Dupa 46 de ani (premiera 6 aprilie 1964), \u201eRinocerii\u201c au urcat din nou saptam\u00e2na trecuta pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti. De data aceasta, nu ca o productie proprie, ci ca un spectacol-atelier gazduit doar de amintita institutie culturala. Montare experiment care, fireste, nu putea sa scape de comparatia cu aceea a regizorului Lucian Giurchescu, av\u00e2ndu-l in rolul lui Berenger pe Radu Beligan, primita extraordinar si de publicul parizian si de criticii de teatru din capitala Frantei, entuziasmati de prestatia rom\u00e2nilor in turneul de la mijlocul anilor ’60. Un moment de referinta din istoria Teatrului de Comedie, care va implini, in 2011, cinci decenii de existenta.
\nSpectacolul-atelier al Catalinei Buzoianu s-a dezvoltat, in anul centenarului Eug\u00e8ne Ionesco, 2009, din patru experimente cu distributii diferite din Rom\u00e2nia si de peste hotare realizate in Studioul International UNESCO de Teatru \u201eAndr\u00e9 Louis Perinetti\u201c din Bucuresti si in cadrul Atelierelor Internationale de Actorie de la Sinaia. \u201eTinerii actori invitati in distributia acestui spectacol au inteles foarte bine sensul piesei si s-au implicat, cu fanatism, in descoperirea si redescoperirea celor mai virulente aspecte ale rinocerilor contemporani\u201c, a afirmat Catalina Buzoianu la sf\u00e2rsitul unui travaliu regizoral care a mizat mult (si) pe (re)desteptarea gustului pentru absurdul ionescian la un public dispus sa reviziteze teatrul politic \u201eambalat\u201c in parabola cu mesaj inclus.
\nPe scena Teatrului de Comedie a evoluat un grup de actori din noua generatie, masteranzi ai UNATC \u201eI.L.Caragiale\u201c din Bucuresti, alaturi de profesorii lor si de doi colaboratori constanti ai Catedrei UNESCO a Institutului International de Teatru.
\nPropunerea regizorala a Catalinei Buzoianu a ambitionat sa fie un atelier deschis: tema de studiu la vedere, variatiuni pe aceasta tema asamblate ca tot at\u00e2tea punti spre spectacolul \u00cen statu nascendi si \u201eprodusul\u201c\u00a0 finit. Ca o forma de relief cu profil variabil, pliat, mai ales, pe c\u00e2teva linii de forta, in re-lectura, ale textului ionescian: abolirea umanitatii, decaderea din regn si din lume in mlastina uniformizatoare, transformarea oamenilor de isprava (am\u00a0 zice, aplic\u00e2nd o eticheta postdecembrista peste epitetul ionescian, \u201eoamenii de bine\u201c) in rinoceri de isprava. Toate acestea dupa ce conventia numita morala a fost spulberata. Cu prezentarea personajelor si didascaliile incluse in structura permeabila a textului, generatoare, c\u00e2nd ascendent, c\u00e2nd simultan, c\u00e2nd contrapunctic, de ritm alert, cadentat, de cele mai multe ori, inspirat, de muzica \u201ela vedere\u201c\u00a0 a lui Calin Grigoriu. Cu scenografie minimalista, de atelier multifunctional, cu elemente, in general, bine \u201ejucate\u201c (Cristi Marin, Gyongyi Balazs, Ioana Dumitriu, Elena Constantin).
\nMiscarea scenica si coregrafia semnate de Andreea Novac potenteaza componenta energetic \u2013 originala a spectacolului-atelier, cu momente de v\u00e2rf in rinocerizarea lui Jean (o iesire din pielea umana si intrarea in pielea de pachiderm a omului de isprava cu principii, contorsionist-metaforica, de mare efect plastic \u2013 scenic) sau in momente de miscare \u201ecu incetinitorul\u201c, dublate de strigate \u201emute\u201c atunci c\u00e2nd grupul din piata observa \u201etrecerea\u201c rinocerilor. Sau in al doilea tablou al spectacolului, cel de la editura, cu textul ionescian rostit pe ritmuri de rap (bine temperat), cu miscarile aferente pliate pe momente de robotizare a personajelor, in crescendo, ca o bomba ce ticaie in prag de explozie.
\nPropunerea regizorala a Catalinei Buzoianu \u201eCiteste\u201c textul lui Eug\u00e8ne Ionesco in perena lui actualitate. Si in limpezimea lui, fara aluzii si sop\u00e2rle la vreun mecanism social-politic anume, la vreo dictatura particularizata.
\nSufera de rinocerita orice societate in care ideologiile isi adjudeca adepti fanatici. Caci fanatismul de orice fel naste monstri care se considera detinatori ai adevarului absolut, iar acest pericol ameninta lumea de azi in aceeasi masura in care a amenintat si transformat si lumea de ieri. Dincolo de lectia de teatru, Catalina Buzoianu experimenteaza in atelierul ei deschis si o incercare de recuperare a moralei in vremuri tulburi. Fara teza, cu mijloacele subtile ale artei, av\u00e2nd ca vehicul \u201ecea mai politica si poate cea mai surprinzatoare piesa a lui Eug\u00e8ne Ionesco\u201c (aceasta caracterizare ii apartine).
\nDin pacate, intrarea in ritm a spectacolului se face anevoios. Mirela Gorea in Doamna cu pisica si Doamna Boeuf si Daniel Haralambie (c\u00e2nd e Domnul batr\u00e2n) ingroasa inutil, strident, profilul absurd al personajelor. Alin State (Jean), performant in momentul deja amintit, are suparatoare deficiente de suflu si de dictie. Marius Gilea, in rolul Berenger, are momente prelungite c\u00e2nd nu se vede, c\u00e2nd nu tine piept partenerilor de replica. Energetica, jucausa, versatila, in rol si c\u00e2nd e cochet indragostita si c\u00e2nd trece linia, rinoceriz\u00e2ndu-se, Alexandra Fasola e stap\u00e2na pe partitura lui Daisy. Asa cum Filip Ristovski nu tradeaza nici textul ionescian, nici demersul regizoral, in rolurile Logicianul si Domnul Papillon. Alexandru Zob (Bacanul, Patronul, Botard), Daniel Haralambie (de data aceasta in rolul Dudard) si Alina Patilea (Bacaneasa, Chelnerita, Pompierul) completeaza corect, fara stridente, asa cum se asteapta de la ei, distributia.
\nDaca la intrarea in sala spectatorii dau peste c\u00e2teva manechine descarnate, de pe care s-au \u201escris\u201c atributele umanului, elemente ce insinueaza tensiunea viitorului spectacol, cantitatea prea mare de urlete rinoceresti e redundanta si submineaza subtilitatile decriptarii profunzimilor din text (at\u00e2ta c\u00e2t se face ea in acest spectacol-atelier).
\nCatalina Buzoianu se intreaba cu indreptatire la finalul argumentului noii sale montari \u201eCum vor arata rinocerii viitorului? Oare ii vom putea opri?\u201c Dar aducerea din sala spre scena, printre spectatori, a personajelor rinocerizate, costumate precum niste monstri apocaliptici dintr-o productie hollywoodiana de serie B (cu ragetele aferente) nu e una inspirata. Pentru ca\u00a0 \u201eimbolnavirea\u201c de rinocerita se face ideatic, in interior, intr-un plan metaforic si nu prin butaforie zoologica. Aceasta optiune de final e o grefa respinsa de partea\u00a0 \u201esanatoasa\u201c\u00a0\u00a0 a demersului regizoral si contrazice chiar momentele rafinat implinite ale spectacolului, pe care le-am enumerat mai sus.
\nUna peste alta, ca experiment, ca deschidere spre revizitarea unui clasic al secolului XX, cel al ideologiilor devastatoare, tocmai printr-o piesa, din motive lesne de inteles, putin montata la noi, spectacolul merita vazut. Caci \u201eRinocerii\u201c ram\u00e2ne un text problematic \u2013 dilematic mereu in actualitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa 46 de ani (premiera 6 aprilie 1964), \u201eRinocerii\u201c au urcat din nou saptam\u00e2na trecuta pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti. De data aceasta, nu ca o productie proprie, ci ca un spectacol-atelier gazduit doar de amintita institutie culturala. Montare experiment care, fireste, nu putea sa scape de comparatia cu aceea a regizorului Lucian… Cite\u0219te mai mult »Oamenii de isprava se fac rinoceri de isprava<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[997,996,988,990,995,993,998,991,992,989,994,986,86,987],"class_list":["post-1363","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alexandra-fasola","tag-alin-state","tag-catalina-buzoianu","tag-cristi-marin","tag-daniel-haralambie","tag-elena-constantin","tag-filip-ristovski","tag-gyongyi-balazs","tag-ioana-dumitriu","tag-masteranzii-unatc","tag-mirela-gorea","tag-spectacol-atelier-rinocerii","tag-teatru","tag-teatrulde-comedie"],"views":5105,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1363","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1363"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1363\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1363"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1363"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1363"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}