Ajuns la a 27-a editie, Festivalul International al Filmului Francofon, derulat, \u00een acest an, \u00eentre 28 septembrie si
\n5 octombrie, a facut din Namur, ca de obicei, centrul mondial al universului cinematografic francofon. Rom\u00e2nia ocupa aici, de asemenea, ca de fiecare data, locul ei firesc, de invidiat chiar de catre cinematografiile francofone din epicentru, consacrate ca atare, cu mult mai multe pretentii, desigur, \u00eendreptatite.
\nSuntem aici de ani si ani, ca si la Cannes. Am ramas pe pozitii nu datorita nu stiu carei conjuncturi, ci pur si simplu pentru ca unul dintre locurile noastre europene, cu siguranta, aici se plaseaza, poate mai mult dec\u00e2t prin alte parti. \u00cen primul r\u00e2nd. \u00cel al doilea, daca nu chiar mai \u00eent\u00e2i, cineastii nostri \u2013 regizori, actori, scenaristi, directori de imagine (de care, fie vorba \u00eentre noi, cam uitam) \u2013 atrag atentia \u00een mod special. Nu va trebui nicidecum sa-i lasam de-o parte pe producatori, mai ales pe cei c\u00e2tiva, foarte \u00eenzestrati, din generatia t\u00e2nara, \u00een masura sa se orienteze eficient: de la alegerea subiectelor la montajul\u00a0 mecanismului promotional, tot mai pretentios \u00een lumea de azi. Promovarea unui nou tip de cinema social se asociaza programatic cultivarii cu simplitate a perceptiei corespunzatoare actualitatii imediate, valorific\u00e2nd concretetea faptului de viata.
\nMai mult dec\u00e2t \u00een oricare alta parte a planetariului filmic, \u201ecinematografistii\u201c nostri se bucura sa observe cum europenii degusta aici parfumul rafinat al subiectelor aduse de la Bucuresti. La Namur suntem ca \u00eentr-o agreabila acolada culturala de lux. Primire ca si rom\u00e2neasca, filme de un umanism desav\u00e2rsit, receptive la dramele coplesitoare, insolvabile, din pacate, ale lumii de azi. Este de luat \u00een seama si imensul travaliu publicistic. Nu te trezesti cu noaptea \u00een cap, precum la Cannes, stresat de-a binelea ca nu vei prinde deadline-ul, secunda fatidica, momentul c\u00e2nd, sala umpl\u00e2ndu-se deja, oamenii de ordine pronunta politicos, dar de nimeni doritul \u201eComplet, madame! Complet, monsieur !\u201c. Aici, persoanele \u201ede paza\u201c sunt niste minunati tineri z\u00e2mbitori, care au si ei constr\u00e2ngerea, altminteri fireasca, de a te trece pe o lista si de a te ruga sa si semnezi, ca si cum nu ai prea fi tu\u2026 acela. De la pupitrul ei, de super-specialist, colega noastra, a criticilor, stie foarte bine ce are de facut. Cu o discretie exemplara, de la care ar putea lua lectii mai toti responsabilii de presa ai festivalurilor internationale, Marie-France Dupagne, absolventa de ELICIT, la ULB, critic de film, excelenta \u00een judecatile ei succinte, pune de fiecare data ordinea trebuitoare \u00een lucruri. Intri linistit la film, ceea ce poate fi o mare favoare. Linistit, degajat, francofil asimilat, printr-o atare atitudine amfitrionala te lasi prada povestirii cinematografice.
\nP\u00e2na si amuzanta suita de reclame pare acceptabila. Prefatata intens, dar cu inspiratie si cu umor, proiectia \u00eencepe, \u00een fine. Nu \u00eenainte de a afla cine sunt autorii si chiar de a-i vedea la fata. Preludiu de care nu ai parte la marile festivaluri, unde, uneori, este imposibil sa stai fata \u00een fata cu super-vedetele. Vizionarile pentru critici au fost \u00een acest an mai concentrate. Nefiind \u00eenca disponibil (aflat \u00een renovare), Cinematograful Cameo, cu salile lui multiple, a fost admirabil suplinit de Eldorado, iar publicul namurez a venit cu \u00eensufletire, \u00een numar chiar sporit fata de alte editii. Am constatat aceasta nu doar la Eldo, ci si la Maison de Culture, si la Sala Congreselor, la Teatrul Regal, ca si \u00een alte spatii de proiectii, tot at\u00e2t de confortabile. Mai este ceva peste care nu se poate trece. Namur, asemenea altor capitale cinematografice, la r\u00e2ndul lor prestigioasae, nu este totusi Cannes. Desi nu beneficiaza de gigantul mecanism al celui mai mare festival de film din lume, jurnalistii prezenti aici profita, \u00een schimb, de favoarea de a fi ceva mai \u201eprotejati\u201c. Uneori se \u00eent\u00e2mpla ca filme pe care la Cannes le-ai ratat din lipsa de timp sa le poti vedea, \u00een sf\u00e2rsit. Dar, una peste alta, Namurul cultiva \u2013 cum preciza presedintele de onoare al festivalului, reputatul actor Olivier Gourmet \u2013, calitatea diversitatii, vitalitatea artistica, finetea si accesibilitatea spiritului francofon. Francofonia cinematografica reprezinta un antidot la \u201euniformizarea galopanta\u201c, ca sa preluam, de asta data, formula inspirata a celor doi \u201est\u00e2lpi\u201c ai sustinerii organizatorice, Nicole Gillet, delegat general, si Jean-Louis Close, presedintele festivalului, initiatorul manifestarii de pe vremea c\u00e2nd era primarul Namur-ului. \u201eEclectismul si convivialitatea\u201c, cum ne marturiseau cei doi mai sus mentionati, asigura temeiul, ca si viitorul acestui conclav cinematografic, cel mai mare din spatiul francofon si, cu siguranta, unul dintre reperele mondiale ale civilizatiei imaginii.
\nAm lungit introducerea de mai sus spre a marca exponentialitatea francofona a culturii cinematografice rom\u00e2nesti, ca si integrarea ei \u00eentr-un context concurential dintre cele mai exigente, prin aceasta cu at\u00e2t mai de apreciat. La Namur au venit, de-a lungul timpului, cineasti rom\u00e2ni din toate generatiile, de la Dan Pita la Nae Caranfil si Radu Muntean, p\u00e2na la reprezentanti ai ultimului nou val, un Adrian Sitaru, de pilda, iar acum Radu Jude si, merg\u00e2nd din aproape \u00een aproape, p\u00e2na la reprezentantul cel mai mediatizat al recentelor promotii regizorale, Paul Negoescu, fara a uita generatia \u00een formare, abia iesita din scoala, ilustrata acum de Nicolae Constantin Tanase, cu al sau scurtmetraj \u201eBlu\u201c. Cinematografia rom\u00e2neasca se afirma dupa o metoda ce pare a-i veni ca o manusa unui asemenea festival, la r\u00e2ndul lui preocupat sa promoveze varietatea talentelor francofone, mereu racordate la timpul prezent.
\nDaca e sa pornim de la faptul ca \u00een 2012 \u201eToata lumea din familia noastra\u201c de Radu Jude s-a situat \u00een v\u00e2rful palmaresului obtin\u00e2nd \u201eBayardul de Aur\u201c pentru cel mai bun film si respectiv \u201eBayardul de Aur\u201c pentru cea mai buna interpretare a unui rol masculin (Serban Pavlu), orice analiza de film nu ar avea cum sa eludeze o atare recunoastere valorica. Stim bine, de multe ori filmul cu care se deschide lista juriului impune si coordonatele valorice ale editiei respective. Coproductie rom\u00e2no-olandeza, acest film continua o anumita linie valorica si stilistica, sugestiva pentru noile orientari din cinematografia rom\u00e2neasca. O regasim \u00een \u201eEu c\u00e2nd vreau sa fluier, fluier\u201c de Florin Serban, \u00een \u201eMarti, dupa Craciun\u201c de Radu Muntean, \u00een \u201eFelicia \u00eenainte de toate\u201c de Melissa de Raff si Razvan Radulescu, \u00een \u201eLoverboy\u201c de Catalin Mitulescu, \u00een \u201ePeriferic\u201c de Bogdan George Apetri, \u00een \u201eDin dragoste, cu cele mai bune intentii\u201c de Adrian Sitaru.\u00a0 Mai toate sunt \u201efilme de familie\u201c, cu povesti generate de tensiunile dintre copii si parinti, dintre soti, derulate pe o textura sociala subtil desenata. Nu departe de aceasta lista se \u00eenscrie si \u201eO luna \u00een Thailanda\u201c, debutul lui Paul Negoescu \u00een lungmetraj, film introdus, la Namur, \u00een sectiunea \u201eEmile Cantillon\u201c. Identificam aici o abordare oarecum tangentiala a relatiei dintre parinti si adolescenti, spre a se fixa asupra portretului colectiv al acestora din urma.
\nRegasim astfel monografia unei stari de spirit aduse la zi. Personajele lui Radu Jude, asa cum am vazut si la debutul cu \u201eCea mai fericita fata din lume\u201c, vin cu o teribila \u00eencarcatura sufleteasca. Trecutul lor imediat rabufneste \u00een spatiul ecranului transformat \u00een revelatorul unei crize latente, a carei decorticare o etaleaza \u00eentr-un ravasitor spectacol al sentimentelor si resentimentelor. Felicia descoperea ca desi ea c\u00e2stigase o \u201eDacia\u201c, fiind apoi obligata sa treaca prin purgatoriul unor constr\u00e2ngeri legate de promovarea unui produs, d\u00e2nd totul la turnarea cvasi-sufocanta a micului film publicitar, interventia si afisarea jalnica a parintilor o metamorfoza \u00eentr-un perdant. La fel se \u00eent\u00e2mpla si \u00een \u201eToata lumea din familia noastra\u201c, unde tatal, Marius (patruzeci de ani, de profesie tehnician dentar), revine \u00een fostul camin conjugal, ramas dupa divort sotiei, spre a-si lua fetita \u00eentr-o excursie de c\u00e2teva zile la mare. Si aici Sofia (Sofia Nicolaescu), fetita de numai cinci ani, are de asistat la o disputa \u00eempinsa la absurd \u00eentre tatal ei si cealalta parte a familiei, reprezentata de mama, Otilia (Mihaela S\u00eerbu), prietenul acesteia, Aurel (Gabriel Spahiu), si bunica, Ita (Tamara Buciuceanu). De cealalta parte, parintii lui Marius, action\u00e2nd de la distanta, toarna si ei, \u00een felul lor, gaz peste un foc ce ia amploare. Un recital al tandemului Stela Popescu si Alexandru Arsinel (\u00een rolurile mamei si respectiv tatalui lui Marius), o mica bijuterie de interpretare actoriceasca si un eveniment cinematografic prin reunirea lor, ca si, desigur, a Tamarei Buciuceanu, prea multa vreme absenta de pe marele ecran.
\nFilm de interior, \u00een care fiecare fragment de spatiu, fiecare obiect devin imagini ale reificarii sentimentelor, \u201eToata lumea din familia noastra\u201c ilustreaza superficialitatea, ca si aspectele artificiale din universul familial al unor copii din lumea de azi. Pe de alta parte, mi s-a parut un excelent film de dragoste, radiografiind disperarea unui tata rupt de copil si despartit de sotia pe care \u00eenca o iubeste, desi \u201edemonstratia\u201c sa, \u00een linii mari plauzibila, verosimila, se produce cu o patima ce-l face sa se piarda oarecum pe sine.
\nCu Rodica Negrea si Dan Condurache \u00een distributie, si \u201eBlu\u201c (din Competitia internationala a scurtmetrajelor), al lui Nicolae Constantin Tanase, aduce sub lupa, \u00eentr-o viziune temperata, o \u201estare de familie\u201c generata de ram\u00e2nerea \u00een pana a masinii botezate \u201eBlu\u201c, pe care o conduce fetita lor de la care afla cu acest prilej ca este \u00eensarcinata cu altcineva dec\u00e2t prietenul stiut de parinti. Tot de copii, de asta data romi dintr-un sat din nordul tarii, se ocupa si documentarul \u201eScoala noastra\u201c de Miruna Coca Cozma si Mona Nicoara. \u00centr-un anume fel, chiar si \u201eApr\u00e8s le silence, ce qui n’est pas dit n\u2019existe pas?\u201c, documentar de lung metraj, productie Rom\u00e2nia-Franta, semnat de Vanina Vignal, reconstituie, pornind din prezent, viziunea noii generatii asupra timpului trecut, a vietii cotidiene, sociale si politice, de dinainte de 1989.
\nDesigur, palmaresul este cel care vorbeste si care ram\u00e2ne, \u00eensa \u00een totul participarea rom\u00e2neasca s-a dovedit una mai mult dec\u00e2t remarcabila. La Namur au fost filme si autori din spatiul cultural francofon, din Franta, Belgia, Qu\u00e9bec, Elvetia, ca si dintr-o serie de tari africane, semnate de cineasti de prestigiu international. Dar, iata, filmul lui Radu Jude a ocupat primul loc la regie, dar si la interpretare (Serban Pavlu fiind un actor de talie mondiala, de care va trebui sa mai auzim). Prin cele doua premii consacrate filmului \u201eToata lumea din familia noastra\u201c se asigura, \u00een primul r\u00e2nd, sa nu uitam, promovarea lui \u00een Belgia, la televiziune, dar si \u00een sali, ca si \u00een teritoriile francofone. Aceasta conteaza la consolidarea imaginii cinematografiei rom\u00e2nesti a carei valoare este omologata la marile festivaluri, ram\u00e2n\u00e2nd \u00eensa insuficient cunoscuta publicului din afara, ca si \u2013 din pacate \u2013, celui din tara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ajuns la a 27-a editie, Festivalul International al Filmului Francofon, derulat, \u00een acest an, \u00eentre 28 septembrie si 5 octombrie, a facut din Namur, ca de obicei, centrul mondial al universului cinematografic francofon. Rom\u00e2nia ocupa aici, de asemenea, ca de fiecare data, locul ei firesc, de invidiat chiar de catre cinematografiile francofone din epicentru, consacrate… Cite\u0219te mai mult »\u201eBayarzi de Aur\u201c pentru cinematografia romaneasca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7755,8380,1954,7756],"class_list":["post-13633","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-toata-lumea-din-familia-noastra","tag-festivalul-de-film-francofon","tag-florin-serban","tag-radu-jude"],"views":1087,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13633","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13633"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13633\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13633"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13633"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13633"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}