\u00centr-un editorial plin de atasament intelectual, Nicolae Manolescu \u00eei evoca \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c pe \u201emortii nostri\u201c: \u201eAu disparut zilele trecute dintre noi marele romancier si memorialist Constantin Toiu (1923-2012) si stralucitul eseist, prozator si traducator Alexandru George (1930-2012). \u00cent\u00e2mplarea face ca \u00eentre cei doi sa existe mai multe puncte comune. \u00cen primul r\u00e2nd, am\u00e2ndoi au fost niste bucuresteni ireductibili. De la Mateiu Caragiale, pe care am\u00e2ndoi l-au admirat si despre care au scris, nimeni n-a evocat Bucurestiul istoric dintre Cismigiu, Calea Victoriei si Lipscani mai bine dec\u00e2t ei. Plimbarile personajelor lui Toiu printr-o capitala, care mai avea \u00eenca parfumul de altadata \u00een anii 1950, \u00een care generatia mea o descoperea, reprezinta un ghid perfect si fermecator. Alexandru George iubea Bucurestiul at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t, rugat o data sa se adreseze Conferintei Asociatiei Scriitorilor din Capitala, spre a-si sustine candidatura \u00een Comitetul de conducere, le-a tras un strasnic perdaf participantilor, majoritatea \u201evinituri\u201c, sub cuv\u00e2nt ca \u201enu cunosc nici macar locurile de veci ale scriitorilor din Cimitirul Bellu\u201c. Atinse rau \u00een onoarea lor de \u201emateini\u201c recenti, \u201eviniturile\u201c l-au sanctionat sever acord\u00e2ndu-i doar cinci voturi cu care a izbutit sa ocupe ultimul loc la acele alegeri, la \u201ebalotaj\u201c cu Eugen Barbu, \u201epe care \u00eel detestau cei mai multi\u201c observa N. Manolescu. E greu de spus c\u00e2ti erau cei mai multi, ce e sigur este ca detestatul Eugen Barbu, mare prozator, ca si mortii nostri recenti, era si el, \u00een felul sau, un bucurestean ireductibil: un \u201ematein\u201c \u00eensa din Groapa lui Ouatu, de unde a iesit una dintre capodoperele literaturii rom\u00e2ne scrise pe la \u00eenceputul anilor \u201950. \u00cen contextul epocii, \u201eGroapa\u201c poate fi socotit cu usurinta un roman \u201edizident\u201c si chiar \u201edecadent\u201c, ca si \u201eCraii…\u201c lui Mateiu pe care si el i-a iubit \u00een felul sau. Unul dintre cei doi \u201ebucuresteni ireductibili\u201c, Constantin Toiu, venea din provincie, de la Urziceni, din preajma unei comune numite Patrufrati si a unui t\u00e2rg cu nume rusinos, pe unde legenda spune ca ar fi trecut si Mihai Viteazul. Era asadar un om \u201evechi\u201c Constantin Toiu, ca si parintele lui Mateiu, \u201egrecul\u201c nostru national pe care autorul \u201eGaleriei cu vita salbatica\u201c \u00eel va fi iubit la fel de mult ca si pe \u00eenchipuitul creator al \u201eCrailor…\u201c. \u00cen mai toate romanele lui, \u201e\u00eensotitorii\u201c naratorului sunt si ei oameni vechi si nocturni, care-l instruiau \u00een \u201emisterele Bucurestilor\u201c. La r\u00e2ndu-i, stralucitul Alexandru George facea si el parte, dar ca o aripa dizidenta, din celebrul \u201eclub matein\u201c al marilor noctambuli bucuresteni. Fiu al unui ofiter de cariera apoi functionar la Banca Nationala, acestui \u201ematein\u201c atipic \u00eei placea enorm sa aduca vorba despre descendenta lui militara. Avea un mers de cavalerist Alexandru George, c\u00e2nd \u00eel zareai, din departare, parea ca merge calare, abia sterg\u00e2nd cu privirea aruncata de sus oastea pietonilor marunti de pe Calea Victoriei. Ajuns la destinatie, facea figura de morocanos si trecea drept \u201eciufut\u201c, cum scrie cu simpatie retinuta
\nN. Manolescu. \u201eMorocanosul\u201c si \u201eciufutul\u201c acesta detinea un fond omenesc de o candoare sf\u00e2sietoare, a carei expresie te facea sa r\u00e2zi pl\u00e2ng\u00e2nd cu lacrimi. Nimeni nu a surprins mai bine candoarea nesf\u00e2rsita a lui Alexandru George dec\u00e2t bucuresteanul ireductibil, bonom si sarcastic Constantin Toiu, \u00eentr-o pagina antologica din \u201eMemorii din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\u201c: poposind cu celebra-i traista \u00eencarcata cu de toate \u00eentr-un birou al \u201eLuceafarului\u201c de pe vremuri autorul \u201eClepsidrei cu venin\u201c rastoarna pe masa celor doua tinere si frumoase scriitoare de acolo, Gabriela Melinescu si S\u00e2nziana Pop, o \u00eentreaga garnitura de vase de bucatarie \u00een chip de daruri! \u00cen loc de flori de o zi, le daruia obiecte utile si trainice pentru o viata. O viata petrecuta de Alexandru George \u00eentr-o saracie daca nu lucie, de o mare discretie, cu decenta aristocratica de acest burghez asezat si liberal \u201econvins ca e singurul liberal adevarat din tara\u201c. Dupa douazeci si ceva de ani de \u201epluralism\u201c, putem sa-l creditam total pe acest mare liberal tainuit din timpul comunismului si convins ca e \u201esingurul\u201c, mai apoi. Un liberal neafiliat si consecvent, care privea cu simpatie si-mi vorbea cu mare \u00eensufletire despre \u201ebuticurile\u201c ivite ca ciupercile pe strada Dristorului, aceeasi strada din care celalalt liberal desprinsese ca o insula casa cu \u201egaleria cu vita salbatica\u201c din capodopera lui romanesca dedicata Bucurestiului iubit. Liberalul Alexandru George privea cu ochii viitorului amar\u00e2tele cosmelii, \u201ebuticuri\u201c si bazaruri care umplusera strazile bucurestene \u00een anii ’90. Le socotea \u201esemintele\u201c liberalismului capitalist, ale liberei initiative si ale noii burghezii nascute \u00een societatea rom\u00e2neasca iesita pe br\u00e2nci din dictatura jumatatii de secol precedente. Era un liberal, poate \u201esingurul\u201c autentic \u00een aceasta privinta, dar si marele naiv dezis de ceea ce a urmat de atunci si p\u00e2na azi: un capitalism salbatic si primitiv, rapid prefacut \u00eentr-un capitalism bancar care \u00eensoteste, cum vedem din ce \u00een ce mai bine, aplicarea pas cu pas \u00een Rom\u00e2nia a celebrului plan Valev din CAER pritocit \u00een laboratorul comunitatii statelor socialiste din Tratatul de la Varsovia de pe vremuri. \u00cen raport cu acest curs al istoriei care i-a dezis asteptarile, Alexandru George ram\u00e2ne \u201e singurul liberal adevarat din tara\u201c. El \u00eensusi practicase \u00een regimul trecut \u201elibera initiativa\u201c liberala strecur\u00e2ndu-se, ca un privat incorigibil, \u00een muncitor constructor necalificat la \u00centreprinderea mecanica 2 Bucuresti, apoi desenator si referent tehnic la un Institut de cercetari, unde devine si \u201einovator\u201c,\u00a0 trece prin munca de tehnoredactor la revista \u201eMetalurgia si constructia de masini\u201c, bibliotecar la Biblioteca Academiei: \u00een general, posturi marginale si neangajate \u2013 toate configur\u00e2nd \u201ecariera\u201c unui veritabil liber profesionist burghez si, politic, neafiliat sub forma \u00eendatinata a \u201efripturistilor\u201c vechi si noi. Acestia din urma, o armata, \u00eenainte si dupa 1989, fac marea diferenta, plas\u00e2ndu-l pe Alexandru George \u00een incomoda postura sociala ideologica si intelectuala de \u201esingurul liberal\u201c, dar si \u00een aceea nefericita si tragica existential, de mare \u00eensingurat al acestei lumi. Caci a fost un om singur Alexandru George, a carui \u00eensingurare, at\u00e2t de productiva sub raport literar si intelectual, i se citea \u00een privirea lui m\u00e2ndra de cavalerist cu care abia stergea oastea pietonilor marunti si cu fruntile asudate de pe Calea Victoriei. Un bucurestean ireductibil a carui silueta m\u00e2ndra si cu traista la obl\u00e2nc mai tine treaza speranta \u00een triumful artei asupra vietii, caci, asa cum spune undeva (\u201eStilul nu mai e omul\u201c), \u201e\u00cen lumea asta, at\u00e2ta c\u00e2t o cunoastem si asa cum e ea facuta, nimica nu se poate realiza fara literatura\u201c. Adica fara \u201estilul\u201c acesteia: viata literara a \u201ecavaleristului\u201c singur si \u00eensingurat a \u00eenvins omul a carui viata s-a sf\u00e2rsit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"