discutata nu este o \u201ev\u00e2natoare de vrajitoare\u201c, ci o naratiune istorica, o poveste ce repara gloria unui mit cazut \u00een m\u00e2na ageamiilor: mitul plagiatului profesionist, o adevarata arta… Ajungem departe cu aceasta spectaculoasa \u201ereconsiderare\u201c si recuperare a unei mosteniri ilustre, caci, p\u00e2na la urma, de la epopeile homerice, cronicile medievale ori \u201eUlise\u201c-le lui Joyce si p\u00e2na la cea mai recenta scriere postmodernista, textualista si care recicleaza materiale literare: cartile din carti se fac! Tot o recuperare, de asta data a unui important scriitor boicotat si sabotat, subcotat \u00een ierarhia de valori a literaturii rom\u00e2ne aduce \u00een discutie Mircea Dinutz scriind despre \u201eOmul din Calidor\u201c de Petru Ursache, volum considerat un \u201eact justitiar\u201c si restitutiv \u00een favoarea controversatului scriitor si dizident Paul Goma. Ferindu-se de a pune \u00eentreaga opera a lui Paul Goma sub semnul superlativului absolut, criticul Mircea Dinutz recunoaste si aplauda, pe drept cuv\u00e2nt, statutul de capodopera al unei carti trecute cu vederea, subapreciata cu rea-credinta de criticii si scriitorii rom\u00e2ni: \u201eDin Calidor. O copilarie basarabeana\u201c. Autorul volumului recuperator, de re\u00eentoarcere acasa a lui Paul Goma aflat si azi \u00eentr-un exil nedrept si bizar, Petru Ursache pledeaza cu pasiune si \u00eentelegere \u00een \u201eOmul din Calidor\u201c (Editura Eikon, 2012, Cluj-Napoca) pentru stingerea conflictului dintre basarabeanul stabilit la Paris si lumea literara din \u201emicul Paris\u201c care s-a despartit, sub diverse pretexte, de Paul Goma. Avem \u00een acest \u201ecaz\u201c, pe marginea caruia a curs un fluviu de cerneala neagra, ilustrarea elocventa a unui veritabil \u201eproces de alienare spirituala\u201c demn de predat in chip didactic si pedagogic generatiilor de elevi si studenti de pe bancile scolii rom\u00e2nesti de azi si de m\u00e2ine. Vor fi \u00een stare profesorii sa predea, \u00een spiritul adevarului si al valorii reale, acest caz \u00een care sunt concentrate, ca \u00eentr-o demonstratie matematica, mai toate contradictiile si paradoxurile moralitatii scriitorului rom\u00e2n? De citit din paginile numarului aniversar al \u201eConvorbirilor…\u201c este eseul, si el recuperator si restitutiv, semnat de Doris Mironescu, despre \u201eEpistolar avangardist\u201c (editie \u00eengrijita de Madalina Lascu, prefata de Ion Pop, Tracus Arte, 2012). Epistolarul contine scrisori catre Geo Bogza si, din ele, rezulta un portret dinamic, viu si colorat de simpatie nespusa fata de autorul \u201ePoemului invectiva\u201c, \u201eun om care pare sa fi avut geniul prieteniei\u201c, cum scrie Doris Mironescu \u00een percutantul sau eseu. \u00cen fine, dar nu \u00een ultimul r\u00e2nd, am citit sub presiunea unei iritatii paradoxale meditatiile foarte inteligente si \u00een contra simtului comun ale lui Adrian Tudurachi pe marginea unei carti a Judithei Schlanger, \u201ePr\u00e9sence des \u0153uvres perdues\u201c (Herman, 2010), despre paradoxuri descumpanitoare si interogatii deschise pornind de la respectiva lucrare: \u201eOare literatura are un regim al incompletului? Putem citi operele ca si cum ar fi suferit un dezastru? Sigur ca si cartile, asemeni oamenilor, trec prin catastrofe. Si ele \u00absupravietuiesc\u00bb, \u00eensa lectura noastra nu e pregatita sa perceapa aceasta experienta. Scoala nu te \u00eenvata sa vezi reziduurile, ci monumentele. \u00cen manuale nu vom gasi versuri eminesciene culese din sectiunea \u00abmoloz\u00bb a editiei Perpessicius. Acele r\u00e2nduri disparate, notate de poet \u00een graba printre liste de cumparaturi si socoteli de buget, sunt poate semne ale unui proiect ne\u00eencheiat sau urme ale unor poeme pierdute; dar noi nu suntem formati sa operam cu ramasite, ci cu texte \u201e\u00eentregi\u201c, pe care le tratam ca si cum ni s-ar fi transmis intacte, \u00een starea lor originara. Suntem educati sa \u00abuitam\u00bb tragediile operelor: daca \u00een lumea oamenilor dezastrul e definitoriu, \u00een lumea cartilor e anecdotic (…) Solutia lui Judith Schlanger a fost o democratizare a literarului. Ca sa scoata \u00absupravietuirile\u00bb din logica muzeului de curiozitati, a redistribuit puterile \u00een lumea literelor. Adica a transferat prerogativele de inventie si manipulare a obiectelor literare din responsabilitatea institutiilor patrimoniale, \u00een sarcina indivizilor. Scoala, istoria literara, bibliotecile se bazeaza pe iluzia integralitatii si a duratei: ele lucreaza sub umbrela literaturii, cu obiecte complete si cu scheme istorice inteligibile. Ceea ce institutiile ne ofera sunt \u00abopere\u00bb \u2013 pe care le consideram integrale \u2013 \u00eenscrise \u00eentr-un curs evolutiv cel mai adesea univoc. Simplii muritori, \u00een schimb, folosesc obiecte imperfecte si atipice (…) Un nume, un fragment, un citat tine pentru noi locul operei\u201c. Sa lasam la o parte cultul \u201emolozului\u201c, acela din manuscrisele celebrei lazi predate lui Maiorescu: \u201emoloz\u201c socotit p\u00e2na de cur\u00e2nd ilizibil si ininteligibil. Noua critica, postmoderna, recupereaza printr-o noua hermeneutica lada cu moloz crez\u00e2nd a scoate din ea \u201eun nou Eminescu\u201c bun pentru secolul XXI. Mai modesta, chestiunea ridicata de Adrian Tudurachi nu este a criticii si eminescologiei, ci a cititorului si a lecturii: cititorul \u201epostmodern\u201c, care, din lene sau surescitare existentiala nu mai are nici chef nici timp sa recurga la \u201emuzeul\u201c operelor complete si \u00eencheiate. Lectura de biblioteca a murit, \u201ecabinetul de lectura\u201c a disparut, e timpul lecturii mnemotehnice. E o criza a cititului si a cititorului. Cum iesim din acest handicap al lecturii si al lectorilor? Solutia iesirii din impas si scoaterea cititorului din \u201emuzeul de curiozitati\u201c ar fi sa facem cartile sa sufere: \u201eCa sa ne apropiem opera trebuie sa o distrugem si toate gesturile noastre \u00eendreptate spre literatura sunt corozive… \u00cen raport cu literatura nu jucam rolul conservator al oamenilor-carte, ci mai degraba pe acela al \u00abpompierilor\u00bb \u00eensarcinati \u00een povestea lui Bradbury cu lichidarea bibliotecilor. Rezulta de aici, \u00een mod firesc, nu o istorie, ci o antropologie a \u00absupravietuirilor\u00bb \u00een literatura\u201c. Cea mai mare catastrofa prin care pot trece cartile nu e arderea lor, ci sa-si piarda \u201eactualitatea\u201c, sa moara prin iesirea din \u201econtingent\u201c a mesajului sau sa aiba o posteritate ca un continent scufundat pe care niciun navigator nu-l mai descopera. \u00cen teoria \u201emutatiei valorilor\u201c, E. Lovinescu se apropie riscant de acest punct zero al existentei cartilor, \u00een care actualitatea, alta dec\u00e2t a lor, le ignora si le sufoca. Eroarea catastrofala ce i-a fost inspirata criticului de \u201emutatia valorilor\u201c consta \u00een exemplificarea ei cu opera lui Caragiale care, \u00een pofida deprimantei profetii, se \u00eencapat\u00e2neaza sa supravietuiasca. Adrian Tudurachi speculeaza inteligent si seducator, ce-i drept, aceasta eroare sav\u00e2rsita prin \u00eempingerea la extrem a propriei teorii: \u201eCert e ca Lovinescu a ajuns \u00een acel moment sa formuleze o idee despre literatura bazata pe pierdere, pe incompletitudine, pe uitare. Contempl\u00e2nd toate operele care au fost afectate de trecerea timpului, ideea \u00abmutatiei\u00bb transmitea un mesaj pesimist si o perplexitate. Cum e posibila experienta unei literaturi care moare \u00een fiecare moment? Ceea ce criticul rom\u00e2n nu \u00eentelesese sau nu avea mijloace sa g\u00e2ndeasca era firescul acestui fapt. Majoritatea operelor se citesc abia dupa ce au supravietuit ca obiecte care traiesc dincolo de timpul lor. Literatura se bazeaza pe revenanti, pe \u00abmorti-vii\u00bb. Raportul nostru cu textele se hraneste cu distrugeri anterioare si se manifesta ca un act huliganic\u201c. E o speranta ca daca si \u201ecartile au suflet\u201c, respectivul \u201eact huliganic\u201c le poate re\u00eenvia din moartea aparenta la care le condamnase \u201emutatia valorilor\u201c. Insolite \u00een peisajul calm al \u201eConvorbirilor…\u201c, speculatiile paradoxale inteligente si pline de farmec ale eseistului se citesc cu interes. Cum vedem, sub cupola catedralei de la \u201eConvorbiri\u2026\u201c ni se propun nu predici, ci eseuri, prelegeri si cronici pertinente, contributii valoroase la \u201esupravietuirea\u201c literaturii: o juna revista seculara careia \u00eei uram, cu pretuirea cuvenita, la multi ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu numarul 8 din august 2012 revista \u201eConvorbiri literare\u201c ajunge \u00een noua serie la numarul 200, \u00eemplinind 17 ani noi, fara \u00eentrerupere: \u201eEste o performanta, un succes \u2013 se bucura Eugen Simion \u00een mesajul de salut \u2013 \u00eentr-o viata literara unde revistele apar repede si mor tinere\u201c. \u00cen v\u00e2rsta de 17 ani, juna revista de… Cite\u0219te mai mult »La \u201eConvorbiri…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1141,8384],"class_list":["post-13662","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion","tag-revista-convorbiri-literare"],"views":1628,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13662","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13662"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13662\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}